RDW

Culorile Bărăganului. A şasea vară împreună

Eseu

Culorile Bărăganului.
A şasea vară împreună

text: Alexandra PURNICHESCU, Lorin NICULAE

© Lorin Niculae

Început de august. Spaţii plate, linii orizontale. Albastru deschis, apoi galben, verde – mai multe nuanţe, la sfârşit negru. Cer fierbinte. Aer cald, greu. În Câmpia Bărăganului, un grup de copii colorează o casă, îndrumaţi de prietenii lor mai mari – arhitecţi şi artişti – membri, studenţi şi voluntari ArhiPera. Curtea casei s-a umplut din nou de culoare, voci şi energie. Faţada capătă viaţă şi identitate cu ajutorul nuanţelor vii, prin participarea şi veselia copiilor, care au astfel ocazia să facă parte din procesul de finisare a propriei locuinţe.

Ultima zi a şcolii de vară. Când am ajuns, studenţii şi elevii stăteau aşezaţi într-o fâşie subţire de umbră. Tocmai se încheiase o etapă. Fotografii. Cuvinte şi zâmbete. Încredere. Lângă ei, casa îşi trăieşte metamorfoza. I s-a dat culoare, formă, textură şi, mai ales, speranţă. Cercurile viu colorate de pe faţada casei contrastează cu nuanţele spălate de lumină ale naturii din jur. La câţiva paşi, sub umbra unor copaci, studenţii arhitecţi şi membrii familiei descriu un alt cerc – se discută, se schimbă impresii, se fac planuri. Energia sădită în elementele casei îi va înconjura pe membrii familiei, urându-le bun venit şi călăuzindu-i pe parcursul evoluţiei lor – bucuria unui nou început şi a unei şanse la normalitate.

În apropiere, Silvia îmi povesteşte cum s-a născut conceptul din spatele compoziţiei şi cromaticii faţadei. Element arhetipal, cercul, în geometria sa, poate transmite tuturor, indiferent de vârstă sau trecut, ideea de armonie şi perfecţiune. Modelul familiei universale – simbol al relaţiilor complexe, eterogene, ce se făuresc în interiorul unei familii, se aseamănă relaţiei existente în cadrul unei reţele de sfere comunicante. Sub aspect teoretic, orfismul reinterpretat se împleteşte cu sinteza esteticii spiritului local în procesul de creaţie a celei de-a şasea case de poveste.

© Lorin Niculae

Obiectivul şcolii de vară, punerea în aplicare a proiectului de detaliu al casei familiei Vătafu – rezolvarea plastică a faţadei şi traforul jucăuş al prispei – a prins 

contur treptat, în mâinile şi în imaginaţia studenţilor vegheaţi necontenit de un soare puternic, înconjuraţi de materiale de construcţie, găleţi cu vopsea, într-un mediu care degajă implicare şi multă energie pozitivă. O dezordine creatoare care a dat naştere „celei mai frumoase case de pe stradă”.

Totul începe cu comunicare şi încredere între membrii echipelor, în proiectul frumos pe care îl au de finalizat, în ei înşişi. Fiecare simţ este analizat în parte pentru a-şi cultiva emoţia, naturaleţea şi dezinvoltura. Se construiesc oameni care vor construi case.

Urmează planul de lucru. Jocul cu blocurile de beton – unghiuri, structuri, simetrii. Apoi, sfatul cel bun, şi spaţiul prispei dobândeşte o formă şi o lumină nouă. O ţesătură ca un joc, alcătuit din cărămizi tăiate din blocuri mari din ciment şi îmbinate cu artă. Tehnologie simplă. Dialog lumină-umbră, dintr-o perspectivă ludică şi creativă. În paralel, se schiţează conceptul vizual pentru faţadă, ce are la bază exprimarea spiritului local şi importanța noţiunii de familie prin linii şi culori.

În plus, membrii şcolii de vară iau parte la demonstraţii practice şi la ateliere de fotografie şi design. Dialog, interacţiune, schimb. Arta de a construi imaterialităţi faţă în faţă cu măiestria de a dura clădiri. O abordare holistică a culturii contemporane în context social izvorâtă dintr-o neostoită apetenţă intelectuală dublată de exersarea spiritului critic. Căutarea frumosului în lumea existenţei obiective.

Dincolo de criteriile etnice, sociale sau economice, oamenii din comunităţile defavorizate sunt încurajaţi să transforme vulnerabilitatea în puterea şi curajul de a merge mai departe, în speranţa formării şi consolidării unor comunităţi deschise, incluzive şi democratice – un model pentru cei din jur și cei ce vor să vină.

Mulţi ani de-acum înainte, pereţii casei pictate vor spune povestea celei de-a şasea veri în Bărăgan alături de familia ArhiPera. Compoziţie nonfigurativă cosmică, planetele colorate şi dinamice constituie simbolul conceperii unui nou univers. Imaginează-ţi o lume mai bună, o dimensiune nouă, un spaţiu îmbunătăţit. Simplitate şi esenţializare. Puterea arhitecturii de a se constitui, prin participare şi desfiinţarea limitelor, într-un model pentru suflet, familie şi comunitate, o aspiraţie contemporană, universală şi profund umană, proprie fiecăruia dintre noi.
(Alexandra PURNICHESCU)

© Lorin Niculae

Casa numărul 6 și dilemele ei

A șasea Școală de vară ArhiPera a fost dedicată finalizării construcției locuinței familiei Aurel Vătafu din Belciugatele, care locuia în condiții de sărăcie extremă. Este a șasea familie foarte săracă din Belciugatele care a intrat, la recomandarea grupului de dezvoltare comunitară locală, în programul ArhiPera. Studenții arhitecți voluntari ai Asociației ArhiPera au proiectat casa într-o manieră participativă, având în dl Aurel Vătafu un client foarte exigent, aparținând cunoscutei categorii de clienți care știu cu precizie ce locuință vor și au nevoie de arhitecți doar ca de niște rapidografe care să le deseneze dorințele cu precizie. Din acest motiv proiectarea a decurs dificil pentru noi, arhitecții, iar rezultatul, deși robust și masiv, ne reprezintă într-o foarte mică măsură, proiectul pe care ni l-am imaginat noi pentru familie fiind mult diferit de casa construită. Poziția inflexibilă a beneficiarului ne-a pus în față unei dileme care putea genera câteva răspunsuri posibile: fie ne retrăgeam din proiect, ceea ce ar fi fost imoral în raport cu o familie care locuia într-un bordei, nu avea un acoperiș solid deasupra capului și-și pusese mari speranțe în noua locuință; fie rămâneam fideli principiilor noastre compoziționale de conformare spațial-volumetrică, riscând să construim o locuință pe care, ulterior, beneficiarul să o desfigureze sau, și măi rău, căreia să nu i se poată adapta; fie, în sfârșit, consideram că, gândind locuința prin prisma a ceea ce ea poate să facă pentru familie și nu neapărat prin prisma a ceea ce este din punct de vedere arhitectural, opțiunile noastre contează mai puțin decât nevoile utilizatorilor.

© Lorin Niculae

A treia opțiune s-a impus prin umanitate și proiectul tehnic a consfințit casa obținută prin discuțiile cu beneficiarul. Pictura murală gândită de voluntarii minori ai ArhiPera, viitori arhitecți, inspirată din onirismul soților Delaunay și prispa parametrizată au reprezentat două bule de oxigen pentru creativitatea reprimată a proiectului. Și proiectul pictural ne-a azvârlit în față vechea dilemă a moderniștilor și sămănătoriștilor. Deși în context rural, casa rezultată e mult mai tradiționalistă decât ne-am fi dorit-o și noi, și copiii familiei, deci fațada a devenit locul de joacă al acestora și expresia lor personală, neancorată decât în visare deocamdată. Să fim triști că nu am dat la această casă măsura talentului nostru de arhitecți sau să fim fericiți că am avut energia necesară și am reușit să obținem din donații și sponsorizări suma necesară construirii unei locuințe care înseamnă, cu certitudine, un alt viitor pentru copiii familiei Vătafu?

(Lorin NICULAE)

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog