Valorizarea spațiilor uitate Renașterea fluidității spațiilor

Tema de reflecție a Seminarului „Robert Auzelle”, ediția 2010-2011, aduce în prim-plan „importanța spațiului vid în arta urbană”, evocată de Robert Auzelle¹: „Spațiul gol, fie că este liber sau plantat, constituie esențialul artei urbane – arhitectura orașului nefiind decât una din numeroasele închideri care delimitează spațiul”. Astfel, pentru a ameliora cadrul vieții noastre urbane, Robert Auzelle ne invită să participăm la căutările lui Gaston Bachelard², „vrem să examinăm, de fapt, imagini foarte simple, imaginile unui spațiu fericit...”.

Ca răspuns la problema generală a lipsei spațiilor verzi și de agrement amenajate în București, proiectul propune revalorificarea spațiilor vide adiacente universităților aflate de-a lungul râului Dâmbovița, care în prezent sunt izolate: centrele universitare, spațiile verzi adiacente lor și zonele culturale de interes.

Astfel, proiectul „Renașterea fluidității spațiilor” identifică zonele vide aflate de-a lungul Dâmboviței și le pune în valoare prin crearea de legături și prin integrarea lor într-un sistem care să formeze un ax cultural, social și de biodiversitate al orașului.

Dezvoltarea propunerii a avut la bază două argumente: valorificarea calității râului Dâmbovița de a deveni un ax de coerență la nivelul orașului și a potențialului reprezentat de fluxul de studenți ce frecventează zona.

Într-o primă fază, studiul a arătat că de-a lungul râului Dâmbovița sunt concentrate majoritatea centrelor universitare, numărând un total de 150.000 de studenți care utilizează acest spațiu. Astfel, utilizatorul-țintă căruia i se adresează propunerea este în principal studentul, fiind cel dispus să se deplaseze pe jos, cu bicicleta de la un punct de interes la altul. (...)

Citiți textul integral în numărul 6 / 2015 al Revistei Arhitectura

NOTE

1 Robert Auzelle, L’architecte, Paris: éd. Vincent, Fréal & Cie, 1965, p. 79.

2 Gaston Bachelard, La poétique de l’espace, Paris: éd. PUF, 1970, p. 17.