RDW

Integrarea bunului comun: practici socio-spaţiale în Bogotá

Integrarea bunului comun: 

practici socio-spaţiale în Bogotá

text: Klaske HAVIK, Tom AVERMAETE, Jorge MEJÍA HERNÁNDEZ

 

Atelierul de absolvire „Positions in Practice” (2015-2017), din cadrul Catedrei de Metodologie şi Analiză a Universităţii Tehnice din Delft, s-a axat pe contextul urban al oraşului Bogotá, acţionând ca un laborator pentru definirea perspectivelor arhitecturale. Atelierul a făcut parte dintr-o cercetare mai amplă intitulată „Construirea bunului comun”1, ce porneşte de la ideea că oraşul trebuie perceput ca o resursă socio-spaţială comună fundamentală: un construct cultural colectiv alcătuit de şi în beneficiul locuitorilor săi. În jurul noţiunii de „bun comun” s-a dezvoltat un fascinant câmp de gândire în domeniul economiei şi al ştiinţelor politice şi sociale ce sugerează tipare radical diferite de organizare a societăţii. În lucrarea sa de referinţă Governing the Commons (1990), Elinor Ostrom, laureată a Premiului Nobel, a avansat ideea bunului comun definit ca o acţiune colectivă care contestă perspectivele uzuale asupra economiei şi politicilor. Mai recent, Silke Helfrich şi David Bollier, autorii lucrării The Wealth of the Commons (2012), au definit noţiunea de bun comun ca model de gândire aplicabil diverselor domenii din viaţa cotidiană, departe de discursul dominant al economiei de piaţă şi al intervenţiei statului. Cu toate acestea, teoriile menţionate anterior abordează prea puţin noţiunea de valoare a spaţiilor urbane ca principale forme tangibile ale prezenţei bunului comun în societate şi rolul său în organizarea practicilor socio-spaţiale.
Filosofia contemporană a transformării şi dezvoltării urbane ne ajută să privim oraşul ca pe un teritoriu în care domeniile şi iniţiativele private se juxtapun. Pieţele publice, străzile şi galeriile se privatizează într-un ritm accentuat, fiind adesea salubrizate cu sprijinul autorităţilor. Posibilităţile de participare civică în dezvoltarea şi experimentarea domeniului urban comun sunt atât de scăzute încât există foarte puţine spaţii urbane în care locuitorii pot coopera pentru a-şi construi oraşul şi resursele necesare. Atelierul a vizat realizarea unor experimente bazate pe analiză şi intervenţie urbană, ancorate în influentul discurs teoretic asupra „bunului comun”. În cadrul atelierului, bunul comun nu este privit doar sub forma unor elemente arhitecturale şi urbane concrete ce întruchipează ideea de bun comunitar, cum ar fi pieţele publice, pasajele etc., ci şi în raport cu ritualurile şi politicile de cooperare care articulează un proiect de arhitectură. În acest sens, un proiect de arhitectură nu constituie un efort individual, ci un proces complex şi etapizat subordonat unei serii de agenţi care contribuie la crearea bunului comunitar. Prin activităţi de cercetare şi proiectare, atelierul a analizat ideea proiectului de arhitectură ca „demers comun”.

Reprezentarea spaţiilor deschise din proiect. Spaţiu destinat intervenţiilor. Milda Kulviciute

Problemele acute din Bogotá

La fel ca majoritatea capitalelor latino-americane, Bogotá s-a confruntat cu o creştere exponenţială a populaţiei pe parcursul secolului al XX-lea, de la 700.000 de locuitori în 1951 la peste 8.000.000 în 2013.
Creşterea a fost rezultatul unor procese simultane şi corelate de atracţie (oraşul văzut ca o sursă de oportunităţi, prosperitate şi siguranţă) şi respingere a periferiilor caracterizate de lipsă de productivitate şi violenţă. Pe măsură ce s-a extins, Bogotá a asimilat o serie de localităţi rurale, iniţial de mică întindere, generând astfel negocieri tensionate între modelul urban colonial spaniol original şi o serie de modernizări ce contestă planul ortogonal al oraşului. Astfel, Bogotá pune mai degrabă problema integrării periferiilor într-un ţesut urban dens decât chestiunea suburbanizării. Timp de decenii, integrarea valurilor succesive şi permanente de migraţie rurală în cadrul acestui echilibru formal a constituit o provocare pentru oraş, în termeni politici şi spaţiali deopotrivă. Aspectele identitare se manifestă în diferite comunităţi şi în practici spaţiale ale acestora.
Un caracter stringent are şi segregarea economică pronunţată a oraşului: grupurile cu venit ridicat ocupă partea de nord-est, în timp ce populaţia cu venit scăzut se extinde către zonele de sud şi vest. Această divizare clară antrenează provocări politice importante, pune o presiune mare pe infrastructura de transport şi se materializează în forme de ocupare a teritoriului extrem de diferite. Din perspectiva acestei segregări, procentajul şi calitatea spaţiilor instituţionale şi verzi publice cu caracter comun aflate la dispoziţia comunităţilor din diferite zone ale oraşului dezvăluie o inegalitate accentuată în ceea ce priveşte dreptul la viaţă urbană. Pentru a se opune dezechilibrului socio-economic, administraţiile ulterioare ale oraşului Bogotá, în special cele din timpul mandatelor primarilor Antanas Mockus şi Enrique Peñalosa au utilizat conceptele de public şi comunitar ca noţiuni/instrumente politice prin prisma cărora intervenţiile urbane şi lucrările de arhitectură şi infrastructură erau considerate agenţi de transformare. Procesul de transformare urbană a oraşului Bogotá în timpul deceniului 1995-2005 a constituit atât un punct de plecare, cât şi un studiu de caz pentru atelier. Recunoscut ca o contribuţie valoroasă la gândirea urbană de către juriul celei de-a zecea Expoziţii Internaţionale de Arhitectură din cadrul Bienalei de la Veneţia din 20062, programul de transformare spaţială condus de o serie de administraţii succesive a fost analizat şi confruntat ulterior cu realitatea informală predominantă. 

 

În cadrul atelierului a fost studiat dezechilibrul social la nivel urban dintr-o perspectivă spaţială. Milda Kulciviute a luat decizia de a realiza o intervenţie într-o zonă centrală din Bogotá care se confruntă constant cu probleme socio-economice. Aflată la o distanţă foarte mică de Plaza Bolivar din centrul oraşului, cartierul Los Martires a fost caracterizat, în ultimele decenii, de degradare urbană şi probleme sociale. În pragul transformărilor urbane prevăzute de municipalitate pentru a soluţiona aceste chestiuni presante, Milda Kulciviute a propus o strategie urbană alternativă care asigură acurateţe spaţială, integrând în acelaşi timp practicile economice informale caracteristice zonei. Milda Kulciviute a transpus observaţiile lui John Habraken şi ale altor promotori ai conceptului „Open Building” din anii 1960 în provocările urbane contemporane ale metropolei latino-americane. Vasta sa structură urbană reorganizează o parte din ţesutul urban dens şi asigură o structură stratificată în care se regăsesc spaţiul public, privat şi colectiv. Nivelul inferior rămâne deschis pentru a permite construirea unei pieţe şi desfăşurării diferitelor activităţi economice; nivelul superior asigură facilităţi comune pentru locatari, în vreme ce o serie de turnuri găzduiesc noi spaţii rezidenţiale şi de birouri.

Integrarea practicilor comune

În contextul oraşului Bogotá, putem afirma că trebuie perceput ca un bun comun fundamental: un construct colectiv social, cultural şi material alcătuit de şi în beneficiul locuitorilor săi. Cu toate acestea, în filosofia contemporană a transformării şi dezvoltării urbane oraşul începe să fie treptat înţeles ca fiind juxtapunerea iniţiativelor şi domeniilor private. Din ce în ce mai multe pieţe publice, străzi şi galerii se privatizează şi sunt adesea salubrizate în urma intervenţiei statului. Posibilităţile de participare civică în dezvoltarea şi experimentarea domeniului urban comun sunt într-o asemenea scădere încât există foarte puţine spaţii urbane în care locuitorii pot coopera pentru a-şi construi oraşul şi resursele necesare.

Această observaţie i-a motivat pe studenţi să caute modalităţi de a conecta diferite grupuri sociale. Proiectul realizat de Valentina Bencic şi Yoana Yordanova şi-a propus să arunce o privire asupra „practicilor comune” ale locuitorilor şi să integreze practicile cotidiene ce nu pot fi limitate la tipurile convenţionale de clădiri. Bencic şi Yordanova au ales centrul istoric, în special cartierele Bolivar şi Santander, ca punct gravitaţional al analizei lor urbane. Reunind notiţe, schiţe, clipuri video, interviuri, înregistrări audio, hărţi şi desene reprezentând diferite fragmente de temporalitate, cele două studente au adunat un set substanţial de informaţii care demonstrează că centrul istoric este în continuare un spaţiu bogat în practici urbane cotidiene. Practicile stradale curente ale lustragiilor, gunoierilor, artiştilor stradali, vânzătorilor şi ale altor personaje care populează străzile centrului istoric au devenit clienţii anonimi ai intervenţiilor urbane. În locul unei clădiri noi, Bencic şi Yordanova au proiectat un set de intervenţii minime care operează atât la scară urbană, cât şi la scara foarte detaliată a proiectării de produse pentru spaţiul public. Într-adevăr, proiectul stabileşte o legătură între bunul comun la noţiunea de cooperare: recunoaşte valoarea de resursă comună a practicilor uzuale, iar intervenţiile mici, dar punctuale oferă oamenilor posibilitatea de a participa activ la crearea propriului domeniu public urban. 

Cercetarea şi conceptul de proiectare realizate de Silvio Pennesi, în 2016-2017, s-au concentrat pe un cartier problematic adiacent centrului oraşului Bogotá, „La Perseverancia”. Iniţial cartier rezidenţial destinat muncitorilor care lucrau la fabrica de bere din apropiere, zona s-a transformat treptat într-un loc afectat de probleme socio-economice şi infracţionalitate. Pennesi a studiat caracteristicile formale, materiale şi sociale ale acestui cartier nevoiaş pentru a-i identifica potenţialul de dezvoltare, evitând în acelaşi timp riscurile gentrificării. 

 
Una dintre intervenţiile urbane care au integrat practici stradale din Bogotá, Valentina Bencic şi Yoana Yordanova

Strategia sa de transformare a activat potenţialul social şi spaţial propriu zonei. Aceste direcţii de investigaţie converg într-o intervenţie care valorifică, în mod caracteristic, una dintre resursele latente identificate în cadrul sitului (tehnica micro-fermentării în cazul aşa-numitei „chicha”, o băutură fermentată din porumb cu o tradiţie îndelungată), transformând-o într-o sursă de dezvoltare economică şi politică a întregii comunităţi.
Bazându-se pe tradiţia locală a producerii acestei băuturi autohtone, „Chicha”, Pennesi a conceput cartierul ca sit de producţie şi distribuţie a produsului, asociind conceptul cu funcţia rezidenţială existentă. Trei direcţii de cercetare oferă interpretări diferite. O lectură morfo-tipologică atentă a zonei localizează potenţialul în modularitatea inerentă a mediului construit; studiul istoriei prolifice a zonei dezvăluie importante resurse latente; iar analiza tehnicilor de iluminare a clădirilor valorifică munca manuală – o resursă uşor accesibilă în zonă. Autodezvoltarea şi autoguvernarea sunt încurajate de utilizarea negociată a ţesutului urban existent în vederea unei activităţi productive comune bazate pe confirmarea valorilor existente.
Prin aceste proiecte, atelierul de absolvire de la Universitatea Tehnică din Delft şi-a propus să contribuie la dezbaterile curente din diferite domenii, axate pe reconsiderarea bunului comun ca reacţie la provocările cu care se confruntă numeroase oraşe contemporane. Mai mult, prin concentrarea atenţiei asupra bunului comun, ne dorim să încurajăm inovarea în domeniul intervenţiilor urbane referitoare la problemele generale ale oraşului. Având ca punct de plecare cercetarea atentă a dimensiunii sociale a oraşului în raport cu intervenţiile spaţiale, sperăm să ne îndreptăm către o arhitectură mai incluzivă din punct de vedere social.

Referinţe:
Bollier, David; Silke, Helfrich. The Wealth of the Commons: A World Beyond Market and State. Amherst (Mass.): Levellers Press, 2012
Ostrom, Elinor. Governing the Commons: The Evolution of Institutions for Collective Action. Cambridge: Cambridge University Press, 1990

NOTE
1 Proiectul a inclus participarea lui Yoshiharu Tsukamoto şi Momoyo Kajima în calitate de profesori invitaţi în cadrul atelierului Bow Wow, ce a avut loc la Delt în toamna anului 2016 şi conferinţa internaţională „Constructing the Commons”, organizată la Universitatea Tehnică din Delft în martie 2016 – http://constructingthecommons.com.
2 http://www.labiennale.org/en/architecture/history/10.html?back=true, accesat pe 12/04/2015.

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog