RDW

Pedagogie urbană la București: URBOTECA by ATU

Pedagogie urbană la București: URBOTECA by ATU

text: Vera MARIN, Daniela CALCIU
ilustrații: Răzvan ZAMFIRA

În România, ATU – Asociația pentru Tranziția Urbană este una dintre cele mai vechi organizații de profesioniști ai mediului construit care și-au asumat un angajament civic în virtutea unor convingeri comune privind dezvoltarea sustenabilă. Înființată în 2001 la București (ulterior cu punct de lucru și la Sibiu), de un grup de absolvenți ai unor programe de master din țară și din străinătate, cu toții pasionați de studiul orașului, de cercetarea aplicată, cu abordări provenind din diverse domenii, convinși de necesitatea pregătirii transformărilor spațiului prin politici urbane. Încă de la început, acest grup a urmărit să aducă împreună actori, părți interesate, utilizatori ai spațiilor urbane sau rurale, prin instrumente inovatoare care facilitează dialogul și negocierea.
Astfel, cele două principii fundamentale ale acțiunilor și proiectelor ATU sunt: (1) abordarea interdisciplinară a planificării urbane; (2) procese decizionale bazate pe dialog între actorii dezvoltării urbane, înțelegând planificarea și proiectarea urbană ca pe un demers de negociere.
După aproape două decenii, scopul asociației este în continuare să faciliteze transformarea sustenabilă a spațiului acționând ca o curea de transmisie între universitate, administrație, societate civilă, investitori. Pentru ca respectiva curea de transmisie să funcționeze este nevoie însă de sensibilizarea tuturor acestor categorii de actori în ceea ce privește beneficiile planificării, dar și, în special pentru locuitori, de încurajări și de sprijin pentru implicare. Urbanismul influențează/ar putea influența chiar și mai mult (în bine) mediul nostru de viață. Iar noi, la rândul nostru, putem influența modul în care se fac planificarea și proiectarea urbană, fie că suntem profesioniști ai domeniului, decidenți, investitori, reprezentanți ai unor organizații și fundații cu obiective care au legătură cu spațiul (totul are legătură cu spațiul!) sau utilizatori ai orașului.
Urbanismul nu este doar o temă pentru revistele de specialitate.
Urbanismul este interacțiune între argumente tehnice și opțiuni politice și, pentru că fiecare dintre noi este un politikon zoon, ne privește pe toți.
Într-un parteneriat cu două asociații mai tinere (Poiana lui Iocan și Odaia Creativă) și cu NUDA – Nordic Urban Design Association din Norvegia, ATU a solicitat în 2013 o finanțare din Fondul ONG (gestionat de FDSC – Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile), pentru explorarea posibilităților pe care le poate oferi un laborator urban mobil care vizitează diverse spații publice și internetul, pentru comunicarea legată de planificare și proiectare urbană, acțiuni menite să crească gradul de informare a cetățenilor privind programele și proiectele publice și regulamentele locale de urbanism aferente unui PUG – Plan Urbanistic General sau PUZ – Plan Urbanistic Zonal.
Astfel a apărut proiectul URBOTECA prin care au fost create un website complex și un laborator mobil pentru urbanismul participativ în și despre București. URBOTECA este un camion astfel amenajat încât să furnizeze cunoștințe profesionale în spațiile cotidianului, prin instrumente interactive ce angajează cetățenii în conversații despre procesele dezvoltării urbane la diferite scări. Din 2015 și până în prezent, echipa mobilă a înregistrat peste 1.000 de vizitatori, actori în cadrul unor evenimente organizate de ATU în spații publice din oraș, acționând și ca facilitator „invitat” în evenimente de consultare create de alte organizații din București și Sibiu.

URBOTECA, etimologic definită prin termenii limbii latine „urbs” = oraș și „theca” (derivat, la rândul său, din grecescul „theke” = cutie, scrin, receptacul), este un loc neutru și acumulator de resurse, adăpost și generator de acțiuni de pedagogie menite să crească gradul de informare și de interes pentru temele orașului, orientat pe acordarea de sprijin pentru actorii urbani care să fie astfel încurajați să se apropie de tema complexă a urbanismului participativ.
Poate cel mai important beneficiu pe care îl aduc instrumentele de planificare și proiectare urbană (strategiile de dezvoltare locală, strategiile sectoriale – locuire, spații verzi, spații publice, mobilitate, documentațiile de urbanism), este acela că asigură un cadru de dialog și coordonare între actorii urbani. Dacă în cadrul acestor procese de planificare și proiectare urbană comunicarea ar fi mai bună, procesele ar deveni mai interesante pentru mai mulți oameni, ceea ce ar contribui la o cântărire mai atentă a modului în care folosim resursele și interesele noastre publice/comune. Dezvoltarea poate fi echilibrată dacă sunt prezenți la masa negocierilor purtători de opinii și interese diverse, care se temperează reciproc. Am văzut ce se întâmplă dacă negocierile se poartă doar între dezvoltatori imobiliari și aleșii locali. Ar trebui să fie prezenți toți actorii urbani: autorități publice și profesioniști care să vegheze la interesul public, dezvoltatori imobiliari și utilizatori ai spațiilor orașului care reprezintă cererea și oferta pe piața imobiliară și organizații ale societății civile care reprezintă opțiunile unor locuitori preocupați de anumite valori sociale. Elaboratorii și avizatorii ar trebui deci să meargă la țintă cu informarea: să prezinte onest marjele de negociere (ce se negociază și ce nu este negociabil) și să se asigure că publicul a înțeles mizele importante legate de acele propuneri. Or, asta nu se face prin panouri cu planșe de reglementări cu legendă complicată și nici cu anunțuri scurte prin ziare. În planificarea participativă, transparența și comunicarea nu are ca scop transformarea locuitorului în urbanist sau primar! Urbanistul rămâne urbanist, avizatorul rămâne avizator, decidenții aleși în consiliul local decid și votează sau nu pentru aprobarea unei documentații de urbanism. Implicarea cetățenilor ajută la responsabilizarea celorlalți actori. Și când fiecare își face treaba mai atent, crește și calitatea planificării și proiectării urbane.
Informațiile care ar trebui oferite publicului contează mai degrabă calitativ decât cantitativ. Ordinul 2701/2010 impune niște obligații, dar acestea pot fi îndeplinite formal, fără o preocupare reală pentru a informa și a consulta publicul. Locuitorii unui cartier (PUZ) sau ai unui oraș întreg (PUG) nu vor să afle tot ce trebuie să știe urbanistul care face analizele și propunerile. Dar ar vrea să afle care sunt schimbările care vor avea loc dacă propunerile se implementează.

URBOTECA a însemnat și organizarea unui training pentru pregătirea unui plan de comunicare aferent elaborării unui PUZ de Zone Construite Protejate la Săcele (județul Brașov).
Proiectul URBOTECA a fost și un demers de cercetare aplicată: documentare și analiză de metode de comunicare și participare în general, dar și pe metode specifice asociate cu planificarea și proiectarea urbană. Manifestând interes pentru acest subiect, la nivel internațional, pe lângă schimbul de experiență cu partenerii din Norvegia ai proiectului URBOTECA, am găsit interlocutori din mai multe țări care sunt preocupați de acest subiect și suntem în prezent parte dintr-un proiect intitulat EURBANITIES, care se derulează într-un consorțiu internațional în cadrul programului Erasmus Plus – https://eurbanities.wordpress.com/
În perioada iunie 2017-2020, echipa URBOTECA va fi parte dintr-un demers de cercetare în cadrul unui consorțiu internațional de proiect intitulat Urban Education Live – http://www.urbedu.live/ – care urmărește să identifice metode inovative de colaborare între profesioniști din mediul universitar sau asociativ și comunități locale.
Exemplele studiate ne-au ajutat să alegem un set de instrumente pe care le-am testat în acțiunile proiectului din mediul online și offline. Am mizat pe un design atractiv, pentru atelierul mobil interactiv, website și pentru materialele „didactice” create, pentru a explica politici urbane, procese și instrumente de planificare și proiectare urbană. În offline, am folosit jocuri de rol, am organizat evenimente în spațiul public, ne-am asociat platformei Dâmbovița Smart River pentru a lega principiile pe care le promovăm de realități fizice concrete. Am colaborat cu IT-iști specializați în GIS (sisteme de informații geo-referențiate) care ne-au ajutat să promovăm importanța datelor deschise și a spațializării informației pentru comunicare în planificare și proiectare urbană prin demonstrații la nivel de București. Am folosit calitățile pedagogice ale membrilor echipei de proiect pentru a crea materiale didactice interesante pentru elevii de liceu. În baza publicației „ATU Orașul – un manual de utilizare” (Editura Igloo, 2015), am organizat un club URBOTECA pentru liceeni, în parteneriat cu Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” și Asociația „De-a Arhitectura”.
Am putut constata că premisa de la care am pornit este valabilă: profesioniștii din planificare și proiectare urbană sunt capabili să faciliteze dialogul între actorii urbani. Dacă un dezvoltator imobiliar sau un reprezentant al unei organizații de protecția patrimoniului sau a spațiilor verzi este centrat pe o perspectivă oarecum îngustă, este nevoie ca profesionistul să își asume un rol de facilitator pentru ca, prin dialog, să se poată identifica niște interese comune, pe baza cărora proiectele să aibă mai multe șanse de implementare și să fie mai relevante și justificate pentru toate categoriile de actori și beneficiari. Pe de altă parte, schimbările benefice orașului nu sunt doar rezultatul muncii unor urbaniști. Ei au un rol foarte important, dar fără locuitori, fără decidenți, fără agenții economici, fără cei care activează în asociații non-guvernamentale ca protectori ai valorilor societății pe termen lung, urbanistul nu ar putea avea teme interesante de proiectare.
Prin proiectul URBOTECA ne-am dorit să devină evident pentru mai mulți oameni cât de mult depindem unii de alții în orașele noastre: dacă primarul nu vrea documentații de urbanism inițiate de primărie și nu cheamă profesioniștii să aducă expertiza tehnică, dacă locuitorii nu urmăresc ce face consiliul local cu banii publici care sunt risipiți pe intervenții ce nu sunt planificate și proiectate cu profesioniști, dacă urbaniștii și arhitecții nu își asumă responsabilitatea față de locuitorii orașelor ce derivă din statutul de profesie reglementată, dacă instituțiile care dau avize o fac formal etc., atunci e ca și cum instrumentele de planificare și proiectare nici nu ar exista.

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog