Abuzul algoritmic. O perspectivă critică
Dimitrie Ștefănescu, Manuel Torres F/RF O explorare algoritmică a „pliului” Deleuzian.
| Un aspect recurent printre practicanții şi promotorii a ceea ce vom numi, cu riscul generalizării, arhitectura computațională, este des-menționata (deși rar justificată) „criză de complexitate” în care lumea şi arhitecții săi se găsesc. Această condiție se manifestă ca o suprasaturare de informație¹ şi este văzută ca o consecință naturală a creșterii nemaiîntâlnite de numere şi zecimale ce se zbat pentru atenţia noastră. Ca răspuns la această criză, arhitectura computaţională se grăbește să dicteze o schimbare de paradigmă prin promovarea asimilării şi implementării diferitelor concepte şi teorii din știință şi filosofie – teorii care, luate împreună, pot să ne ajute să navigăm în lumea confuză descrisă de teoria haosului.
În mod natural, ținând cont de cadrul epistemologic şi ontologic în care discursul arhitectural își definește criza, conceptul de „informative” şi verbul atașat acestuia „a calcula/a procesa/a computa” devin termeni esențiali ai procesului de proiectare. Informația, raționalizată ca date numerice pure, devine forța morfologică principală din spatele atât a lumii naturale, cât şi a arhitecturii. Citiți textul integral în 3 / 2011 al Revistei Arhitectura. Notă: [1] În legătură cu suprasaturarea de informaţie, Cory Doctorow propune, în articolul său din „The Guardian”, de pe 22 februarie 2011, un concept corolar ce reiese din aceasta: redundanţă. El argumentează faptul că informaţia importantă si interesantă va ieşi la suprafaţă la un moment dat folosindu-se de noile mecanisme ale social-media. Acest articol va fi publicat in editia 1.5 a jurnalului PLAT (toamna 2011).
|
| Algorithmic abuse. A critical standpoint
A recurring concern among the practitioners and promoters of what we shall refer to generally as „computational architecture” is the oft-mentioned (but rarely justified) „crisis of complexity” in which the world and its architects apparently find themselves. This condition manifests itself as an information overload, which is seen as the natural consequence of an ever-larger pool of numbers and decimals vying for our attention¹. In response to this crisis, computational architecture is in a rush to dictate a paradigm shift by promoting the assimilation and implementation of concepts and theories emerging from science and philosophy – which, in combination, are intended to help us to navigate the confusing world described by chaos theory. Naturally, given the epistemological and ontological framework in which the architectural discourse defines its crisis, „information” and its attendant erb „compute” become the most critical terms of the design process. Information, rationalized as pure numeric data, becomes the driving morphological force not only for the natural world, but for architecture. Read the full text in the print magazine. Note: [1] Regarding informational overload, Cory Doctorow has proposed in his blog post on „The Guardian” on the 22nd of February 2011 an interesting corollary stemming from it: redundancy. He also argues that meaningful and important information will eventually surface into the mainstream through the use of new social media mechanics. This article is from the upcoming 1.5 issue of PLAT (fall 2011).
|
