Efigii

Alexandru Cișmigiu – unicat național

Alexandru Cișmigiu a fost inginer, profesor, om de știință… A avut o bogată activitate în domeniul cercetării, proiectării și învățământului de construcții și arhitectură, contribuind la crearea și dezvoltarea ingineriei seismice în România.

S-a născut în orașul Bolgrad, din Basarabia, la 27 decembrie 1917. A absolvit în 1938 ciclul gimnazial al Liceului „Regele Carol al II-lea”, din Bolgrad. S-a înscris apoi în „anul pregătitor” al Școlii Politehnice din București, iar după terminarea acestuia a devenit student al renumitei școli, la specialitatea Construcții.

În 1944 a devenit diplomat „Cum Laude” al Școlii Politehnice din București, Facultatea de Construcții. Alexandru Cișmigiu a luptat pe front ca ofițer observator al Regimentului 3 Artilerie Grea Galați, cu care a traversat Ungaria și Cehoslovacia, unde a fost decorat pentru „fapte de arme”. După război, a devenit veteran cu gradul de colonel.

Ca inginer a avut o activitate de peste 50 de ani, iar realizările sale profesionale se încadrează în câteva direcții principale, cum ar fi: expertizarea și consolidarea costrucțiilor; proiectarea de construcții civile și industriale, unde s-a remarcat, împreună cu inginerii Mazilu și Fierlinger, ca promotor al betonului armat cu armătură rigidă (BAR) și zidăria cu inimă armată (ZIA); a lucrat în cadrul unor echipe pluridisciplinare de arheologi, arhitecți restauratori, ingineri și pictori la consolidarea monumentelor istorice; în cercetarea științifică, în unele domenii ale ingineriei seismice, a scris lucrările: Teoria materialelor compozite, Ductilitatea energetică, Proiectarea pe baza conceptului de SET, iar împreună cu inginerul Mihai Popovici a scris cartea „Beton armat cu oțel rigid cu aplicație la proiectarea construcțiilor înalte”.

Structura de beton armat a fost folosită în 1949 la corpul central al Casei Scânteii, în prezent Casa Presei Libere.

Proiectează, alături de arhitecți și ingineri din cadrul Institutului Proiect București și al Institutului Carpați, construcții ca Teatrul Național, Sala Palatului, cinematografe cu structura acoperișului din beton precomprimat, blocuri de locuințe (printre care blocul Unic, cu un parter special cu stâlpi in V, din beton armat cu armătură rigidă), clădiri de locuințe cu planșee monolite, cum ar fi complexul de locuințe colective din Calea Griviței, Bd. Duca, Str. Petre Poni, la care au fost folosite pentru prima dată diafragme antiseismice din beton armat, zidărie armată și zidărie complexă.

Valoarea profesională a lui Alexandru Cișmigiu este recunoscută pe plan național și internațional, devenind membru al Association for International Cooperation and Research in Steel-Concrete Composite Structures (ASCCS), „Constructor al secolului XX” declarat de ARACO în 1999, președinte de onoare al Asociației de Inginerie Seismică Iași.

După cutremurele de la Skopje 1963 și Banjaluka 1969-1970, Iugoslavia, a fost numit expert UNESCO în anii 1969, 1970 și 1972 pe probleme de teorie, zonare seismică, prescripții, consolidarea clădirilor avariate și proiectarea cladirilor noi. Aici, împreună cu inginerul Dragoș Badea, proiectează și urmărește construcția unei policlinici cunoscute azi sub numele de Rumanscki Culi și Policlinica București și a trei clădiri multietajate de locuințe. Statul român donează aceste construcții orașului Skopje, după cutremur.

În paralel ține cursuri și publică un curs de inginerie seismică la Universitatea din Skopje, „Forces Materials an Structures in Tall Buildings Design”, în doua volume. Pentru toată activitate primește o medalie comemorativă devenind Cetățean de Onoare al orașului Skopje.

În anii 1979-1980 este invitat pentru trei luni în Japonia universitară, la Disaster Prevention Institute of Kyoto, unde vorbește și de sistemul de armare a elementelor verticale în cruce (în X), pe care Alexandru Cișmigiu l-a promovat și aplicat în București și în Târgoviște.

În țară, acordă consultață în domeniul proiectării antiseismice în calitate de consultant principal pentru structura de rezistență la Bucharest Financial Plaza și la consolidarea prin exterior a Palatului Telefoanelor.

Din lista impresionantă de monumente istorice și clădiri de cult, publicată în lucrările „Un reper al culturii române. Momentul Mirăuți” (Suceava 2001) și „Punct de vedere preliminar privind starea de avariere-degradare a Bisericii Șirineasa-Vâlcea” (septembrie 2000), pentru care a propus soluții de consolidare-restaurare, și având ca discipoli pe inginerii Dan Baciu, Mircea Crișan, Dan Ionescu, pot fi citate câteva: Palatul Episcopal din Buzău, Mănăstirea Agapia, mănăstirile, bisericile și turnurile-clopotniță de la Cozia, Biserica Dintr-un Lemn, Cașin, Brâncoveni, Râmeți, Dealu, Berzunți, Baia, Catedrala Catolică Iași, Catedrala Episcopiei Romanului și multe altele. Restaurările bisericilor Coconi și Ițcanii Vechi Suceava au primit „Trofeul Calitații” al Asociației Antreprenorilor Români de Construcții (ARACO).

A fost membru al Uniunii Arhitecților din România din 1960, membru al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice până în anul 2000, în cadrul căreia a activat ca șef al Secției de ingineriei.

În cariera inginerului Alexandru Cișmigiu un rol important îl are activitatea didactică, pe care a început-o în anul 1949 în cadrul Institutului de Construcții București, ca asistent la cursul de Rezistența Materialelor predat de profesorul Nicolae Korcinschi, al cărui discipol se consideră. Împreună cu inginerul Petre Vernescu și cu Nicolae Korcinski, Alexandru Cișmigiu a predat cursuri și a ținut seminarii de Teoria Elasticității, Elemente de Teoria Plasticitații și Rezistența Materialelor timp de 10 ani, la aproape toate facultățile din cadrul institutului.

O etapă importantă în cariera sa didactică o constituie activitatea la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, din București, ca profesor de Teoria Structurilor în Arhitectură, între anii 1962-2000.

Se poate spune fără a exagera că profesorul Alexandru Cișmigiu „a creat o școală”, formând constructori și arhitecți de valoare - 35 de generații de studenți - pentru care „Cișu”, cum era poreclit, a constituit un exemplu și un reper pentru propriile lor cariere.

Despre omul Alexandru Cișmigiu, PS Ioachim, Episcop al Hușilor, spunea: „Atât ca om, cât și în calitate de specialist în rezistența construcțiilor… Domnia Sa este un unicat la nivel național și unul dintre cei mai mari specialiști în domeniu la nivel mondial. Domnia Sa are un suflet nobil și este un om deschis, cu care colaborezi din plăcere, întrucât tot timpul lucrează cu zâmbetul pe buze, însă în hotărârile luate este foarte categoric, mai ales când toate observațiile făcute și măsurile trasate sunt semnate cu același stilou care îi făcea pe studenții săi să se înfricoșeze”¹.

¹ Alexandru Cișmigiu - Monografie, Ed. CDCAS-MLPTL, București, 2002, pag. 47