Note de călătorie

Antoni Gaudi - arhitectul și decoratorul

I s-a spus „vizionarul”… Antoni Gaudi y Cornet a fost, fără îndoială, cel mai original arhitect și decorator de la începutul secolului al XX-lea, în epoca revoluționară pe care francezii o numesc Art Nouveau, germanii Jugendstil și spaniolii „modernistă”. Născut în 1852, Gaudi și-a legat numele și opera de un oraș, Barcelona. Acolo, lucrările sale, casele Mila, Batllo și Vicentz, Parcul Guell și mai ales uluitoarea Catedrală Sagrada Familia, uimesc și astăzi milioanele de turiști veniți din toată lumea.

Gaudi a început să lucreze în efuziunea generală stârnită în preajma deschiderii expoziției universale de la 1888, când orașul a început să se extindă cu un cartier elegant, cu străzi aranjate în carouri, considerat o adevărată minune a epocii. Era perioada în care, în Franța vecină, domina încă stilul neogotic al lui Viollet le Duc, care-l dezamăgise, însă, profund pe arhitectul catalan. Niciun creator de la sfârșitul secolului al XIX-lea, oricât ar fi dorit să scuture jugul stilurilor inspirate din trecut, n-a scăpat complet de influența istoristă a epocii. Gaudi însuși a fost influențat de arhitectura hispano maură, așa-numitul stil „mudejar”, de gotic, și în final, chiar de baroc. Toate aceste stiluri se topesc și se contopesc aproape la propriu în lucrările lui, creând o sinteză absolut originală și inconfundabilă. Gaudi stârnește admirație, stârnește curiozitate, șochează de cele mai multe ori, dar rămâne unic. Și dacă el continuă să ne șocheze și astăzi, pe noi, oamenii secolului al XXI-lea, ne putem ușor imagina cât au fost de surprinși contemporanii săi, de la răspântia veacurilor XIX și XX. Arta lui Gaudi a fost comparată, în bătaie de joc, cu cea a cofetarilor și patiserilor. El a fost însă nu doar un inovator și un original al stilului numit generic Art Nouveau, ci și un precursor al supra-realismului, care avea să ajungă la limite nebănuite, tot aici, în Catalunya, prin geniul lui Salvador Dali. De-altfel, în 1933, la șapte ani după moartea lui Gaudi, Dali avea să publice în revista „Minotaurul”, celebrul său text

„Despre frumusețea terifiantă și comestibilă a arhitecturii „Modern style”, în care apăra opera lui Gaudi. Genialul pictor însă nu pregeta să considere că acuzele de arhitectură făcută de un bucătar sau un cofetar, care-i fuseseră aduse de contemporani, erau perfect justificate. Ideea reiese perfect din titlul articolului: Gaudi făcuse o „arhitectură comestibilă”.