Articole tematice

De la abstract la concret

Ce este alegoria? Un procedeu artistic constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete. Având în vedere echilibrul fragil dintre latura artistică a arhitecturii și cea practică, putem concluziona că arhitectul are cea mai dificilă sarcină în găsirea armoniei.

De-a lungul istoriei, arhitectura a reacționat cel mai lent la schimbări de paradigmă, dar cu rezultatele cele mai stabile. De fiecare dată însă, curentele arhitecturale care apar transmit cu fidelitate realitățile sociale ale vremii: de la palatele regilor antichității, care impun prin scară și monumentalitate, la catedralele gotice, care subliniază insignifianța omului în fața lui Dumnezeu, dar și cuvântul greu pe care îl avea Biserica în Evul Mediu, la fabricile epocii industriale, simbol al eficienței și efortului uman dedicat revoluției pe toate planurile: cultural, social, al infrastructurii și dezvoltării. Secolul al XX-lea vine și schimbă însă acest ritm placid și tulbură tot mecanismul cognitiv; totul se accelerează. Kázmér Kovács spune că, „în cazul peisajului ca «orizont» existențial în sensul figurat, dominația suverană a vizualului în cultura post-industrială nu mai trebuie să fie demonstrată. Exemplele extreme ale manifestării acestei tendințe abundă, de la locuința experimentală a lui Bill Gates, în care ecrane imense de mare rezoluție, conectate la calculatoare superputernice capabile să caute în imense baze de date cu imagini, pot afișa orice peisaj sau orice operă de artă în orice moment, la «grădina verticală» a lui Patrick Blanc pe una din fațadele noului Muzeu Branly de la Paris”¹. Lista de exemple poate continua; însă ideea de bază este că, într-o paradigmă atât de volatilă ca postmodernul, arhitectului îi este din ce în ce mai greu să atingă echilibrul fragil mai sus-menționat.

Postmodernismul este, poate, curentul în care alegoria se exprimă cel mai liber, cu o paletă infinită de posibilități și direcții, medii de expresie și o societate pregătită să le accepte. Dacă în Evul Mediu gânditorii erau arși pe rug, în postmodernitate „anything goes” (totul se acceptă).