RDW

Arhiva de fotografie a UAR. Online și Offline

Album cu „martori” din Arhiva de fotografie a UAR. Fotograf: Florentin Oiță, 1964

Fără să fi fost ascunsă vreodată precum finis Africae din povestea lui Umberto Eco, în întreg ansamblul său, Arhiva de fotografie a Uniunii Arhitecților a stat multă vreme în umbră; de foarte curând însă, datorită unei inițiative a conducerii UAR, susținute de Ministerul Culturii, un fragment al materialului documentar a fost digitalizat și pus la dispoziție pe www.arhiva.uniuneaarhitectilor.ro. Site-ul web al arhivei, aflat încă într-o etapă de acumulare, aduce în fața publicului o parte din filmele alb-negru și color (diapozitive) aflate în arhivă. Punerea în valoare a imaginilor nu a însemnat însă simpla scanare a documentelor, ci, de asemenea, identificarea corectă a acestora conform unui număr de criterii prestabilite, referitoare la: tipul de suport și caracteristicile materialului documentar; coordonatele geografice și temporale ale subiectului fotografiat; autorii proiectelor și ai fotografiilor. O altă categorie de informații asociată imaginilor o reprezintă „cuvintele-cheie”, văzute ca atribute ale subiectelor fotografiilor. Conferirea acestor „etichete” sau tag-uri permite ca, în timp, acestea să devină criterii de grupare și de căutare predefinită a imaginilor. Cel puțin în acest moment, structurarea cuvintelor-cheie a fost orientată către cercetarea în directă legătură cu profesiunea, la aceasta adăugându-se etichetări care grupează interese din alte domenii. În acest fel, cuvintele-cheie vor putea genera în pagina de căutare a arhivei colecții de imagini care aparțin unor categorii generale, precum: programe de arhitectură, componente și elemente constructive, datare, dar și personalități de numele cărora se leagă în mod direct subiectul ilustrat în imagine sau contextul topografic, geografic sau istoric în care se încadrează imaginea.

Imaginea virtuală a arhivei fotografice reprezintă însă doar o parte din întreg materialul documentar acumulat în cadrul departamentului de „Studii și Documentare” și al revistei „Arhitectura”, ca parte a Uniunii Arhitecților, înainte de 1990.

Păstrarea materialului arhivei de fotografii și încercarea de a o menține într-o ordine coerentă nu a fost deloc simplă în contextul diverselor reorganizări ale instituției și chiar al schimbărilor de sedii, după 1990. Aceasta a generat, într-o bună măsură, o stare de dezordine în care arhiva s-a aflat pentru o perioadă de timp1. Procesul actual de reorganizare și demarare a digitalizării materialului din arhiva de fotografie a UAR își are începuturile într-o schiță de proiect cultural din 2009, care și-a propus reorganizarea arhivei de fotografii a revistei „Arhitectura” (1953-1989)2, coordonat de Ana Maria Zahariade. Sprijinit cu consecvență în acea perioadă de Peter Derer și Nicolae Lascu și de Uniunea Arhitecților, procesul de reorganizare și digitalizare a Arhivei de fotografie a devenit parte din activitatea constantă a UAR, susținută de Ileana Tureanu, actualul președinte al UAR. Într-un prezent în care punerea la dispoziția publică a arhivelor și bibliotecilor este o practică curentă, deschiderea Arhivei de fotografie a UAR către mediul online reprezintă un pas necesar și o ancorare în realitatea momentului.

Unul dintre primele inventare ale „Fototecii” Uniunii Arhitecților

Documentele existente în Arhiva de fotografie sunt diverse, iar modul de grupare a acestora nu este unitar, fiind trecut prin mai multe momente de organizare și reorganizare.

Materialul documentar este alcătuit din filme negative alb-negru și color (de dimensiuni și tipuri diferite) și negative pe suport de sticlă. Unele dintre filme au fost tipărite pe hârtie fotografică în format „contact” sau în dimensiuni mai mari. Materialele tipărite se află în arhivă ca atare sau grupate în albume de diferite formate. La acestea se adaugă o bogată colecție de diapozitive color și, de asemenea, alte grupuri de documente, în mare parte aparținând revistei „Arhitectura”.

Subiectele conținute în materialul documentar sunt extrem de variate, indiferent de „colecția” din care imaginile fac parte, parcurgând perioade diferite, din mediul național și internațional: arhitectură antică, medievală, tradițională (rurală), din secolul al XIX-lea, din perioada interbelică, din a doua jumătate a secolului al XX-lea. În categoriile de imagini se înscriu: fotografii ale unor clădiri și ansambluri de arhitectură, dar și componente artistice și de design, vederi generale și aeriene ale unor orașe, proiecte realizate, planșe de concurs, proiecte de diplomă sau imagini care surprind evenimente (conferințe, concursuri, vernisaje și expoziții, vizite etc.) sau reproduceri după diferite publicații.

Pe lângă faptul că materialul documentar conținut în arhiva fotografică este relevant, arhiva, în ansamblul său, reflectă etapele diferite parcurse de uniunea profesională a arhitecților, începând din momentul formării sale, în 1953.

Acest lucru răzbate astăzi în aspecte dintre cele mai diverse. Poate fi amintită în acest fel acumularea în jurul anului 1953 a unui material fotografic aproape exclusiv orientat către clădirile promovate politic3. De asemenea, nu este probabil întâmplător faptul că deceniul șapte a fost cel mai prolific al documentării, cu materiale documentare din abundență, cu subiecte extrem de variate, fapt ce se înscrie în deschiderea culturală – fie ea și amăgitoare – a momentului.

Album cu „martori” din Arhiva de fotografie a UAR din 1987

Perioada din care datează cele mai multe documente fotografice a fost, fără îndoială, cea care a început aproximativ în 1960 și a durat până la jumătatea anilor 1970. Schimbarea din mediul arhitectural, ce a avut loc în preajma deceniului șapte, este dovedită, spre exemplu, de grupul de Albume, în format mare, alcătuit începând cu 1961, care conține atât fotografii imprimate după martorii din Fototeca Decorativă (Casa Scânteii), cât și fotografii realizate în mediul profesional. Albumele documentează, pe lângă arhitectura românească „tradițională” (urbană și rurală), arhitectura noilor ansambluri de locuințe, seriile de concursuri pentru locuințe și intervenții în zonele centrale ale orașelor. Ca mai apoi arhiva să se extindă exponențial, în mai bine de o decadă, cu exemple de arhitectură contemporană. Asemenea strategiei de construire, campaniile documentare din care a rezultat materialul arhivei fotografice din acei ani grupează aproape sistematic exemple orientate către programele de arhitectură specifice momentului: arhitectură industrială, mari ansambluri de locuințe, case de cultură, sedii politico-administrative, hoteluri etc. La fel de puțin întâmplător este faptul că „arhitectura litoralului românesc” – cea construită în special în prima perioadă – este una dintre temele care a beneficiat de o covârșitoare documentare.

Cinematograful „Partizanul Roșu” din Brașov. Fotografii după clișee ale CPCS (Combinatul Poligrafic Casa Scânteii) și ale Uniunii Arhitecților

În aceeași măsură, regimul economic drastic al anilor 1980 transpare nu numai în conținutul imaginilor de arhivă, ci și într-o extraordinară măsură, în calitatea materialelor folosite: fotografiile tipărite se reduc la „martori”, asamblați în „albume”, pe foi de hârtie de slabă calitate. Aceeași absurdă economie l-a făcut pe Ștefan Radu Ionescu, redactorul principal al revistei „Arhitectura”, să adreseze, în 1983, o scrisoare către Cornel Dumitrescu, cerându-i susținerea în privința laboratorului fotografic. Astfel, redactorul revistei cerea accesarea unui spațiu alimentat cu curent electric, în clădirea Institutului de Arhitectură, pentru laboratorul fotografic; iar argumentul acestei cereri era următorul: „Ne permitem a vă face această cerere deoarece constatăm că ni se dă totuși aproape zilnic curent, dar cu începere de la orele 15, iar sâmbăta de la 12, cu o oră înainte de încetarea programului nostru”4.

Imagine în construcție a Circului de Stat din București. Fotografia poartă pe verso ștampila revistei („ARHITECTURA RPR. ORGAN AL UNIUNII ARHITECȚILOR DIN R.P.R.”)

Autorii fotografiilor conținute în Arhiva de fotografii sunt în principal fotografii angajați ai Uniunii Arhitecților și ai revistei „Arhitectura”, între care Stasek Corvin, Florentin Oiță și Gheorghe Dumitru. Aceștia realizau materiale în funcție de cerințele de moment și prin campanii documentare. Unele dintre materialele conținute în arhivă sunt realizate de fotografi ocazionali, de obicei arhitecți aflați în excursii documentare sau alte ocazii.

Mangalia. Restaurant-cazino în construcție

Stasek Corvin este unui dintre fotografii angajați ai Uniunii Arhitecților căruia i se datorează o mare parte din materialul acumulat. În urma sa au rămas multe dintre fotografiile cele mai remarcabile din punct de vedere artistic. Și dacă în spatele fiecărui proiect sau al fiecărei fotografii stă o poveste, cu siguranță fiecare fotograf are o poveste a sa, iar cea a lui Stasek Corvin pare să fie una decupată dintr-un roman al perioadei. Privind sub lupă, acest fragment de microistorie sună în felul următor5:

Născut în 1904 în București, din părinți polonezi, Stasek Corvin împreună cu mama sa și cei doi frați mai mici se mută – în urma morții tatălui – în Bacău, la bunicii maternali. Acolo, la vârsta de numai 10 ani, începe să facă ucenicie la Foto „Adèle”, atelierul fotografic al bunicilor, condus de unchiul său. După război, în 1919, se angajează oficial ca ucenic, iar în 1922 primește „cartea de meșter” fotograf. Zece ani mai târziu, se angajează fotograf la atelierul „Foto Glob”, în București, în fosta clădire a Editurii Cartea Românească, unde lucra cea care a urmat să îi devină soție câțiva ani mai târziu. În urma unui concurs din 1936, reușește să obțină un post de maistru fotograf clasa I, în aviație. Ca urmare, ajunge în 1942 pe front, la secția de fotografie aeriană. Angajarea în armată nu i-a adus numai siguranța unui post, ci și imposibilitatea de a o lua de soție pe cea de care era îndrăgostit, o tânără fără „dotă”, având mai apoi ca nouă piedică presupusa origine evreiască a tinerei. După terminarea celui de al Doilea Război Mondial însă, Stasek Corvin se stabilește împreună cu soția sa la Curtea de Argeș, unde își deschide un atelier fotografic. La scurt timp după nașterea celui de al treilea copil al familiei, soția fotografului moare, iar acesta este nevoit să se mute în București împreună cu cei trei copii. Urmează o scurtă căsătorie nereușită și apoi o alta. Apoi, fotograful face un lung periplu în diverse orașe din țară: Târgu Neamț, Medgidia, București, comuna Otopeni, unde lucrează în ateliere sau închiriază barăci fotografice. Nici una dintre situații nu se dovedește a fi o reușită: „baraca fotografică” pe care o avusese în Medgidia a fost demolată, aflându-se pe terenul viitorului șantier al Canalului Dunăre Marea Neagră. La Otopeni, el, care făcea portretele în aer liber, pierduse lupta în fața unui fotograf care își instalase un atelier fotografic modern, cu lumină electrică.

Fotografii contemporane în Arhiva de Fotografie a UAR. Hotelul Trotuș și imagine aeriană a orașului Onești. Fotograf: Tudor Constantinescu, 2015

Abia la vârsta de 53 de ani Stasek Corvin găsește un loc de muncă stabil, la CSAC6, ca mai apoi, în plin conflict al instituțiilor, să se transfere la revista Uniunii Arhitecților – „Arhitectura”. Lucrează pentru arhitecți, ca fotograf de teren și în laborator, timp de 13 ani, până când emigrează, în 1970.

Medalia primită de revista „Arhitectura” în 1975, la Madrid. Reproducere după negativ pe sticlă

Astăzi, Arhiva de fotografie are intenția de a reîncepe procesul acumulării de materiale, prin primirea și prelucrarea digitală a materialelor oferite de diferite generații de arhitecți. Un alt demers pe care Arhiva de fotografie și-l propune este strângerea de material – fotografii actuale – din trei categorii diferite: completarea documentării unor clădiri sau ansambluri de arhitectură; documentarea transformării unora dintre obiectivele existente inițial și a spațiului urban în general; documentarea arhitecturii realizate după 1990 și în special a arhitecturii contemporane.

NOTE:

1 Cu toate acestea, salvarea fotografiilor de la dizgrația – nemeritată, dar oarecum firească – în care căzuse întreaga perioadă documentată nu ar fi fost posibilă fără acribia de care au dat dovadă în păstrarea documentelor și fără interesul real pentru profesiune și cercetarea istoriei acesteia al unora ca Alexandru Beldiman sau Mariana Celac.

2 „Ordonarea arhivei de imagine a Revistei Arhitectura” (între anii 1950-1989), proiect coordonat de Ana-Maria Zahariade, Miruna Stroe, Irina Tulbure și colaboratori: Ciprian Buzilă și Ilinca Păun. Deși aparținând aceleiași instituții, fragmentul de arhivă ce a aparținut revistei „Arhitectura” se distinge fie prin fișele de înregistrare (deși extrem de puține dintre fotografii mai au aceste fișe), fie prin faptul că, pe verso, fotografiile poartă ștampilele: „ARHITECTURA RPR” și apoi „ARHITECTURA RPR. ORGAN AL UNIUNII ARHITECȚILOR” și, în anumite situații, numărul și anul în care fotografia a fost publicată în revistă.

3 Printre primele documente ale arhivei fotografice, așa cum aceasta a rezultat în urma organizării din 1953, sunt un grup de planșe (25×30,5 cm) cu fotografii (13×18 cm) – realizate din carton gros – extrase dintr-un dosar/ album. Subiecte ale acestor fotografii sunt construcțiile din parcurile de cultură și sport din București (Teatrul în aer liber „23 August”, Stadionul Sportiv „23 August”, Teatrul în aer liber „Nicolae Bălcescu”), dar și alte construcții publice. Acest grup de documente reprezintă unul din cele care se păstrează așa cum a fost alcătuit în varianta sa inițială; majoritatea celorlalte fotografii fiind reordonate ulterior.

4 Transcriere după un document aflat în arhiva de documente a Uniunii Arhitecților din România.

5 Informațiile despre viața lui Stasek Corvin sunt extrase dintr-o notă personală păstrată în arhivele UAR.

6 Comitetul de Stat pentru Arhitectură și Construcții și în altă variantă instituțională, Departamentul de Arhitectură și Urbanism din Ministerul Construcțiilor și Materialelor de Construcții.

 

Echipa proiectului de digitalizare a unui fragment din Arhiva de fotografie a UAR, program susținut de Ministerul Culturii:

arh. Alexandru Panaitescu, arh. Gabriela Petrescu, arh. Iuliana Ciotoiu, arh. Diana Nicoleta Mihnea, arh. Oana Cristina Țiganea, arh. Irina Mihaela Patrulius

Operator digitalizare: Buruiană Mihaela, Vasile Andrei, Crina Oana Borlean, Marius Cristian Streinu, Elena Bianca Bădulescu, Bogdan Silviu Șandric, Andrei Lotreanu, 

Specialist PR: Raluca Ștefan

Traducător: Mariana Ionescu

Grafician: Andrei Retegan

Design platformă online: arh. Andreea Iulia Panait

Programare platformă online: arh. Valentin Ungureanu

Consultant arhivă: arh. Irina Tulbure

Coordonator proiect: Adriana Tănăsescu

Imaginile care ilustrează acest articol sunt reproduse după documente aflate în Arhiva de Fotografie a UAR, inclusiv cele mai recente intrări de imagini realizate în ultimii ani.

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog