Prof. ing. Alexandru Cișmigiu

Alexandru Cişmigiu a fost inginer, profesor, om de știință… A avut o bogată activitate în domeniul cercetării, proiectării şi învăţământului de construcţii şi arhitectură, contribuind la crearea şi dezvoltarea ingineriei seismice în România.

S-a născut în oraşul Bolgrad, din Basarabia, la 27 decembrie 1917. A absolvit în 1938 ciclul gimnazial al Liceului „Regele Carol al II-lea”, din Bolgrad. S-a înscris apoi în „anul pregătitor” al Şcolii Politehnice din Bucureşti, iar după terminarea acestuia a devenit student al renumitei şcoli, la specialitatea Construcţii.

În 1944 a devenit diplomat „Cum Laude” al Şcolii Politehnice din Bucureşti, Facultatea de Construcţii. Alexandru Cişmigiu a luptat pe front ca ofiţer observator al Regimentului 3 Artilerie Grea Galaţi, cu care a traversat Ungaria şi Cehoslovacia, unde a fost decorat pentru „fapte de arme”. După război, a devenit veteran cu gradul de colonel.

Ca inginer a avut o activitate de peste 50 de ani, iar realizările sale profesionale se încadrează în câteva direcţii principale, cum ar fi: expertizarea şi consolidarea costrucţiilor; proiectarea de construcţii civile şi industriale, unde s-a remarcat, împreună cu inginerii Mazilu şi Fierlinger, ca promotor al betonului armat cu armătură rigidă (BAR) şi zidăria cu inimă armată (ZIA); a lucrat în cadrul unor echipe pluridisciplinare de arheologi, arhitecţi restauratori, ingineri și pictori la consolidarea monumentelor istorice; în cercetarea ştiinţifică, în unele domenii ale ingineriei seismice, a scris lucrările: Teoria materialelor compozite, Ductilitatea energetică, Proiectarea pe baza conceptului de SET, iar împreună cu inginerul Mihai Popovici a scris cartea „Beton armat cu oţel rigid cu aplicaţie la proiectarea construcţiilor înalte”.

Structura de beton armat a fost folosită în 1949 la corpul central al Casei Scânteii, în prezent Casa Presei Libere.

Proiectează, alături de arhitecţi şi ingineri din cadrul Institutului Proiect Bucureşti şi al Institutului Carpaţi, construcţii ca Teatrul Naţional, Sala Palatului, cinematografe cu structura acoperişului din beton precomprimat, blocuri de locuinţe (printre care blocul Unic, cu un parter special cu stâlpi in V, din beton armat cu armătură rigidă), clădiri de locuinţe cu planşee monolite, cum ar fi complexul de locuinţe colective din Calea Griviţei, Bd. Duca, Str. Petre Poni, la care au fost folosite pentru prima dată diafragme antiseismice din beton armat, zidărie armată şi zidărie complexă.

Valoarea profesională a lui Alexandru Cişmigiu este recunoscută pe plan naţional şi internaţional, devenind membru al Association for International Cooperation and Research in Steel-Concrete Composite Structures (ASCCS), „Constructor al secolului XX” declarat de ARACO în 1999, preşedinte de onoare al Asociaţiei de Inginerie Seismică Iaşi.

După cutremurele de la Skopje 1963 și Banjaluka 1969-1970, Iugoslavia, a fost numit expert UNESCO în anii 1969, 1970 şi 1972 pe probleme de teorie, zonare seismică, prescripţii, consolidarea clădirilor avariate şi proiectarea cladirilor noi. Aici, împreună cu inginerul Dragoş Badea, proiectează şi urmăreşte construcţia unei policlinici cunoscute azi sub numele de Rumanscki Culi şi Policlinica Bucureşti şi a trei clădiri multietajate de locuinţe. Statul român donează aceste construcţii oraşului Skopje, după cutremur.

În paralel ţine cursuri și publică un curs de inginerie seismică la Universitatea din Skopje, „Forces Materials an Structures in Tall Buildings Design”, în doua volume. Pentru toată activitate primeşte o medalie come­morativă devenind Cetăţean de Onoare al oraşului Skopje.

În anii 1979-1980 este invitat pentru trei luni în Japonia universitară, la Disaster Prevention Institute of Kyoto, unde vorbeşte şi de sistemul de armare a elementelor verticale în cruce (în X), pe care Alexandru Cişmigiu l-a promovat și aplicat în Bucureşti şi în Târgovişte.

În ţară, acordă consultaţă în domeniul proiectării antiseismice în calitate de consultant principal pentru structura de rezistenţă la Bucharest Financial Plaza şi la consolidarea prin exterior a Palatului Telefoanelor.

Din lista impresionantă de monumente istorice şi clădiri de cult, publi­cată în lucrările „Un reper al culturii române. Momentul Mirăuţi” (Suceava 2001) şi „Punct de vedere preliminar privind starea de avarie­re-degradare a Bisericii Şirineasa-Vâlcea” (septembrie 2000), pentru care a propus soluţii de consolidare-restaurare, şi având ca discipoli pe inginerii Dan Baciu, Mircea Crişan, Dan Ionescu, pot fi citate câteva: Palatul Episcopal din Buzău, Mănăstirea Agapia, mănăstirile, bisericile şi turnurile-clopotniţă de la Cozia, Biserica Dintr-un Lemn, Caşin, Brâncoveni, Râmeţi, Dealu, Berzunţi, Baia, Catedrala Catolică Iaşi, Catedrala Episcopiei Romanului și multe altele. Restaurările bisericilor Coconi şi Iţcanii Vechi Suceava au primit „Trofeul Calitaţii” al Asociaţiei Antreprenorilor Români de Construcţii (ARACO).

A fost membru al Uniunii Arhitecţilor din România din 1960, membru al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice până în anul 2000, în cadrul căreia a activat ca şef al Secţiei de ingineriei.

În cariera inginerului Alexandru Cişmigiu un rol important îl are activitatea didactică, pe care a început-o în anul 1949 în cadrul Institutului de Construcţii Bucureşti, ca asistent la cursul de Rezistenţa Materialelor predat de profesorul Nicolae Korcinschi, al cărui discipol se consideră. Împreună cu inginerul Petre Vernescu şi cu Nicolae Korcinski, Alexandru Cişmigiu a predat cursuri şi a ţinut seminarii de Teoria Elasticităţii, Ele­mente de Teoria Plasticitaţii şi Rezistenţa Materialelor timp de 10 ani, la aproape toate facultăţile din cadrul institutului.

O etapă importantă în cariera sa didactică o constituie activitatea la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, din Bucureşti, ca profesor de Teoria Structurilor în Arhitectură, între anii 1962-2000.

Se poate spune fără a exagera că profesorul Alexandru Cişmigiu „a creat o şcoală”, formând constructori şi arhitecţi de valoare – 35 de generaţii de studenţi – pentru care „Cişu”, cum era poreclit, a constituit un exemplu şi un reper pentru propriile lor cariere.

Despre omul Alexandru Cişmigiu, PS Ioachim, Episcop al Huşilor, spunea: „Atât ca om, cât şi în calitate de specialist în rezistenţa construcţiilor… Domnia Sa este un unicat la nivel naţional şi unul dintre cei mai mari specialişti în domeniu la nivel mondial. Domnia Sa are un suflet nobil şi este un om deschis, cu care colaborezi din plăcere, întrucât tot timpul lucrează cu zâmbetul pe buze, însă în hotărârile luate este foarte categoric, mai ales când toate observaţiile făcute şi măsurile trasate sunt semnate cu acelaşi stilou care îi făcea pe studenţii săi să se înfricoşeze”¹.

¹ Alexandru Cișmigiu – Monografie, Ed. CDCAS-MLPTL, București, 2002, pag. 47