Concursurile publice de arhitectură organizate până la primul război mondial
Dosar Tematic
CONCURSURILE
PUBLICE DE ARHITECTURĂ ORGANIZATE
PÂNĂ LA PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
text: Gabriela PETRESCU
După 1848, oraşele Ţării Româneşti şi Moldovei încep să-şi pună probleme urbanistice. Procesul de modernizare, care are loc în urma dezvoltării capitalismului, a obligat Eforiile oraşelor, apărute la începutul secolului al XIX-lea, să întocmească legi privind reglementări edilitare, urbanistice şi arhitectonice. Oraşele îşi măresc suprafeţele de la o zi la alta, apar clădiri pentru instituţiile administrative, cum ar fi tribunale, primării, poştă, gări, şcoli etc., create, mai ales, după modelul francez. În timpul domniei lui Carol I are loc un avânt edilitar şi urbanistic, care va continua după declararea independenţei României în 1877.
Reprezentanţi ai École des Beaux-Arts de la Paris, arhitecţi francezi şi după 1880, arhitecţi români, cu studii la Paris, proiectează majoritatea clădirilor publice din Bucureşti, Constanţa, Piteşti, Ploieşti. Astfel: Cassien Bernard şi Albert Galleron proiectează, între 1883 şi 1885, Banca Naţională; Albert Galleron şi Leonida Negrescu, între 1886-1888, Ateneul Român; Şcoala de Poduri şi Şosele, proiectată de Lecomte de Noüy şi Cassien Bernard; Palatul de Justiţie, între 1890-1895, de Albert Ballu; Clădirea CEC, proiectată de Paul Gottereau între 1896-1900; arhitectul Alexandru Săvulescu proiectează, în 1900, Poşta Centrală; Ştefan Burcuş, în 1910, Bursa Română; Dimitrie Maimarolu proiectează clădirea Camerei Deputaţilor şi Cercul Militar.
O preocupare majoră a arhitecţilor noștri, cu mult timp înainte de a se organiza în Societatea Arhitecţilor Români, a fost modalitatea de a accesa lucrări de proiectare ale marilor edificii publice necesare funcţionării statului român. Pentru multe din aceste edificii s-au organizat concursuri internaţionale, stimulând astfel participarea arhitecţilor români.
Unul din primele concursuri internaţionale de arhitectură, lansate de statul român încă din 1859, a fost pentru realizarea Palatului de Justiţie din Bucureşti. Arhitectul Alexandru Orăscu a câştigat concursul, însă începerea execuţiei a fost amânată până în 1890, când lucrarea a fost încredinţată1 arhitectului francez Albert Ballu, care câştigase concursul pentru Palatul de Justiţie din Charleroi şi avea recomandarea arhitectului Lecomte Du Noüy. Ion Mincu a fost însărcinat cu executarea lucrării şi completarea proiectului cu detalii de interior, respectiv plafoane, pardoseli, balustrade, scări, mobilier.
„Palatul de Justiţie, monumentală şi severă construcţie de piatră în stil neo-renascentist, croită după planurile arhitectului francez Albert Ballu şi dusă la bun sfârşit de arhitectul român Ion Mincu. Clădirea a fost începută în 1890 şi sfârşită şi inaugurată în 1895.”2
În 1879 se lansează un concurs internaţional pentru realizarea Palatului Camerei Deputaţilor. Premiul I nu a fost dat, iar premiul II a fost câştigat de arhitectul Alexandru Săvulescu. În 1883 s-a hotărât reluarea problemei, dar de data aceasta s-au pregătit condițiile concursului; s-au alocat banii necesari, s-a hotărât terenul, s-a numit o comisie de organizare a lucrărilor, s-a întocmit tema.
În 1886 se lansează concurs internaţional pentru Proiect Muzeul Naţional, Academia Română, Arhivele Statului şi Bibliotecă. Premiul I a fost câştigat de arhitecții Heino Schmieden, Victor von Weltzien şi Robert Speer (Germania)3. Lucrarea nu a fost realizată.
Arhitecţii români care activau în jurul anului 1890 aveau ca sursă de informare revista „Analele Architecturei şi ale Artelor cu care se Leagă”, condusă de arhitectul Ion N. Socolescu, dezamăgit de „lipsa unei publicaţiuni speciale de natură a se ocupa cu tote chestiunile atingătore de architectură şi diversele arte cu care se legă”4. I. N. Socolescu împreună cu Gheorghe Sterian, Ştefan Ciocârlan, G. Mandrea şi N. Gabrielescu vor scoate timp de patru ani revista, în paginile căreia au fost dezbătute multe subiecte teoretice şi practice, de importanţă pentru breasla arhitecţilor, printre care şi concursurile care se lansau.
În 1889, 21 noiembrie, Direcţia CFR lansează un concurs internaţional pentru Proiectul Clădirii de Administraţie a Căilor Ferate Române, cu predarea în februarie 1890. Încă din primul număr al revistei, Ion Socolescu prezintă tema concursului, obiectând asupra unora dintre condiţiile puse de organizatori, între care faptul că din juriu nu fac parte specialişti din afara Căilor Ferate, proiectul câştigător rămânea în posesia CFR, acesta putând să execute lucrarea fără autorul iniţial, premiile au fost date în mod aproape secret. „Să rămâie păuni cu păuni şi ciorile cu ciorile, iacă ce este moral şi drept” sunt cuvintele cu care se termină articolul lui Socolescu5.
-
- Plan Parter Premiul I
-
- Plan Parter Premiul II
-
- Plan Parter Premiul III
În februarie 1890 sunt predate 13 proiecte, iar juriul format din arhitecţii Alexandru Orăscu, Grigore Cerkez, Ion Mincu şi inginerii M. Capuţineanu şi M. Râmniceanu consideră că niciun proiect nu respectă tema şi nu poate fi executat, dar se acordă cele trei premii arhitecţilor participanţi: Premiul I – G. Trelat, din Paris, Premiul II – Paul Belan, din Bucureşti, şi Premiul III – Filip Xenopol, din Bucureşti6.
În 1890 s-a lansat un concursul internaţional pentru Palatul Camerei Deputaţilor şi pentru Palatul Senatului. În Analele Architecturei7 arhitecţii recunosc faptul că este cel mai bine organizat concurs de arhitectură. În cadrul temei s-a luat hotărârea ca proiectul de execuţie şi dirigenţia să fie făcute de arhitectul român cel mai bine clasat la concurs. Predarea proiectelor s-a hotărât la 1 noiembrie 1890 pentru participanţii români şi 3 noiembrie pentru cei din afara ţării. Mulţi arhitecţi români vor participa la concurs. S-au predat 37 proiecte pentru Palatul Camerei Deputaţilor şi 16 pentru Palatul Senatului. Juriul a fost compus din preşedintele Consiliului de Miniştri, preşedintele Camerei Deputaţilor, deputat Gh. Duca, arhitecţii Joly din Paris, Valot din Berlin, Al. Orăscu şi ing. Gh. Cerkez din Bucureşti. S-au ales opt proiecte pentru Camera Deputaţilor şi patru pentru Senat.
-
- Plan Parter Premiul I Camera Deputaților
-
- Plan Etaj Premiul I Camera Deputaților
-
- Plan Parter Premiul II Camera Deputaților
-
- Plan Etaj Premiul II Camera Deputaților
-
- Plan Subsol Premiul III Camera Deputaților
-
- Plan Parter Premiul III Camera Deputaților
Pentru Cameră: Premiul I – proiectul România, arh. Dimitrie Maimarolu; Premiul II – proiectul Patrie et Travail, arh.Giulio Magni din Roma; Premiul III – proiectul Iza, arh. Ion Mincu şi Băicoianu.
Pentru Senat: Premiul I – proiectul Salve, arh. Andre Marcelle, Paris; Premiul II – proiectul Prosperabitur, arh. Albert Ballu, Paris; Premiul III – proiectul Vitruvius, arh. Ion N. Socolescu.
Proiectul Camerei Deputaţilor (în prezent Palatul Patriarhiei) a fost construit după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu, între 1906-1908 şi extins în 1911-1913 şi 1914-19168. Proiectul Palatului Senatului trebuia să fie întocmit de Ion N. Socolescu, însă a rămas nerealizat.
-
- Palatul Senatului, Premiul I
-
- Palatul Senatului, Premiul I proiectul Salve, arh. Marcelle, Paris
-
- Palatul Senatului, Premiul II proiectul Prosperabitur, arh. Ballu, Paris
-
- Palatul Senatului, Premiul III proiectul Vitruvius, arh. Ion N. Socolescu.
Cu ocazia premierii câştigătorilor concursului internaţional pentru Cameră şi Senat, organizat în 1890, a avut loc un banchet fraternel, organizat de un grup restrâns de arhitecţi români, la care au participat şi membrii juriului, Edmond de Joly, arhitect al Palatului Camerei Deputaţilor din Paris, şi consilierul imperial Paul Wallot, autorul sediului Reichstag din Berlin. Luând cuvântul, Paul Wallot le-a sugerat să înfiinţeze o „societate de arhitecţi, dupe cum există în tote oraşele principale ale lumei”. Astfel că „în sera de 26 februarie 1891, în localul serviciului tehnic al Primăriei Capitalei avu loc prima întrunire, a unui numer restrîns de architecţi, care puse bazele înfiinţărei societăţei architecţilor romîni, în atîtea rînduri proiectată şi de mult dorită”9.
În 1890 se lansează concursul pentru realizarea Clădirii Teatrului din Iaşi10. Câştigătorii concursului au fost arhitecţii vienezi Ferdinand Fellner şi Hermann Helmer. Teatrul a fost inaugurat în 1896.
În 1890 se lansează concurs pentru proiectul Palatului Administrativ şi Judecătoresc din Brăila. Concursul a fost anunţat în Analele Architecturei nr. 1, an I. Proiectele prezentate au fost respinse de Ministerul Lucrărilor Publice din cauza temei prost întocmite şi a terenului ales, de mici dimensiuni11.
În 1891 se publică concursul pentru Palatul Administrativ din Tulcea.
În 1892, CFR lansează concursul internaţional pentru proiectarea unei Gări Centrale în Bucureşti12 cu predare în mai 1893, tema fiind întocmită de inginerul M. Râmniceanu. Ion N. Socolescu critică din nou în Analele Architecturei tema şi faptul că „architecţii au fost excluşi în mod sistematic din comisiile de organisare şi juriu” şi nepublicarea proiectelor pentru a fi cunoscute. „Nu fuge de lumină decât cel ce se teme de ea, ştiindu-se vinovat”, scrie Socolescu în paginile Analelor13.
S-au predat 38 de proiecte şi s-a numit o subcomisie de judecată din care făceau parte G. Duca, directorul general al CFR, Ion Mincu şi Lecomte Du Noüy, arhitecţi, şi M. Râmniceanu şi A. Cotescu, ingineri. Pe baza referatului subcomisiei, juriul format din 17 membri a decernat premiul I arhitecţilor Louis Blanc şi Alexandre Marcel, premiul II arhitectului Laurent Farge, din Paris, iar premiul III a fost câştigat de arhitectul Giuglio Magni din Roma. Cele 38 de proiecte au fost expuse la Ateneu.
După vizionarea proiectelor, Ion Socolescu a constatat că proiectul câştigător a fost plagiat, fiind copie fidelă a proiectului arhitectului francez Henri Eustache14. A început o campanie în ziarul Lupta şi în Analele Architecturei, au loc dezbateri, iar doi dintre membrii juriului, Ion Mincu şi Gr. Cerkez, constată că proiectul premiat este plagiat şi cer retragerea premiului. Cu toate acestea, ministrul şi ceilalţi membri ai juriului menţin propunerea de premiere. În urma deselor luări de poziţie ale lui Ion N. Socolescu referitor la plagiat au avut loc „trei provocări la dueluri între Marcelle, Blanc, Ghe. Duca și I. N. Socolescu”, care s-au sfârşit prin renunţarea de a se executa proiectul Gării de Nord15.
Proiect Premiul I Gara Centrală în Bucureşti
În 1896, în timpul primariatului lui Nicolae Filipescu, se lansează primul concurs pentru Primăria Capitalei, la care au fost invitaţi să participe opt arhitecţi. Premiul I a fost câştigat de arh. Ion Mincu. La concurs au participat şi Giulio Magni, Louis Blanc, George Sterian. În 1899 s-a semnat contractul cu Ion Mincu, dar Primăria a refuzat să-i dea acestuia „programul complet pentru facerea planului definitiv şi a contractat cu arhitectul Antonescu facerea aceloraş lucrări, trecînd asupra acestuia toate însărcinările și avantajiile lucrărei”. Ion Mincu a dat în judecată primăria, iar instanţa de fond a acordat atât daune materiale, cât şi morale moştenitorilor lui Ion Mincu (decedat în 1912), „căci elaborarea planului palatului comunal […] ca orice operă de artă, era menit să aducă nu numai un beneficiu material, ci putea să contribuie şi la consacrerea numelui său, ceeace se poate evalua în despăgubire bănească”16. După decesul lui Mincu, Petre Antonescu a întocmit un proiect, de asemeni nerealizat. Problema sediului Primăriei Capitalei s-a reluat după Primul Război Mondial.
În 1898 se lansează concurs pentru Palatul Cercului Militar din Bucureşti.
S-au predat cinci proiecte, expuse la începutul anului 1899 la Ateneul Român, pentru a fi vizionate de public.
Premiul I – „lux” a fost câştigat de arhitectul Dimitrie Maimarolu. Proiectul a fost realizat de Maimarolu în colaborare cu Ernest Doneaud, care s-a ocupat cu decoraţia interioară.
În 1911 Dimitrie Maimarolu cu colaboratori de bază, arhitecţii Victor Ştephănescu şi Ernest Doneaud, ing. Anghel şi Paul Saligny şi Elie şi Mircea Radu, aduc modificări proiectului. Construcţia s-a realizat între 1911-1923.
În 1900 Mitropolia Ardealului a organizat un concurs pentru Catedrala Ortodoxă din Sibiu. Au fost înscrise 31 de proiecte, majoritatea fiind propuse de arhitecți din Ungaria şi Austria şi doar patru de arhitecţi din Ardeal, Bucovina şi Regatul României. Premiul I a fost câştigat de arhitecţii-ingineri Joseph Kammer şi Virgil Nagy din Budapesta. Catedrala a fost executată între anii 1902-1904.
În 1904 se lansează concursul pentru Catedrala Ortodoxă din Galaţi. Din juriu au făcut parte arhitecţii Grigore Cerkez, George Sterian, Nicolae Gabrielescu şi Ion Mincu. Premiul I a fost acordat proiectului arhitecţilor Petre Antonescu, Ştefan Burcuş şi Scarlat Petculescu. Catedrala a fost executată în perioada 1906-1917. A fost singura lucrare de arhitectură religioasă a lui Petre Antonescu.
În 1906 cu ocazia Expoziţiei Generale Române se lansează concursul de arhitectură pentru Catedrala Ortodoxă din Bucureşti17.
În 1906 se lansează concursul pentru Palatul Administrativ din Craiova. A fost câştigat de Petre Antonescu. Au participat la concurs Toma Dobrescu împreună cu arhitectul Ştefan Burcuş.
În 1906 s-a desfăşurat primul concurs18 pentru stabilirea Planului de sistematizare a Capitalei. Tema publicată avea trei direcţii de acţiune pentru participanţi: sistematizarea străzilor, configurarea pieţelor şi alinierea clădirilor. Sunt predate şapte proiecte, iar juriul, fiind nemulţumit de calitatea slabă a acestora, acordă doar premiul III proiectului Lucidus Ordo al inginerului M. I. Stroescu19.
În 1907 se anunţa în Revista Arhitectura, nr. 1, concursul internaţional pentru întocmirea planurilor de arhitectură ale Palatului Bursei din Bucureşti. S-au prezentat 14 proiecte depuse de arhitecţi francezi, germani, olandezi, belgieni şi români, din acestea au rămas în concurs 6.
Proiectul Bursei din București
Juriul alcătuit din George Assan, preşedintele de atunci al Camerei de Comerţ, Mauriţiu Blanck, Sigmund Prager şi Nicolae Dane a decis acordarea premiului I proiectului arhitectului Ştefan Burcuş, absolvent al École des Beaux-Arts din Paris. Piatra de temelie a fost pusă de Principele Ferdinand şi Principesa Maria la 11 mai 1908, fiind inaugurat trei ani mai târziu, la 27 mai 1911, printr-o ceremonie solemnă în prezenţa Regelui Carol I.
În 1907 se lansează concursul pentru Palatul Prefecturii (fosta primărie) din Târgu Mureş. Premiul I a fost acordat arhitecţilor Márcell Komor şi Dezsö Jakob, iar premiul II arhitecţilor Károly Kós, Wigand Torocz Kai. Construcţia a fost executată între anii 1907-1908.
În 1908 s-a lansat Concursul pentru Pavilion balnear la Slănic-Moldova. Premiul I a fost câştigat de Paul Smărăndescu şi Ernest Doneaud.
În 1910 s-a lansat concursul pentru Palatul Societăţii de Asigurare Agricola de pe Calea Victoriei. Premiul I a fost câştigat de Paul Smărăndescu.
În 1910 se lansează concurs pentru Palatul Senatului. Premiul I a fost câştigat de proiectul lui Ernest Doneaud realizat în colaborare cu cel al arhitectului francez Jacques Louis René Carlu.
În 1911 se reia concursul pentru Palatul Senatului. Câştigător este proiectul arhitecţilor Ernest Doneaud şi Dimitrie Maimarolu. Lucrarea nu a fost realizată.
În 1911 se lansează concursul pentru Casa Corpului Didactic din Bucureşti. Premiul I – Constatin Iotzu.
În 1913 se lansează concurs pentru Palatul Creditului Funciar Rural, pe Bd. I. C. Brătianu, Bucureşti. Premiul I – Paul Smărăndescu.
În 1913 se lansează concurs pentru Catedrala Madona Dudu din Craiova. Premiul I este câştigat de Duiliu Marcu. Din cauza costurilor mari, execuţia a fost amânată. Construcţia actuală a fost realizată după planurile arhitecţilor Ion D. Trajanescu şi Sterie Becu, între 1928-1942. Aceştia au fost aleşi în urma unui al doilea concurs desfăşurat în 1927.
1 Toma T. Socolescu – Fresca arhitecţilor care au lucrat în România în epoca modernă, Bucureşti, Caligraf, 2004.
2 Grigore Ionescu, Istoria Arhitecturii Româneşti.
3 Ioana Petrescu, în Arhitectura nr. 4/2012.
4 „Un cuvént înainte”, în Analele Architecturei, an I, nr. 1.
5 Ion N. Socolescu, Concurs Internaţional, în Analele Architecturei, an I, nr. 1.
6 Toader Popescu, Proiectul feroviar românesc, 1842-1916, p. 224, 225.
7 Analele Architecturei, an I, nr. 7.
8 Oana Marinache, în http://www.e-architecture.ro/.
9 Gabriela Tabacu, Fapte şi întreprinderi fondatoare pentru breasla arhitecţilor, Bucureşti, Editura Universitară Ion Mincu, 2005, p. 11.
10 Analele Architecturei, an I, nr.8.
11 Idem.
12 Analele Architecturei, an III, nr. 1.
13 Idem, an IV, nr. 5, p. 58.
14 Toma T. Socolescu – Fresca arhitecţilor care au lucrat în România în epoca modernă, Bucureşti, Caligraf, 2004.
15 Idem p. 81.
16 Toma T. Socolescu, Amintiri, Bucuresti, Caligraf, 2010, p. 72.
17 Revista Arhitectura, nr. 1-2, an 1906.
18 Programul concursului este publicat în Monitorul Comunal, 1906.
19 Toader Popescu, Proiectul feroviar românesc, 1842-1916, p. 116.
Revista Analele Architecturei şi ale Artelor cu care se Leagă, Bucureşti, anii 1890-1893
Revista Arhitectura, anii 1906-1920
Paul Constantin, Arta 1900 în România, Bucureşti, Meridiane,1972
Paul Constantin, Dicționar universal al arhitecţilor, Bucureşti, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1986
Nicolae Lascu, Bulevardele bucureştene până la Primul Război Mondial, Bucureşti, Ed. Simetria, 2011
Gabriela Tabacu, Revista Arhitectura, Studiu monografic şi indici, 1906-1944, Bucureşti, Humanitas, 2008
Gabriela Tabacu, Fapte şi întreprinderi fondatoare pentru breasla arhitecţilor, Bucureşti, Ed. Universitară Ion Mincu, 2000
Toma T. Socolescu – Fresca arhitecţilor care au lucrat în România în epoca modernă, Bucureşti, Caligraf, 2004
Toma T. Socolescu, Amintiri, Bucureşti, Caligraf, 2010
