RDW

Reşedinţe bucureştene în stil Berindey

Numele Berindey a marcat istoria arhitecturii ro­mâneşti începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea până spre sfârşitul secolului al XX-lea, fie că a fost Dimitrie Berindey (1832-1884), Ion D. Berindey (1871-1928) sau Ion I. Berindey (1897-1981).

Dimitrie Berindey a fost primul arhitect ro­mân care a absolvit cursurile şcolii de Arte Frumoase din Paris (1853-1859) şi care a ocupat fotoliul de ministru al lucrărilor publice, în cabinetul Ion Ghica (decembrie 1870-martie 1871).

Urmând exemplul tatălui său, în 1887, Ion D. Berindey a plecat la Paris, unde a frecventat iniţial cursurile arhitectului Duray, fiind admis în 1889 la Şcoala de Arte Frumoase, Secţia de Arhitectură. Aici i-au fost profesori Charles Girault, Pierre Jérome Honoré Daumet, Esquié. În 1897 a obţinut diploma de arhitect oferită de guvernul francez, întorcându-se în ţară în acelaşi an.

În 1899, Ion D. Berindey a devenit arhitect-şef al Serviciului Tehnic al Ministerului Afacerilor Interne (iunie 1899-29 martie 1901). Din anul 1900 a fost numit profesor la Secţia de Arhitectură a Școlii de Belle-Arte din Bucureşti. A fost ales vicepreşedinte al Societăţii Arhitecţilor din Bucureşti: între 14 de­cembrie 1900-11 ianuarie 1905 şi între 22 martie 1916-23 ianuarie 1919. [9]

La 1 august 1905 i-a fost încredinţată direcţiunea Expoziţiei Generale Române din 1906, fiind nu­mit inspector general al lucrărilor din Câmpul Filaretului. „În iunie 1905 s’au început primele lucrări, cari au transformat câmpia mocirloasă ce toţi cunoşteam, în parcul încântător al cărui plan general a fost făcut de cunoscutul arhitect francez Redont cu clădirile sale semeţe sau cochete ale căror planuri au fost făcute şi în parte executate de arhitecţii Burcuş şi Ştefănescu, sub privegherea arhitectului I. D. Berindey” [8]. Pentru Expoziţia Gene­rală Română din 1906, I.D. Berindey a pro­iec­tat Pavilionul Casei Staadecker şi Pavilionul Comi­siunii Europene a Dunării.

În 1906 a luat parte la Congresul Internaţional de la Haga, invitat de Fundaţia Carnegie ca arhitect străin participant la concursul pentru Palatul Păcii de la Haga, proiectul său fiind reţinut şi premiat.

A murit în anul 1928, în urma unui stop cardiac, şi a fost înhumat la Cimitirul „Şerban Vodă”, alături de tatăl său, arhitectul Dimitrie Berindey (figura 26, locul 16). La moartea sa, Constantin Bacalbaşa scria: „Ion Berindeiu, «clăditorul» pe care moartea ni l-a răpit alaltăieri cu o lovitură de trăsnet, a fost unul dintre superioarele suflete artistice, arhitectul care în clădirile sale suprapunea nu numai cărămizi şi tencuială, dar şi geniul constructor de mare estetică. Alături de Mincu – alt mare suflet de ar­tist, pierit prematur, Berindeiu a fost arhitectul care lasă în urma lui nu numai ziduri înălţate, dar podoabe arhitecturale, demne de orice mare oraş civilizat” ([1], p. 24).

Citiţi textul integral în nr 4 / 2011 al Revistei Arhitectura.

Lector universitar la Universitatea „Spiru Haret”, Facultatea de Arhitectură, arhitect titular al BIA Elena-Sidonia Teodorescu, doctorand la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, Bucureşti, Şcoala Doctorală Spaţiu, Imagine, Text, Teritoriu (SITT).

Bibliografie

[1] Berindey, Mircea I., 1988, Note din activitatea arhi­tecţilor Dumitru I. Berindey, Ion D. Berindey şi Ion I.

Berindey, Academia, Biblioteca RSR, Bucureşti.

[2] Constantin, Paul, 1986, Dicţionar universal al arhitecţilor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.

[3] Cornel, Theodor, 1909-1911, Figuri contimporane din România. Dicţionar biografic ilustrat, Partea I şi Număr de Crăciun 1911. (Editia a II-a), Socec, Bucureşti.

[4] Damé, Frédéric, 2007, Bucureştiul în 1906, Editura Paralela 45, Piteşti.

[5] Deaconu, Luchian, 2001, Craiova 1898-1916. Saltul la urbanismul modern. Nicolae E. Romanescu, Editura Sitech, Craiova.

[6] Ion, Narcis Dorin, 2007, Reşedinţe şi familii aristocrate din România, Institutul Cultural Român, Bucureşti.

[7] Woinaroski, Cristina, 2007, Lotizarea si Parcul Ioanid, Editura Simetria, Bucureşti.

[8] ***, 1906, Expoziţiunea generală română 1906. Călăuza oficială şi catalogul expoziţiunei, Socec, Bucureşti.

[9] ***, 1930, Solemnitatea inaugurării localului Socie­tăţii Arhitecţilor Români şi serbarea a 39 de ani de la înfiinţarea acestei societăţi, Atelierele E. Marvan, Bucureşti.

 

Periodice

[10] Revista poporului, anul al XIII-lea, 1904, Omagiu şi recunoştinţă arhitectului Ioan D. Berindey.

[11] Revista Ilustraţia, anul I (1 iulie 1911), nr. 2-3.

[12] Revista Ilustraţia, anul XIV (sept. – dec. 1925), nr. 115-118.

[13] Revista Arhitectura, numărul jubiliar – 50 de ani de la înfiinţarea Societăţii Arhitecţilor Români, 1941.

 

Arhive

[14] Arhivele Naționale Istorice Centrale, Direcția Municipiului București.

[15] Arhivele Naţionale Istorice Centrale.

[16] Arhiva Primăriei Municipiului Bucureşti.

[17] Biblioteca Naţională a României – Fondul Saint-Georges.

[18] MNAR, Cabinetul de Desene şi Gravuri, Fondul Ion D. Berindei.

[19] Arhivele Naționale Istorice judeţul Dolj, Primăria Craiova, Serviciul administrativ.

 

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog