Monumente Uitate. Memoria în proiect

Septembrie este luna patrimoniului în Europa, motiv pentru a prezenta proiectul moNUmenteUITATE care și-a propus atât crearea unei arhive cu imagini și informații despre ansamblurile nobiliare extraurbane din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, cât și readucerea în atenția publicului a acestor monumente istorice, astăzi uitate.

Ce sunt ansamblurile nobiliare extraurbane?

Numărând peste 300 de obiecte de arhitectură: castele, curii și palate, ansamblurile nobiliare extraurbane formează o categorie aparte de monumente istorice (asemenea culelor din Oltenia sau bisericilor din Moldova). Situate în zona intracarpatică, acestea sunt specifice spațiului Imperiului Austro-Ungar. În Transilvania, edificarea de reședințe nobiliare a luat avânt în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, într-o perioadă în care nobilimea avea interdicție de a construi în orașe. Prin urmare, nobilii și-au ridicat pe domeniile lor, în mediul rural, vaste ansambluri fortificate în stil renascentist, cu rol de locuire, dar și de apărare. Odată cu ocuparea Transilvaniei de către habsburgi, în secolul următor, s-au clădit noi ansambluri sau au fost modificate cele vechi, astfel încât să corespundă idealurilor epocii: palate nefortificate, realizate în stil baroc. O ultimă etapă de intervenție asupra acestor ansambluri a avut loc în secolul al XIX-lea, când clădirile au fost refațadizate în stil eclectic, clasicist sau romantic.

Cum este alcătuit un ansamblu nobiliar extraurban?

Pe domeniul nobiliar era amplasată o reședință, anexe, un parc și/sau o grădină. Anexele puteau fi locuințe pentru servitori, bucătăria (separată de locuință pentru a împiedica incendiile), brutăria, grajduri cu sau fără manej, grânare și alte spații de depozitare. În cazul ansamblurilor nobiliare vechi, locuința și anexele erau înconjurate de ziduri fortificate. Uneori, ansamblul beneficia și de o capelă, care putea fi separată sau încorporată locuinței. Începând cu secolul al XIX-lea pe domeniu se mai găsea cripta familiei.

Ce valoare au ansamblurile nobiliare extraurbane? Întrucât se nu­mără printre cele mai vechi exemple de arhitectură laică de factură vest-europeană din României au o valoare istorică și artistică aparte. În plus, în cazul lor, Renașterea, Barocul și toate celelalte curente artistice ce au urmat în secolul al XIX-lea și începutul de secol al XX-lea, apar interpretate într-o manieră locală, ceea ce le conferă o deosebită valoare culturală și identitară, dând caracter și specificitate zonei în care se află amplasate. Toate aceste valori pot fi convertite în valori turistice, economice și sociale.

Cum au ajuns în starea în care sunt azi?

Începutul secolului al XX-lea și intrarea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului în componența României Mari au determinat schimbări în statutul ansamblurilor nobiliare extraurbane, parte dintre ele fiind cumpărate de familii din Vechiul Regat. Momentul de cotitură l-a reprezentat sfârșitul deceniului al patrulea, când au fost expropriate și refunctionalizate ca: C.A.P.-uri, școli, grădinițe, spi­tale etc. După 1989, aceste clădiri au fost abandonate, pierzându-și utilitatea și se află încă în paragină datorită regimului lor juridic incert.

Ce presupune reabilitarea unui ansamblu nobiliar?

Dispariția nobilimii a lăsat aceste centre ale puterii locale golite de semnificație, de aceea astăzi le trebuie funcțiuni noi, care să fie în același timp generatoare de identitate și de bunăstare atât pentru proprietar, cât și pentru comunitate. Reabilitarea unui an­samblu nobiliar nu este deloc ieftină, astfel noua funcțiune trebuie să garanteze amortizarea investiției și supraviețuirea economică a clădirii postrestaurare. Mai mult, orice nouă funcțiune trebuie să respecte particularitățile istorice și artistice ale clădirii, contextul istoric și cultural și peisajul înconjurător.

Primul pas pentru reabilitarea unui ansamblu nobiliar presupune conceptualizarea unei strategii de integrare a monumentului în viața economică și comunitară a zonei, și apoi realizarea unui pro­iect de arhitectură. În plus, restaurarea în sine a ansamblului trebuie să țină cont obligatoriu de autenticitatea concepției, a materialului și a tehniclor de construcție.

Există exemple de ansambluri nobiliare reabilitate cu succes?

Succesele vin din sfera investițiilor private, de exemplu palatul Bánffy de la Bonțida, jud. Cluj, concesionat în 2001 de fundația Transylvania Trust și aflat în curs de consolidare și restaurare. Simultan cu lucrările de restaurare, se organizează la Bonțida cursuri de specializare în resturare. Ansamblul este deschis publicului pentru conferințe, evenimente, Zilele Bonțidei etc. Alte exemple ar fi pala­tul Apafi de la Mălâncrav, jud. Sibiu, restaurat de fundația Mihai Eminescu Trust, transformat în casă de oaspeți, și palatul Kalnoky din Micloșoara, în curs de restaurare prin intermediul Kalnoky Conservation Trust.

moNUmenteUITATE

Proiectul moNUmenteUITATE este îndrumat de dr. prof. arh. Anca Brătuleanu, echipa este alcătuită din Anca Majaru și Cristina Chira (studente la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București), Irina Leca (studentă la Secția de Istoria Artei din cadrul Facultății de Istorie, Universitatea București) și Alexandra Stoica (absolventă în 2010 a Universității de Arhitectură și Urba­nism „Ion Mincu”).

Până în prezent, proiectul moNUmenteUITATE a fost promovat prin expoziții de fotografie în colaborare cu Librăriile Cărturești, dintre care cea mai recentă a putut fi văzută la București, Brașov, Cluj și Timișoara.

Foto: Cristina Chira, Anca Majaru

www.monumenteuitate.ro