Autori: Elena Olariu, Ioana Maria Petrescu, Andreea Pop

Cuvânt-înainte: Roxana Theodorescu

Editura Square Media, București, 2015

Venind în întâmpinarea dorinţei specialiştilor de a avea la îndemână reproduceri de calitate după desenele marilor arhitecţi, Muzeul Naţional de Artă a României a început publicarea colecţiilor din patrimoniul Cabinetului de Desene şi Gravuri, o serie dedicată repertoriilor desenelor de arhitectură, cu albumul lui Ioan Mincu.

Conţinutul şi structurarea lucrării, prin părţile sale scrise, dar şi prin ilustraţii, vin în completarea informaţiilor cunoscute sau publicate anterior despre creaţiile marelui arhitect. Introducerea este realizată cu ajutorul a două studii. Primul este dedicat contextului naţional şi european în care se dezvoltă arhitectul, iar cel de-al doilea se concentrează asupra fondului desenelor de arhitectură publicate. Sunt evidenţiate lucrările considerate inedite, deloc sau mai puţin cunoscute cercetătorilor, cum ar fi variante ale casei Robescu din Bucureşti, schiţele pentru sediul Societăţii Române de Construcţii sau unele proiecte de arhitectură funerară. Au fost repertoriate 77 de planşe, fiecare însoţită de o fişă tehnică, iar lucrările au fost ordonate atât tematic, cât şi cronologic.

Precizăm că modul de prezentare şi grafica de calitate permit cercetarea amănunţită a acestor piese de valoare. De asemenea, documentarul fotografic – actual şi de arhivă – susţine şi completează reproducerile desenelor, concentrându-se pe edificiile ale căror proiecte există în patrimoniul MNAR, dar nu numai. Pe lângă imaginile cuprinse în documentarul fotografic, volumul conţine și alte fotografii de epocă, foarte valoroase, dar şi reproduceri după alte documente de arhivă.

Un gest firesc datorat naturii studiului realizat este întocmirea unei cronologii detaliate ce reuneşte informaţii culese dintr-o bibliografie variată. Cercetările pentru identificarea anumitor lucrări sau doar a unor piese au condus la ideea reactualizării listei de lucrări a arhitectului. Mărturiile desenate, semnate şi datate au ajutat la corectarea erorilor sau a lacunelor studiilor anterioare dedicate lui Mincu. Existenţa sa se desfăşoară în contextul istoric al schimbărilor şi modernizării României de la Unirea Principatelor şi până în preajma Primului Război Mondial, făcându-l, chiar şi fără voie, martor al evenimentelor. Parcursul profesional, inginer – arhitect – profesor, se intersectează cu personalităţi ale vremii sale. Aceste două aspecte, istorice şi profesionale, au fost consemnate în desfăşurare cronologică, facilitând atât autorilor, cât şi cititorului reconstituirea spiritului epocii.

Menţionarea contemporanilor săi de aceeaşi profesie – concurenţi, prieteni, parteneri sau ucenici – precum şi a principalelor realizări ale momentului are menirea prezentării ansamblului de conjuncturi şi personalităţi care au sădit seminţele breslei arhitecţilor şi a şcolii naţionale de arhitectură. Departe de a fi exhaustive, nominalizările făcute pentru aceste împletiri cronologice s-au conturat pe baza unor criterii bine definite – arhitecţi care de-a lungul existenţei s-au intersectat cu Mincu (colegi sau studenţi), dar şi personalităţi cu alte profesii, contemporane cu el.

Privind marcarea realizării unor edificii de importanţă majoră pentru arhitectura din România, a fost surprinsă activitatea constructivă intensă din Bucureşti, acesta fiind locul unde Mincu şi-a exercitat profesia şi unde se găsesc principalele sale opere. Dintre edificiile ridicate în acea epocă în Capitală au fost amintite cele care au schimbat imaginea oraşului şi, evident, numele arhitecţilor care le-au conceput.

Acest fond de desene, reprodus în paginile repertoriului publicat, este cel mai consistent cunoscut până acum, iar cercetarea a scos la iveală şi alte documente răspândite şi publicate spre completare. Un număr mare de instituţii şi persoane particulare au susţinut studiul şi au contribuit la obţinerea informaţiilor şi a imaginilor. Numărul redus de lucrări realizate de Mincu pus în balanţă cu impactul pe care l-a avut opera sa asupra unei generaţii de arhitecţi întemeietori de şcoală se dovedeşte, în continuare, un subiect inepuizabil. Ne dorim ca albumul rezultat să fie un instrument pe cât de aşteptat, pe atât de util cercetărilor viitoare.