Argument

Argument la temă: Alegorii

MOTTO

1. The original interest in allegory is not linguistic, but optical. Walter Benjamin

Interesul prim din alegorie nu este lingvistic, ci optic.

2. Allegories are, în the realm of thoughts, what ruins are în the realm of things. Walter Benjamin

Alegoriile sunt în domeniul gândurilor, ceea ce sunt ruinele în domeniul lucrurilor.

Alegoria este o reprezentare a unei idei abstracte în planul figurativ. Este prezentă abundent și fermecător în literatură, artă, arhitectură, istorie, religie și alte domenii. Justiția are o reprezentare alegorică. Republica (și de aici nu fac excepție cea română și franceză) are imagini care recurg la alegorie. Ca procedeu literar, alegoria e o figură de stil. Sensul unui text dezvăluie - prin alegorie - un altul ascuns. Ca metodă artistică, e o „traducere” de imagine. În toate domeniile, asumându-și misunea de a dezvălui, alegoria recurge la instrumente de transfer. Conține frecvent o metaforă, care face trecerea din planul abstract către cel figurativ - de la neînțeles la înțeles. Fiind și operând într-o zonă de trecere, își asumă nuanțat condiția de prag. Există înăuntrul alegoriei riscuri prea denotative și de kitsch. Surprinzătoare în limbajul colocvial, expresia „ceva gen” este, în fapt, o căutare alegorică. Cu alte cuvinte, nevoia de a reprezenta o noțiune abstractă într-o formă acceptabilă, comprehensibilă, face apel la alegorie. Alegoria oferă, în fapt, o citire rapidă. Ea traduce codul profund al conceptului denotat în cel de suprafață. Alegoria sare uneori repede, alteori alunecă blând de la evocat la explicit. Originea cuvântului allegorie, care în limba franceză denotă „desfășurarea închipuirii”, este elenă. Astfel, în limba greacă αλλος [allos] înseamnă altul și αγορευειν [agoreuein ] - a vorbi în public. Alegoria este o metodă de compoziție artistică. Artele o folosesc și, într-o măsură convingătoare, au și consacrat-o. Am plecat în aventura identificării alegoriilor în arhitectură. Analogiile între scrierea literară și cea arhitecturală sunt deja prea-cunoscute. Nu vom insista în teritorii deja prea-explorate critic. Dorim în acest număr să ne întrebăm: dacă orașul secolului 21 are o reprezentare alegorică? Dacă putem vorbi despre alegorie în arhitectura contemporană? Și dacă da, în ce limite? Uneori studenții-arhitecți în panică de discurs, dar cu mare dorință de savantlâc, folosesc cuvântul „scriitură”. Ne propunem să vedem că există o scriere mult mai subtilă - aceea a imaginii asumate. Rubrica Arhitecturi în Creștere și cea de Promisiuni vor dezvălui exemple convingătoare în acest sens. Prin escala în concursul de fotografie „Orașul Efemer” - organizat în Facultatea de Urbanism a Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București - vom observa consecvent dacă în codajul specific limbajului fotografic există alegorii.

P.S.1 - Le symbole est au sentiment ce que l'allegorie est a la pensee. Emile Chartier, dit Alain Simbolul îi este sentimentului ceea ce alegoria îi e gândului. P.S.2 - Into an allegory a man can put only what he already knows; in a myth he puts what he does not yet know and could not come by in any other way. C.S. Lewis Într-o alegorie omul poate pune ceea ce știe; într-un mit pune ceea ce nu știe încă și ceea ce nu se poate întântâmpla într-un alt mod.