Fabricație digitală
Gramazio & Kohler Architecture and Digital Fabrication Explicit Bricks, Barcelona, 2010 Colaboratori/Collaborators: Tobias Bonwetsch (șef proiect/ project leader), Ralph Bärtschi, Andrea Kondziela Credit foto/Photo credits: Ionuț Anton. Proiectul este rezultatul unuia dintre grupurile de lucru din cadrul workshopului Smart Geomerty 2010, desfășurat la IaaC, Barcelona. Ceea ce s-a urmărit a fost folosirea unei tehnologii de fabricație prin substracție pentru a construi un prototip stabil la scara 1:1. Structura a fost realizată pornind de la elemente identice, cărămizi din polistiren expandat. Prin folosirea unei mâini robotice și a firului încins s-a produs diferențierea acestor elemente. În procesul de proiectare s-a ținut cont de constrângerile metodei de fabricație, care presupunea tăierea în linie dreaptă. Ideea centrală a pornit de la realizarea unor chertări ce facilitează interconectarea componentelor. S-a construit astfel un obiect stabil, fără folosirea unui liant, ansamblul păstrându-și integritatea doar datorită forțelor gravitaționale.
| Practica de arhitectură contemporană este marcată de tehnologiile digitale, de la concept până la materializare. Proiectarea, analiza, reprezentarea, fabricaţia şi asamblarea fac parte din acelaşi proces colaborativ, ce devine posibil datorită tehnologiilor digitale. Astfel, prin aducerea în prim-plan a informaţiei, se realizează un digital continuu [1], o legătură directă între proiect şi obiectul construit.Prin constituirea unui flux comun de date, informaţia poate fi extrasă, interschimbată, şi astfel folosită cu o mai mare ușurinţă și viteză. Astfel, prin folosirea acestui limbaj comun, datorat mediului digital, informaţiile ce provin de la diferiţii specialişti implicaţi în proiect generează un sistem emergent, în care datele colaborează şi se influenţează reciproc. Pe de altă parte, această relaţie strânsă care există între proiectare şi fabricaţie are ca rezultat şi creşterea gradului de control al arhitectului asupra obiectului final. Inevitabil se măreşte şi responsabilitatea acestuia. Prin facilitarea apropierii arhitectului de meşteşug, se aminteşte astfel de statutul de maestru al construcţiei, pe care arhitectul îl avea în trecut. În acest context, arhitectul ar trebui să cunoască caracteristicile de producţie ale echipamentelor de fabricaţie şi să proiecteze folosindu-se de capacitățile specifice ale acestor maşini.
Realitatea este eterogenă, este un câmp de relaţii între elemente diferite. Prin proiectele actuale de arhitectură se urmăreşte generarea unui răspuns specific, care să nu mai fie un produs rezultat din materializarea formei şi programului, ci generat de fiecare situaţie unică în parte. Practica actuală de arhitectură se concentrează asupra generării de spaţii complexe, eterogene, caracterizate de multiplicitate şi variabilitate. Aceste obiecte arhitecturale capătă coerenţă prin fenomenul de diferenţiere, prin variaţie în serie [2]. Citiți textul integral în nr 3 / 2011 al Revistei Arhitectura. NOTE/NOTES: [1] Branko Kolarevic, Architecture in the Digital Age: Design and Manufacturing: Taylor & Francis Group, 2005. [2] Greg Lynn, „Architectural Curvilinearity: The Folded, the Pliant and the Supple” în Architectural Design: Folding in architecture 1993.
|
| Digital Fabrication Contemporary architecture practice is influenced by digital technologies, from concept to materialization. Design, analysis, representation, manufacture and assembly are parts of the same collaborative process that becomes possible through digital technologies. Thus, by bringing the information to the forefront, a digital continuum is reached [1], a direct link is created between the project and built object.
By establishing a common data stream, the information can be extracted, shifted, and therefore used with greater ease and at a greater speed. Thus using this common language, specific to the digital environment, information coming from different specialists involved in the project generates an emergent system, where data interconnects and collaborates. On the other hand, the close relationship that exists between the digital design and digital fabrication increases the control of the architect on the constructed object. Inevitably the responsibility increases too. By facilitating the involvement of the architect in the craft, the status of the master builder that the architect had in the past is recalled. In this context the architects should be aware of the production characteristics of the manufacturing equipment and they should design using the specific capacities of these machines. The reality is heterogeneous; it is a field of relations between different elements. Current architectural projects aim to generate a specific response, which is no longer a byproduct of form and program, but it is generated by each unique situation. Current practice of architecture focuses on generating complex heterogeneous spaces, characterized by multiplicity and variability. These architectural objects gain coherence by the phenomenon of differentiation, through serial variation [2]. Read the full text in the print magazine. NOTE/NOTES: [1] Branko Kolarevic, Architecture in the Digital Age: Design and Manufacturing: Taylor & Francis Group, 2005. [2] Greg Lynn, „Architectural Curvilinearity: The Folded, the Pliant and the Supple” în Architectural Design: Folding in architecture 1993.
|
Gramazio & Kohler Architecture and Digital Fabrication Stratificări/Stratifications, Londra, 2011 În colaborare cu/Cooperation with: Bachmann Engineering AG, Zofingen Colaboratori/Collaborators: Andrea Kondziela (șef proiect/project leader), Volker Helm, Ralph Bärtschi, Dominik Weber Credit foto/Photo credits: Daniela Tănase, Ionuț Anton. Instalația a făcut parte dintre lucrările prezentate la conferința FABRICATE 2011, organizată de UCL London. Pentru realizarea instalației se folosește o mână robotică, ce suprapune, prin fabricație aditivă, unități din lemn de diferite dimensiuni. Se generează astfel un ansamblu complex, nedeterminat, care acumulează noi informații pe parcursul asamblării. Proiectul reflectă capacitățile uneltei care, după așezarea unui strat, se folosește de un scanner pentru a-și reconfigura următorii pași din asamblare. Astfel se realizează un feed-back continuu între modelul construit și procesul de generare. Strategia de asamblare se readaptează la forma reală rezultată, printr-un proces de sondare la stadii intermediare de asamblare. Astfel se evidențiază potențialul adaptiv al uneltei, care propune o strategie evolutivă în locul materializării unor forme predefinite.
Ionuț Anton, Daniela Tănase Experimente de fabricație digitală 2011/ Digital fabrication exploration 2011 Morfologii digitale/Digital morphology Credit foto/Photo credits: Daniela Tănase, Ionuț Anton. Instalația a făcut parte dintre lucrările prezentate la conferința FABRICATE 2011, organizată de UCL London. Pentru realizarea instalației se folosește o mână robotică, ce suprapune, prin fabricație aditivă, unități din lemn de diferite dimensiuni. Se generează astfel un ansamblu complex, nedeterminat, care acumulează noi informații pe parcursul asamblării. Proiectul reflectă capacitățile uneltei care, după așezarea unui strat, se folosește de un scanner pentru a-și reconfigura următorii pași din asamblare. Astfel se realizează un feed-back continuu între modelul construit și procesul de generare. Strategia de asamblare se readaptează la forma reală rezultată, printr-un proces de sondare la stadii intermediare de asamblare. Astfel se evidențiază potențialul adaptiv al uneltei, care propune o strategie evolutivă în locul materializării unor forme predefinite.
