Actualitate internațională

Concursul internațional pentru extinderea clădirii Bauhaus-Archiv / Museum für Gestaltung, Berlin

Clădirea Bauhaus-Archiv, 1976-1979, arhitecți Walter Gropius, Alex Cvijanovic, Hans Bandel

În 2015, două concursuri internaționale s-au desfășurat „programatic”, semnalând apropierea unei aniversări importante: 100 de ani de la înființarea Bauhaus, în 2019. Primul a avut ca obiectiv clădirea noului Muzeu Bauhaus-Dessau, fiind organizat de Fundația Bauhaus-Dessau (rezultatele concursului au fost publicate de revista „Arhitectura” în numărul 4-5/2015, „Digitalism”).

Al doilea concurs vizează extinderea cu o clădire nouă a arhivelor, bibliotecii și Muzeului Bauhaus din Berlin, proiectată de arhitectul fondator al Școlii Bauhaus, Walter Gropius. Imobilul, inaugurat în 1979, la 10 ani după moartea arhitectului, a fost construit începând din 1976 de Alex Cvijanovic, asistentul lui Gropius, și de arhitectul berlinez Hans Bandel după planurile pe care Gropius le elaborase în 1964 pentru amplasamentul desemnat inițial pentru Arhivele Bauhaus în Darmstadt. La acea vreme, se știe, Bauhaus-Dessau, unde Gropius construise clădirea istorică a școlii în 1927-‘28, se afla pe teritoriul Germaniei de Est; regimul comunist a cochetat cu proiectul reconstrucției clădirii istorice și iconice, înfăptuită până la urmă în 1976. La mijlocul anilor ‘80, avea să fie inaugurat, la Dessau, un centru de design.

În iunie 2015, Administrația Senatului german anunța lansarea unui concursul internațional. A fost stabilită o participare de 50 de birouri de arhitectură – 15 au fost invitate, restul de 35 fiind selectate în urma unei proceduri de preselecție deschise la nivelul Uniunii Europene. În etapa a doua au fost depuse 41 de proiecte pe care un juriu format din Hilde Léon (președinte), Jo Coenen, Wolfgang Lorch, Elke Delugan-Meissl, Pat Tanner, Johannes Löbbert, Petra Vondenhof-Anderhalten, supleant Brigitte Häntsch le-a evaluat în 21 și 22 octombrie 2015. Câștigătorul concursului a fost desemnat arhitectul berlinez Volker Staab, juriul recomandând să i se încredințeze lucrarea. Promotorul a acordat 5 premii – Premiul I: 47.500 €; Premiul II: 38.000 €; Premiul III: 28.500 €; Premiul IV: 22.500 €; Premiul V: 15.500 € și 4 mențiuni de onoare, egale ca valoare, de 9.500 € fiecare.

Clasat acum monument istoric, imobilul modernist al Bauhaus-Archiv/ Museum für Gestaltung din Berlin, care are o suprafață desfășurată de 3.900 mp și o arie construită de 1.900 mp, va fi restaurat până în 2019, păstrându-i-se calitățile arhitecturale, dar aducându-l la un nivel satisfăcător de eficiență energetică și de rezolvare funcțională, destinația viitoare fiind arhivele școlii. Clădirea nouă (extinderea), cu o suprafață desfășurată de 6.700 mp, va fi pusă la dispoziția muzeului și a funcțiunilor complementare destinate publicului în 2021, când se estimează că va fi finalizat întregul proiect.

Guvernul federal german și landul Berlin contribuie fiecare în părți egale la investiția estimată la 56,2 milioane € – 21,6 mil.€ pentru renovarea clădirii existente, iar restul de 34,7 mil. € pentru noua clădire al cărei proiect este obținut în urma concursului.

Premiul I

birou: Staab Architekten GmbH, Berlin; autor: Volker Staab

Proiectul câștigător propune o arhitectură care să potențeze ansamblul existent din anii ’70, dar în același timp să creeze o intrare simbolică, perceptibilă zonei noi de spații expoziționale. Rezultatul este o intervenție foarte clară și bine exprimată din punct de vedere conceptual, care va asigura, împreună cu clădirea modernistă, experiența unui ansamblu complex și coerent.

Din raportul juriului reținem câteva aprecieri: „un turn de sticlă pe 5 niveluri, delicat, aproape fragil, dispus în centrul unei platforme și a unui volum de un nivel plasat de-a lungul străzii Von-der-Heydt sunt singurele elemente perceptibile ale proiectului de extindere a clădirii Bauhaus-Archiv. Toate spațiile expoziționale vor fi amenajate într-o dală cu o curte interioară situată sub nivelul turnului.

Autorii au creat o „promenadă arhitecturală” care pornește din rampa podului ca un element compozițional de sine stătător al ansamblului propus ca extindere și va intra în dialog cu turnul noii intrări, conferind un anumit caracter.