Casă la țară, sec. XVIII Zonă pitorească, liniștită, cu mare potențial. Sat Coplean, comuna Cășeiu, județul Cluj, la 10 km de Dej. Aspect aristocratic, par­ter cu etaj, subsolul în stare bună, parc inclus. Posibilități de modificare a interiorului, nemo­bi­lată. Fără electricitate și canalizare. Palatul Haller a fost construit în stilul barocului local timpuriu, între 1725-1771. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, fațadele au fost decorate în stil rococo, prin adăugarea unor spectaculoase ancadramente de piatră sculp­tate de celebrul Anton Schuchbauer.

Septembrie este luna patrimoniului în Europa, motiv pentru a prezenta proiectul moNUmenteUITATE care şi-a propus atât crearea unei arhive cu imagini şi informaţii despre ansamblurile nobiliare extraurbane din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, cât şi readucerea în atenţia publicului a acestor monumente istorice, astăzi uitate.

Ce sunt ansamblurile nobiliare extraurbane?

Numărând peste 300 de obiecte de arhitectură: castele, curii şi palate, ansamblurile nobiliare extraurbane formează o categorie aparte de monumente istorice (asemenea culelor din Oltenia sau bisericilor din Moldova). Situate în zona intracarpatică, acestea sunt specifice spaţiului Imperiului Austro-Ungar. În Transilvania, edificarea de reşedinţe nobiliare a luat avânt în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, într-o perioadă în care nobilimea avea interdicţie de a construi în oraşe. Prin urmare, nobilii şi-au ridicat pe domeniile lor, în mediul rural, vaste ansambluri fortificate în stil renascentist, cu rol de locuire, dar şi de apărare. Odată cu ocuparea Transilvaniei de către habsburgi, în secolul următor, s-au clădit noi ansambluri sau au fost modificate cele vechi, astfel încât să corespundă idealurilor epocii: palate nefortificate, realizate în stil baroc. O ultimă etapă de intervenţie asupra acestor ansambluri a avut loc în secolul al XIX-lea, când clădirile au fost refațadizate în stil eclectic, clasicist sau romantic.

Cum este alcătuit un ansamblu nobiliar extraurban?

Pe domeniul nobiliar era amplasată o reşedinţă, anexe, un parc şi/sau o grădină. Anexele puteau fi locuinţe pentru servitori, bucătăria (separată de locuință pentru a împiedica incendiile), brutăria, grajduri cu sau fără manej, grânare şi alte spaţii de depozitare. În cazul ansamblurilor nobiliare vechi, locuinţa şi anexele erau înconjurate de ziduri fortificate. Uneori, ansamblul beneficia şi de o capelă, care putea fi separată sau încorporată locuinţei. Începând cu secolul al XIX-lea pe domeniu se mai găsea cripta familiei.

Ce valoare au ansamblurile nobiliare extraurbane? Întrucât se nu­mără printre cele mai vechi exemple de arhitectură laică de factură vest-europeană din României au o valoare istorică şi artistică aparte. În plus, în cazul lor, Renaşterea, Barocul şi toate celelalte curente artistice ce au urmat în secolul al XIX-lea şi începutul de secol al XX-lea, apar interpretate într-o manieră locală, ceea ce le conferă o deosebită valoare culturală şi identitară, dând caracter şi specificitate zonei în care se află amplasate. Toate aceste valori pot fi convertite în valori turistice, economice şi sociale.

Cum au ajuns în starea în care sunt azi?

Începutul secolului al XX-lea şi intrarea Transilvaniei, Banatului, Crișanei şi Maramureşului în componenţa României Mari au determinat schimbări în statutul ansamblurilor nobiliare extraurbane, parte dintre ele fiind cumpărate de familii din Vechiul Regat. Momentul de cotitură l-a reprezentat sfârşitul deceniului al patrulea, când au fost expropriate şi refunctionalizate ca: C.A.P.-uri, şcoli, grădiniţe, spi­tale etc. După 1989, aceste clădiri au fost abandonate, pierzându-şi utilitatea și se află încă în paragină datorită regimului lor juridic incert.

Ce presupune reabilitarea unui ansamblu nobiliar?

Dispariţia nobilimii a lăsat aceste centre ale puterii locale golite de semnificaţie, de aceea astăzi le trebuie funcţiuni noi, care să fie în acelaşi timp generatoare de identitate şi de bunăstare atât pentru proprietar, cât şi pentru comunitate. Reabilitarea unui an­samblu nobiliar nu este deloc ieftină, astfel noua funcţiune trebuie să garanteze amortizarea investiţiei şi supravieţuirea economică a clădirii postrestaurare. Mai mult, orice nouă funcţiune trebuie să respecte particularităţile istorice şi artistice ale clădirii, contextul istoric şi cultural şi peisajul înconjurător.

Primul pas pentru reabilitarea unui ansamblu nobiliar presupune conceptualizarea unei strategii de integrare a monumentului în viaţa economică şi comunitară a zonei, şi apoi realizarea unui pro­iect de arhitectură. În plus, restaurarea în sine a ansamblului trebuie să ţină cont obligatoriu de autenticitatea concepţiei, a materialului şi a tehniclor de construcţie.

Există exemple de ansambluri nobiliare reabilitate cu succes?

Succesele vin din sfera investiţiilor private, de exemplu palatul Bánffy de la Bonțida, jud. Cluj, concesionat în 2001 de fundaţia Transylvania Trust şi aflat în curs de consolidare şi restaurare. Simultan cu lucrările de restaurare, se organizează la Bonțida cursuri de specializare în resturare. Ansamblul este deschis publicului pentru conferinţe, evenimente, Zilele Bonțidei etc. Alte exemple ar fi pala­tul Apafi de la Mălâncrav, jud. Sibiu, restaurat de fundaţia Mihai Eminescu Trust, transformat în casă de oaspeţi, şi palatul Kalnoky din Micloșoara, în curs de restaurare prin intermediul Kalnoky Conservation Trust.

moNUmenteUITATE

Proiectul moNUmenteUITATE este îndrumat de dr. prof. arh. Anca Brătuleanu, echipa este alcătuită din Anca Majaru şi Cristina Chira (studente la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti), Irina Leca (studentă la Secţia de Istoria Artei din cadrul Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti) şi Alexandra Stoica (absolventă în 2010 a Universităţii de Arhitectură şi Urba­nism „Ion Mincu”).

Până în prezent, proiectul moNUmenteUITATE a fost promovat prin expoziţii de fotografie în colaborare cu Librăriile Cărtureşti, dintre care cea mai recentă a putut fi văzută la Bucureşti, Braşov, Cluj şi Timişoara.

Foto: Cristina Chira, Anca Majaru

www.monumenteuitate.ro

Reședința nobiliară Barcsay, din satul Bârcea Mică, aparținând de orașul Deva, a fost restaurată și „modernizată” (!) în spirit isto­ricist, printr-o fortificare târzie a etajului. Astfel, toate golurile de la etaj au fost zidite, pentru a împiedica pătrunderea posibililor inamici, a săgeților, a gloan­țelor, a ghiulelelor și ... a luminii. Efectul dorit este efectul primit, o camera obscură amplă pe întregul etaj. Siguranța clădirii este asigurată, riscul de invazie scăzând consi­derabil!

Casă la țară, sec. XIX. În cartierul Uioara de Sus, ora­șul Ocna Mureș, județul Alba. Spațioasă, alcătuită din subsol, parter și etaj – galerii de ocnă în subteran incluse -, sursă proprie de alimentare cu apă și sare. Aspectul exterior fortificat descurajează intrările prin efracție; ideală pentru firi romantice, melancolice, visătoare. Ofertă cu durată limitată!!! Palatul Miko din Uioara de Sus, construit în forma actuală în 1869, este un strălucit model de arhitectură romantică. Clădi­rea a fost proiectată de marele ar­hitect al neogoticului Antal Kagerbauer. În contextul surpării galeriilor de ocnă inundate de sub orașul Ocna Mureș, palatul Miko riscă să dispară înghițit de pământ.

Material de construcție la mâna a doua: cărămidă arsă și piatră, calitate superioară; rezistență în timp garantată, afacere cu tradiție. Castelul din comuna Medieșul Aurit, județul Satu Mare, a fost construit în 1620 de baronul Sigismund Lonyay și este una dintre cele mai valoroase construcții renascentiste din România. După ce a trecut de-a lungul secolelor pe la mai mulți proprietari care i-au adus modificări fără a-i deteriora aspectul, castelul a fost incendiat în 1940 de trupele germane, fiind lăsat de atunci în ruină.