RDW

Picturile murale funerare din hipogeele romane de la Tomis-Constanţa

Hipogeul „cu banchet” - Peretele de nord, scena centrală a banchetului ritual, cu cele şapte personaje

Cercetările arheologice realizate în zona Dobrogei (Tomis, Durostorum, Callatis, Halmyris, Ostrov etc.) au scos la lumină numeroase necropole care găzduiau, pe lângă alte tipuri de morminte de incinerare sau înhumare, şi camere funerare de tip hipogeu. Aceste morminte şi construcţii subterane romane au păstrat inventare rituale, prin care se confirmă cultura provinciei vest pontice – Scythia Minor – în perioada târzie romano-bizantină.

Examinarea arheologică şi istorică, inclusiv a decoraţiilor mormintelor hipogeu de la Tomis – Constanţa, a oferit o încadrare a acestora în ansamblul picturilor romane. În acest fel sunt puse în valoare aspecte tehnice şi artistice specifice, precum şi particularităţi ce diferenţiază tipul de construcţie şi pictura funerară din Tomis de cele romane din aria mediteraneană, evidenţiind variante tehnice şi iconografice ale decoraţiilor murale.

Astfel de spaţii funerare asemănătoare, ce păstrează com-ponente artistice valoroase, sunt cimitirele paleocreştine de la Roma, catacombele, din perioada timpurie a Imperiului Roman. Având exemple anterioare din perioada păgână ale camerelor funerare subterane sau de suprafaţă, creştinii au decorat spaţiile funerare după modelul locuinţelor. Artiştii au pictat şi hipogeele de înhumare romane, completând repertoriul decorativ provenit din cele mai variate surse, dar păstrând numeroase simboluri din perioadele anterioare ale credinţelor sincretice de salvare. Astfel, în primele edificii creştine a fost evitată reprezentarea divinităţilor mi-tologiei păgâne, care au fost însă adaptate în timp, datorită semnificaţiei lor ce se înrudea cu concepţiile noii credinţe1.

Aceste construcţii sepulcrale, realizate din mortare, piatră şi cărămidă, îşi au originea tipologică în mormintele anterioare, care apar şi în Dobrogea încă din perioada elenistică2.

Construcţii funerare romane

În aria cetăţii Tomis, în zonele anticelor necropole cunoscute, au fost descoperite trei astfel de hipogee, datate după inventarele găsite in situ ca fiind din secolul al IV-lea e.n.3 Deosebirile în arhitectura acestor camere funerare de tip hipogeu nu sunt majore, constând în dimensiunile planului şi implicit ale volumului construcţiei. Toate au fost găsite sub nivelul actual de călcare şi nu prezintă o fundaţie a zidurilor. Acestea sunt zidite din piatră şi cărămidă, având variante de compoziţie a mortarului diferite la nivelul zidăriei şi la nivelul preparaţiei stratului suport al picturii. Se păstrează urmele unor căi de acces de tip dromos, mai mult sau mai puţin transformate în timp. Denumirile date acestor hipogee încearcă să indice particularităţile tipologice sau stilistice cele mai pregnante, păstrate în decoraţiile lor interioare: „cripta bazilicii”, „cu banchet”, „cu orant”.

Citiți textul integral în nr 2/2012 al revistei Arhitectura.

Note:

1. Virgil Vătăşianu, Istoria artei europene, vol. I, Ed. Didactică, 1967, p. 16

2. C. Preda, Callatis, Necropola romano-bizantină, Bucureşti, 1980, p. 56

3. C. Chera, V. Lungu, Un monument arheologic de o excepţională valoare la Tomis (Constanţa), Arta nr. 4/1988, p. 11

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog