Stefania Kenley – Dialectica pusă în scenă
| „Die Kunst – ‘ach, die Kunst’ –, sie besitz, neben ihrer Verwandlungsfähigkeit, auch die Gabe der Ubiquität.”„Arta – ‘ah, arta’ –, cu puterea ei de transfigurare, posedă de asemeni darul ubicuității.”1 |
| „The art – ‘ah, the art’ –, with its ability to transfigure, it has also the gift of ubiquity.”1 |
|
În colocviul interdisciplinar „Reflexii asupra proiecției” („Réfléchir la projection”), organizat de Véronique Campan la Universitatea din Poitiers (France), între 26 și 28 mai 2011, dna arhitect Stefania Kenley a prezentat comunicarea „Desene în secțiune și fotografii prin raze X” („Dessins en coupe et photographies au rayon X”), terminând cu o serie de imagini originale – ca un post-scriptum sau un ecou al argumentului ei. Această demonstrație s-a alăturat ideii unei genealogii a proiecției, deja prezentă în teoriile lui Walter Benjamin. Jean-Louis Déotte arăta că, în lucrarea lui Benjamin Paris – Capitale du XIXème siècle: „realitățile conceptuale se dedublează – două feluri de aură, de traseu, de trecut, de prezent, de viitor…”2. Altfel, am avea un punct de vedere unic, „fie al tehnicii (arhitectura de metal și de sticlă, iluminare electrică etc.), fie al capitalismului (produse comerciale, expoziții universale etc.)”3. Urmărind acest fir de gândire, imaginile Stefaniei Kenley revelează o dimensiune organică a peisajului urban, printr-o deplasare a punctului de observație. Citiți textul integral în 3 / 2011 al Revistei Arhitectura. |
|
Staging Dialectics During the trans-disciplinary conference „Reflecting the projection” („Réfléchir la projection”) organised by Véronique Campan at University of Poitiers (France), held on 26th-28th May 2011, the architect Stefania Kenley presented a paper „Section drawings and X-Ray photographs” („Dessins en coupe et photographies au rayon X”), ending with a series of original images – as a post-scriptum to or an echo of her argument. These images were intended to further the idea of a genealogy of projection, already present in the theories of Walter Benjamin. Jean-Louis Déotte has shown that, in his unfinished work Paris : Capitale du XIXème siècle, all Benjamin’s conceptual realities have „a doubling of… registers, of the aura, of the trajectory, of the Past, the Present, the Future…”2. Otherwise, we would have a singular point of view, „either the one of Technique (the architecture of metal and glass, electric lighting, etc.) or the one of Capitalism (the merchandise, the great exhibitions…)”3. Following this line of thought, the images of Stefania Kenley revealed the organic dimension of urban landscape through a shifting gaze. Read the full text in the print magazine. |
| NOTE / NOTES
1 Paul Célan, Le Méridien & autres proses, note și traducere din germană de Jean Launay, Paris, Edition. du Seuil, 2002 (Der Meridian S. FISCHER Verlag, 22 oct. 1960), p. 64. 2 Jean-Louis Déotte, L’Homme de verre. Esthétiques benjaminiennes, Paris, Coll. Esthétiques, 1998. 3 Jean-Louis Déotte, Le Musée, l’origine de l’esthétique (Paris, coll. Philosophie en commun, 1993).
|
23°43’ E - Stefania Kenley ©2010. Muzeul Acropolei, Atena, arhitect Bernard Tschumi, 2001-2009 Supra – restaurant cu vedere spre Acropolă, deasupra galeriei pe două niveluri dedicate perioadei arhaice. Etajul superior (destinat pieselor originale de marmură transferate de Lord Elgin la Londra) este la acelaşi nivel cu Parthenonul. Infra – ruinele arheologice ale diferitelor perioade (din secolul V î.e.n. până în secolul VI e.n.) descoperite în timpul construcției muzeului și revelate de excavări ulterioare, sunt expuse insitu sub nivelul intrării principale.
18°3’ E - Stefania Kenley ©2010. Situl proiectului actual de urbanism Slussen, Stockholm Supra – vedere a sediului asociaţiei consumatorilor (Kooperativa Förbundet), arhitecţi E. Sundahl şi O. Thunström (1936), şi extinderea (cu faţada de sticlă) de Jan Lunding (1974). Clădirile de locuinţe şi birouri prevăzute de noul plan de urbanism (concurs câştigat de Foster & Partners în colaborare cu agenţia locală Berg architects) se vor ridica în faţa acestor două clădiri, reprezentative pentru silueta Stockholmului. Infra – fluxul de trafic văzut din Gamla Stan în faţa ecluzei din Stockholm, construită în 1931 între Marea Baltică şi Lacul Mälaren.
12°20’ E - Stefania Kenley ©2010. Punta della Dogana, proiect de conversie, arhitect Tadao Ando, 2009 Supra – edificiul Punta della Dogana din secolul XV transformat şi restaurat pentru fundaţia de artă contemporană Pinault, în faţa bazilicii Santa Maria della Salute de Baldassare Longhena. Infra – reinterpretarea desenului unei porţi mobile din proiectul MOSE (Modulo Sperimentale Elettromeccanico) creat cu intenţia de a proteja Veneţia în timpul ridicării nivelului apei în timpul inundaţiilor.
7°10’ E - Stefania Kenley ©2010. Complexul industrial al minelor de cărbuni Zeche Zollverein, Essen Supra – vedere a sitului industrial declarat patrimoniu internaţional de către UNESCO în 2001 - în curs de transformare. Infra – fragment dintr-o secţiune ipotetică a extracţiei de cărbune din secolul XIX, expusă în muzeul Ruhr (proiectul de transformare a clădirii destinate curăţării cărbunilor a fost condus de Rem Koolhaas & Floris Alkemade, OMA, 2006).
4°30’ E - Stefania Kenley ©2008. Podul Erasmus, Rotterdam, Netherland Ben van Berkel și UN Studio, 1996 Supra – Vedere a liniei de tramvai din centrul oraşului Rotterdam spre Wilhelmina Pier, în timpul deschiderii podului. Infra – fragment de acuarelă a fluviului Maas (SK 50x35 cm, 2008)
2°20’ E - Stefania Kenley ©2011. Biblioteca Naţională François Mitterrand, Paris, arhitect Dominique Perrault, 1995 Supra – vedere a cartierului Paris Rive Gauche; în primplan joncţiune între Avenue de France şi podiumul Bibliotecii François Mitterrand. Infra – vedere a liniilor de cale ferată care pleacă de la Gara Austerlitz din Paris spre Orleans, deasupra cărora a fost parţial construită Avenue de France.
0°00’ - Stefania Kenley ©2011. Canary Wharf, Isle of dogs, văzut dinspre linia de tren aerian DLR (Docklands Light Railway); în centru, One Canda Square, Londra, arhitect Cesar Pelli, 1991.
