Promisiuni

Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Cluj-Napoca - Locuințe colective în zonă peri-centrală

Adriana Măgerușan

Colectivul de profesori ai disciplinei Proiectare anul 3 a fost format din: conf. dr. arh. Dana Vais (coordonator și autor al temei de proiectare), asist. drd. arh. Mircea Dinculescu, prep. drd. arh. Rareș Drăgan, asist. drd. arh. Silviu Aldea, drd. arh. Adriana Măgerușan, arh. Marius Moga, arh. Csaba Müller, arh. Lucian Popa, arh. Camelia Sisak, arh. Attila Ungureanu.

The group of design professors for the third year: conf. dr. arch. Dana Vais (coordinator and design theme author), assist. drd. arch. Mircea Dinculescu, prep. drd. arch. Rareș Drăgan, assist. drd. arch. Silviu Aldea, drd. arch. Adriana Măgerușan, arch. Marius Moga, arch. Csaba Müller, arch.Lucian Popa, arch. Camelia Sisak, arch. Attila Ungureanu.

Atelierul de proiectare al anului III din cadrul Facultății de Arhitectură și Urbanism din Cluj are ca tematică generică relațiile urbane ale arhitecturii. Această tematică subînscrie atât tema de clădire publică pe un amplasament central din primul semestru, cât și o temă de locuințe colective într-o zonă peri-centrală, în cel de-al doilea semestru.
The design studio of the third year of study from the Faculty of Architecture and Urbanism in Cluj-Napoca, have as a generic theme the urban relations of architecture. This theme includes both the first semester theme: public building on a central setting, and the second semester theme, collective housing in a peri-central site

proiectul echipei George Croitor & Ovidiu-Dragoș Vîrșescu
În cazul proiectului de locuințe colective, amplasamentele propuse spre studiu în anul precedent se situau în zone restructurabile ale orașului, zone cu un caracter mai degrabă rural, deși situate în imediata apropiere a centrului. Mai mult chiar, două dintre amplasamentele propuse spre studiu se învecinau cu râul Someș și pretindeau un răspuns la una din temele favorite ale arhitecților clujeni: schimbarea relației orașulului cu apa și întoarcerea Clujului spre Someș. Scopul exercițiului era acela de a insera un obiect de arhitectură contemporan prin design într-un țesut urban destructurat și de a crea relații urbane care să reactiveze aceste zone rămase într-o stare de subdezvoltare. Inserția într-un astfel de țesut e chiar mai dificilă decât într-un context istoric bine definit, cu valoare arhitecturală clară, pentru că acolo constrângerile urbanistice dictează în mare parte configurația inserției. În cazul acesta studenții erau puși să analizeze nu doar situația existentă, ci să facă o proiecție a modului de dezvoltare a zonei, să determine dezvoltarea urbană anticipând dinamica urbană și păstrând, în același timp, un anume spirit al locului. Deși, conform noului PUG aflat acum în faza de avizare, zonele studiate sunt în întregime restructurabile, un gest de tabula rasa nu ar veni în sprijinul unei dezvoltări durabile. De aceea au fost apreciate proiectele care atenuau impactul urbanistic al unei intervenții de asemenea amploare printr-o corectă negociere a scării dezirabile a orașului și printr-un răspuns sensibil, care perpetua calitățile sitului dat. De exemplu, proiectul echipei George Croitor & Ovidiu-Dragoș Vîrșescu studia țesutul actual extrem de fragmentat, a cărui imagine de sus e vibrată de multitudinea de acoperișuri mărunțite, și interpreta într-o arhitectură contemporană foarte potrivită locuirii acest spirit al locului printr-un volum fațetat la partea superioară, cu decupaje de tip logii în fațadă. Posibilitatea de construire etapizată a unui astfel de proiect este în acord cu posibilitățile de dezvoltare ale Clujului și păstrează o scară adecvată orașului.
For the collective housing project, the locations given for study the previous year were situated in the re-structural areas of the city, areas with a rather rural character, although situated in the immediate neighbour of the town centre. Even more, two of the locations suggested for study were near the Somes River and demanded an answer to one of the favorites themes of Cluj’s architects: changing the city’s relationship with the water and turning Cluj towards the water. The purpose of the exercise was to insert a contemporary architectural object, through design, in an urban de-structured tissue, and to create urban relations meant to re-activate these areas left in an underdeveloped state. The insertion in this kind of tissue is even more difficult than the an well defined historical context, because there, the urban constraints greatly dictate the insertions’ configuration. In this case, students had to analyze not only the existing situation, but also to project the way the area will develop, to determine the urban development, anticipating urban dynamics and keeping a certain genius loci. Although according to the new PUG in the endorsement phase at this time, the studied areas are entirely restructurable, a tabula rasa- kind of attitude will not support the spirit of a sustainable development. This is why, projects that softened the urban impact of this kind of grand intervention through correct negotiation of the desirable scale of the city and also through a sensitive answer that perpetuates the qualities of the given style. For example, the George Croitor & Ovidiu-Dragoș Vîrșescu project, studied the current highly fragmented tissue, whose image from the sky is extremely fragmented by the multitude of small rooftops, and interpreting the spirit of the place in a contemporary architecture very suitable to inhabiting, through a faceted volume in the top part, with cutouts loggias-type in the front. The possibility of phased construction of such project is consistent with the potential development of the city of Cluj and retains an appropriate scale.

echipa Lazar Csaba & Antal Zoltan
În abordarea programului de locuințe colective, ipoteza de lucru pornea de la scenariul trasat de Jacques Attali pentru anii 2040-2050, în eseul său Scurtă istorie a viitorului. Autorul anticipează în cartea sa o mutație în categoriile sociale, care vor deveni toate nomade, într-o formă sau alta. Tema de proiect cerea studenților să proiecteze apartamente potrivite categoriilor sociale descrise de Attali: hipernomazi, nomazi virtuali și infranomazi. Hipernomazii sunt denumiți de Attali cei mai înstăriți, membrii clasei creative și dominante. Aceștia sunt narcisiști și egocentrici, au venituri mari și o viață activă și mobilă, dețin mai multe locuințe, cea cerută în temă e doar una dintre ele, nu valorizează familia, dar valorizează în schimb cultura și accesul la informație, iar a învăța este pentru ei o necesitate. Clasa de mijloc e denumită de Attali nomazi virtuali. Aceștia sunt „consumatorii solvabili”, sunt relativ sedentari, se mută rar, iar nomadismul constă în precaritatea situației lor de veșnic „angajabili”, lucrează deseori de acasă, au mai multe slujbe, obsesiile lor sunt siguranța și timpul liber. Locuința lor, de standard mediu, de dimensiune medie sau (relativ) mare, include camere(ă) de copii și/sau loc de lucru. Clasa cea mai săracă e reprezentată de infranomazi, care sunt foarte mobili, se mută des în căutarea unui loc de muncă sau a unei locuințe mai accesibile. În scenariul imaginiat de Attali aceștia sunt muncitorii necalificați și imigranții, dar în cazul temei această categorie a fost asimilată studenților, a căror stare de provizorat ține de statutul lor limitat în timp și a căror precaritate (relativă) face mutările lor frecvente. Apartamentele pentru studenți au dimensiuni minimale și mizează și pe locuri de socializare în spații comune. Aceste categorii sociale se cereau mixate într-un ansamblu, evitând procesul natural, dar nociv, de segregare pe clase.
In addressing the collective housing program started from the working hypothesis outlined by Jacques Attali scenario for the years 2040-2050, in his essay A brief history of the future. The author predicts in his book a mutation in the social categories that will become nomad, one way or the other. The theme of the project demanded students to design apartaments suitable to the social categories depicted by Attali: hyper-nomads, virtual-nomads and infra-nomads. Hyper-nomads are defined by Attali the rich upper-class, members of the dominating class. They are narcissistic and egocentric, have high incomes, a mobile, active life and have more than one residence, the one requested in the project being just one of them. They do not value family, but, in exchange, they value culture and information access, and learning is a necessity to them. The middle class is named by Attali the virtual-nomads. They are the „solvent consumer”, relatively sedentary, they rarely move and the nomad attitude consists of the precarious of their ”perpetual employable state”. They often work from home, have more than one job and obsess over spare-time and security. Their home, the average standard, medium size or (relatively) large, includes a children room or rooms and/or a work space. The poor class is represented by the infra-nomads, who are very mobile; they often move searching for a job or a more affordable house. In the scenario imagined by Attali, they are unskilled workers and immigrants, but for the sake of this theme, this particular category was assimilated to students, whose state of provisional status goes to their limited time status and whose (relatively) precarious situation has to do with their frequent moves. Students’ flats have minimum space and look to socializing common spaces. These social categories had to be mixed into en ensemble, avoiding the natural yet harmful process of class segregation.

echipa Crenguța Hoza & Gabriela Olenici
Un experiment al temei a fost abordarea proiectului de la micro spre macro. Contrar traseului uzual al unui proiect, care pornește de la planșele de urbanism și se dezvoltă, prin zoom, până la definirea detaliilor, în cazul acesta studenții începeau focusând mai întâi pe unitate, adică concepeau mai întâi apartamente potrivite fiecărei categorii, iar mai apoi, asumându-și serialitatea imanentă unui proiect de locuințe la scară mare, intregrau unitățile în ansamblul de locuit.

Cum era de anticipat, locuințele pentru hipernomazi și cele pentru infranomazi au fost teritoriile predilecte ale experimentelor și au generat răspunsurile cele mai inovative. De exemplu, proiectul echipei Crenguța Hoza & Gabriela Olenici propunea apartamente pentru studenți cu spații de zi la parter și primul etaj și spații private pe următoarele două niveluri, într-o configurație proprie. Proiectul echipei Lazar Csaba & Antal Zoltan aborda o soluție pentru locuințele studențești sustenabilă economic și foarte ecologică. Acestea erau realizate din containere reciclabile ridicate de la sol, legate între ele de spații comune și intercalate cu vegetație. Aceste containere puteau fi regrupate pentru a servi locuirii nomazilor virtuali sau puteau fi demontate complet, dovedindu-și astfel flexibilitatea în utilizare.
One of the experiments of the theme was approaching the project from micro to macro. Contrary to the usual course of a project, that starts from urbanism drawings and develop, through zooming, to defining details, in this case, students began focusing first on the unit, meaning they conceived first flats suitable to each social category, and then assuming the seriality of a large-scale housing project, they had to integrate the units in the housing ensemble.

As expected, housing for hyper-nomads and those for infra-nomads, were the favorite territories of the experiments and generated the most innovative answers. For example, the project presented by the team Crenguța Hoza & Gabriela Olenici, suggests students’ flats with day-spaces on the ground and first floor and private spaces on the next two levels, in a particular configuration. Team’s Lazar Csaba & Antal Zoltan project, approached a sustainable, economic and very ecologic solution for the students’ apartaments. They were realized from recycled containers, lifted from the ground, connected through common spaces cross-cut by vegetation. These containers can be regrouped to suit virtual-nomad living or they could be completely demolished, proving their flexibility.

echipa Călin Santa & Răzvan Stoian
Soluția echipei Dan Ioanici & Laura Bacali mixa atent diversele categorii sociale, generând spații interioare de calitate nu doar în cazul hipernomazilor, dar și în cazul nomazilor virtuali (familiștilor) și infranomazilor (studenților), căci tema cerea calitate în rezolvarea tuturor apartamentelor, nu doar a celor de standard ridicat. Spațiile interioare ale apartamentelor erau gândite într-o fericită relație cu spații exterioare private și cu spațiile comune.

Pentru că premisa proiectului era că modul nostru de viață este într-un accelerat proces de transformare, flexibilitatea apartamentelor nu putea fi neglijată. Așa că fiecare apartament se cerea studiat în diferite scenarii de utilizare, astfel încât să permită transformări în funcție de utilizatori, să poată integra un spațiu de lucru în locuință sau chiar a unei mici firme. Adică se cerea asumarea serialității în condiții de densitate urbană, dar evitând simpla acumulare imobiliară. În studiul flexibilității apartamentelor e de notat proiectul echipei Călin Santa & Răzvan Stoian, care demonstra cu abilitate nu doar moduri diferite de utilizare a aceluiași apartament, ci și posibilități de reconfigurare a unor tronsoane introducând apartamente cu spațiu de birou sau schimbând ponderea locuințelor pentru nomazii virtuali, în defavoarea infranomazilor.
The solution provided by team Dan Ioanici & Laura Bacali, carefully mixed social categories, generating quality in the interiors, not just in the case of the hyper-nomads, but also in the case of the virtual-nomads (the family oriented) and the infra-nomads (students), as the theme required resolving all apartments, not just the high-standard ones. The interiors were conceived in a fortunate relation with the common spaces.

As the premise of the project was that our lifestyle is in an accelerated process of transformation, flexibility of the apartments could not be neglected. As a consequence, each apartment was meant to be studied so that they allowed changing according to users, could integrate a work space, or even small firms. In other words, it was required to acknowledge and assume the seriality of urban density, but avoiding the basic real estate accumulation. Studying flexibility, it must noted that team Călin Santa & Răzvan Stoian’s project proved not just different ways of using the same apartment, but also the possibility of reconfiguration of various parts, introducing apartments with work spaces or changing the density of virtual-nomad housing, to the disadvantage of the infra-nomads.

echipa Dan Ioanici & Laura Bacali
Insistând tocmai pe relațiile urbane ale arhitecturii, se impunea rezolvarea nu doar a fiecărei unități în parte, ci și a spațiilor intermediare de trecere dinspre public spre privat, spații care dau, în mare măsură, calitate locuirii colective. Astfel, proiectul echipei Alida Oltean & Ruxandra Grigoraș crea un spațiul de tip atrium semideschis și semiprivat, cu rol ecologic, dar și de socializare, din care se făcea accesul în apartamente. Spațiile comune rezultate erau variate și luminoase. Proiectul propunea tipologii de apartamente foarte diverse, pornind de la o modulare clară a volumelor.

Cum e de la sine înțeles deja, ecologia a devenit cerință obligatorie, fiecare proiect trebuind să expliciteze cel puțin un principiu care să demonstreze responsabilitate față de economia resurselor de materiale și energie, cerință pe care proiectele au interpretat-o în moduri diferite.
Insisting especially on the architectures’ urban relations, resolving not only each individual unit, but also the intermediary spaces, passages from public to private, spaces that greatly provide the quality of collective living, was mandatory. Exemplifying this principle, the project presented by the team Alida Oltean & Ruxandra Grigoras created an atrium-like space, semi-open and semi-private, with both an ecologic and a socializing purpose, as access point to the apartments. This was the resulted common spaces were varied and bright. The project proposes various types of apartaments, starting from a clear modulation of volumes.

By now it is by default understood that ecology had become a mandatory requirement, each and every project must show and explain at least one principle that proves responsibility towards the resources, materials and energy economy, requirement interpreted in different ways in students projects.

echipa Alida Oltean & Ruxandra Grigoraș