RDW

Arhitectura românească în proiectul comunist. România 1944-1989

În acest volum au fost adunate cinci studii şi ese­uri, scrise între anii 2002 şi 2007, revizuite şi adăugite, pe care Ana Maria Zahariade le-a inti­tulat „schiţe pentru o istorie care trebuie scrisă”: Două cărţi, visul comunist şi Dacia 1300; Despre tăcere şi cuvinte; Citind tăcerea: „arhitectul feri­cit”; Arhitectura care nu a existat: „arhitectura ocultă” şi Proiectul comunist în beton – o istorie a profesiunii.

„Schiţele” încearcă să descifreze sensul în care a evoluat practica de arhitectură sub comunism, căutând să identifice punctele de inflexiune care au modelat construitul de-a lungul acestei perioade şi să surprindă existenţa şi geometria variabilă a acelui spaţiu de libertate profesională care a scăpat dicteului politic. Volumul ne propune, ast­fel, o reflecţie asupra istoriei recente şi a modului în care proiectul comunist a intervenit asupra profesiunii şi conştiinţei de breaslă.

Arhitectura în proiectul comunist este un subiect actual „pentru că îl locuim, arhitectura perioadei comuniste face parte din existenţa noastră co­ti­diană şi ne pune felurite probleme atât profe­sionale, cât şi umane”, scrie Ana Maria Zahariade. Autoarea vorbeşte despre „firescul ca excepţie” şi „coşmarul construit în piatră”, despre condiţia arhitectului şi nevoia de recunoaştere a utilităţii lui pentru societate, despre naţionalizarea practicii de arhitectură, despre institutele de proiectare, despre locuinţă şi plasarea ei sub semnul maxi­mei eficienţe economice. Autoarea afirmă cu sin­ceritate că textele sunt parţial greoaie, dar numai din dorinţa „de a transmite măcar o parte din atmosfera acelor timpuri, am folosit în text multe formulări caracteristice frazeologiei comuniste, cu absurdul, stângăcia şi redundanţele lor inepui­za­bile”. Studiile şi eseurile cuprinse în acest volum se bazează pe o cercetare laborioasă, dar „departe de a fi încheiată, şi pe o emoţie încă vie”.

Ana Maria Zahariade predă teoria arhitecturii la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, este puternic implicată în cercetări teoretice despre modernismul românesc şi central-european, arhitectura românească sub comunism şi după, locuirea şi reabilitarea marilor ansambluri, precum şi registrul estetic în teoria arhitecturii. Printre altele, autor a numeroase arti­cole în reviste de arhitectură şi volume colective în România şi în străinătate; volume de autor, în coautorat şi în calitate de coordonator.

Ultimul titlu: Simptome de tranziţie (bilingv, două volume, Arhitext Design, 2009, 2010), a pri­mit două premii naţionale pentru publicaţii şi activitate curatorială (UAR, 1998; Margareta Sterian, 1999) şi Premiul Herder (2003, Alfred Toepfer Foundation şi Universitatea din Viena) pentru activitate teoretică şi activism cultural.

Arhitectura românească în proiectul comunist. România 1944-1989 / Architecture in the Commu­nist Project. Romania 1944-1989 a apărut cu sprijinul Ordinului Arhitecţilor din România, din Timbrul Arhitecturii.

 

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog