Dosar tematic

Concursurile publice de arhitectură organizate până la primul război mondial

Dosar Tematic

CONCURSURILE

PUBLICE DE ARHITECTURĂ ORGANIZATE

PÂNĂ LA PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

text: Gabriela PETRESCU

După 1848, orașele Țării Românești și Moldovei încep să-și pună probleme urbanistice. Procesul de modernizare, care are loc în urma dezvoltării capitalismului, a obligat Eforiile orașelor, apărute la începutul secolului al XIX-lea, să întocmească legi privind reglementări edilitare, urbanistice și arhitectonice. Orașele își măresc suprafețele de la o zi la alta, apar clădiri pentru instituțiile administrative, cum ar fi tribunale, primării, poștă, gări, școli etc., create, mai ales, după modelul francez. În timpul domniei lui Carol I are loc un avânt edilitar și urbanistic, care va continua după declararea independenței României în 1877.

Reprezentanți ai École des Beaux-Arts de la Paris, arhitecți francezi și după 1880, arhitecți români, cu studii la Paris, proiectează majoritatea clădirilor publice din București, Constanța, Pitești, Ploiești. Astfel: Cassien Bernard și Albert Galleron proiectează, între 1883 și 1885, Banca Națională; Albert Galleron și Leonida Negrescu, între 1886-1888, Ateneul Român; Școala de Poduri și Șosele, proiectată de Lecomte de Noüy și Cassien Bernard; Palatul de Justiție, între 1890-1895, de Albert Ballu; Clădirea CEC, proiectată de Paul Gottereau între 1896-1900; arhitectul Alexandru Săvulescu proiectează, în 1900, Poșta Centrală; Ștefan Burcuș, în 1910, Bursa Română; Dimitrie Maimarolu proiectează clădirea Camerei Deputaților și Cercul Militar.

O preocupare majoră a arhitecților noștri, cu mult timp înainte de a se organiza în Societatea Arhitecților Români, a fost modalitatea de a accesa lucrări de proiectare ale marilor edificii publice necesare funcționării statului român. Pentru multe din aceste edificii s-au organizat concursuri internaționale, stimulând astfel participarea arhitecților români.

Unul din primele concursuri internaționale de arhitectură, lansate de statul român încă din 1859, a fost pentru realizarea Palatului de Justiție din București. Arhitectul Alexandru Orăscu a câștigat concursul, însă începerea execuției a fost amânată până în 1890, când lucrarea a fost încredințată1 arhitectului francez Albert Ballu, care câștigase concursul pentru Palatul de Justiție din Charleroi și avea recomandarea arhitectului Lecomte Du Noüy. Ion Mincu a fost însărcinat cu executarea lucrării și completarea proiectului cu detalii de interior, respectiv plafoane, pardoseli, balustrade, scări, mobilier.

„Palatul de Justiție, monumentală și severă construcție de piatră în stil neo-renascentist, croită după planurile arhitectului francez Albert Ballu și dusă la bun sfârșit de arhitectul român Ion Mincu. Clădirea a fost începută în 1890 și sfârșită și inaugurată în 1895.”2

În 1879 se lansează un concurs internațional pentru realizarea Palatului Camerei Deputaților. Premiul I nu a fost dat, iar premiul II a fost câștigat de arhitectul Alexandru Săvulescu. În 1883 s-a hotărât reluarea problemei, dar de data aceasta s-au pregătit condițiile concursului; s-au alocat banii necesari, s-a hotărât terenul, s-a numit o comisie de organizare a lucrărilor, s-a întocmit tema.

În 1886 se lansează concurs internațional pentru Proiect Muzeul Național, Academia Română, Arhivele Statului și Bibliotecă. Premiul I a fost câștigat de arhitecții Heino Schmieden, Victor von Weltzien și Robert Speer (Germania)3. Lucrarea nu a fost realizată.

Arhitecții români care activau în jurul anului 1890 aveau ca sursă de informare revista „Analele Architecturei și ale Artelor cu care se Leagă”, condusă de arhitectul Ion N. Socolescu, dezamăgit de „lipsa unei publicațiuni speciale de natură a se ocupa cu tote chestiunile atingătore de architectură și diversele arte cu care se legă”4. I. N. Socolescu împreună cu Gheorghe Sterian, Ștefan Ciocârlan, G. Mandrea și N. Gabrielescu vor scoate timp de patru ani revista, în paginile căreia au fost dezbătute multe subiecte teoretice și practice, de importanță pentru breasla arhitecților, printre care și concursurile care se lansau.

În 1889, 21 noiembrie, Direcția CFR lansează un concurs internațional pentru Proiectul Clădirii de Administrație a Căilor Ferate Române, cu predarea în februarie 1890. Încă din primul număr al revistei, Ion Socolescu prezintă tema concursului, obiectând asupra unora dintre condițiile puse de organizatori, între care faptul că din juriu nu fac parte specialiști din afara Căilor Ferate, proiectul câștigător rămânea în posesia CFR, acesta putând să execute lucrarea fără autorul inițial, premiile au fost date în mod aproape secret. „Să rămâie păuni cu păuni și ciorile cu ciorile, iacă ce este moral și drept” sunt cuvintele cu care se termină articolul lui Socolescu5.

În februarie 1890 sunt predate 13 proiecte, iar juriul format din arhitecții Alexandru Orăscu, Grigore Cerkez, Ion Mincu și inginerii M. Capuțineanu și M. Râmniceanu consideră că niciun proiect nu respectă tema și nu poate fi executat, dar se acordă cele trei premii arhitecților participanți: Premiul I - G. Trelat, din Paris, Premiul II - Paul Belan, din București, și Premiul III - Filip Xenopol, din București6.

În 1890 s-a lansat un concursul internațional pentru Palatul Camerei Deputaților și pentru Palatul Senatului. În Analele Architecturei7 arhitecții recunosc faptul că este cel mai bine organizat concurs de arhitectură. În cadrul temei s-a luat hotărârea ca proiectul de execuție și dirigenția să fie făcute de arhitectul român cel mai bine clasat la concurs. Predarea proiectelor s-a hotărât la 1 noiembrie 1890 pentru participanții români și 3 noiembrie pentru cei din afara țării. Mulți arhitecți români vor participa la concurs. S-au predat 37 proiecte pentru Palatul Camerei Deputaților și 16 pentru Palatul Senatului. Juriul a fost compus din președintele Consiliului de Miniștri, președintele Camerei Deputaților, deputat Gh. Duca, arhitecții Joly din Paris, Valot din Berlin, Al. Orăscu și ing. Gh. Cerkez din București. S-au ales opt proiecte pentru Camera Deputaților și patru pentru Senat.

Pentru Cameră: Premiul I - proiectul România, arh. Dimitrie Maimarolu; Premiul II - proiectul Patrie et Travail, arh.Giulio Magni din Roma; Premiul III - proiectul Iza, arh. Ion Mincu și Băicoianu.

Pentru Senat: Premiul I - proiectul Salve, arh. Andre Marcelle, Paris; Premiul II - proiectul Prosperabitur, arh. Albert Ballu, Paris; Premiul III - proiectul Vitruvius, arh. Ion N. Socolescu.

Proiectul Camerei Deputaților (în prezent Palatul Patriarhiei) a fost construit după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu, între 1906-1908 și extins în 1911-1913 și 1914-19168. Proiectul Palatului Senatului trebuia să fie întocmit de Ion N. Socolescu, însă a rămas nerealizat.

Cu ocazia premierii câștigătorilor concursului internațional pentru Cameră și Senat, organizat în 1890, a avut loc un banchet fraternel, organizat de un grup restrâns de arhitecți români, la care au participat și membrii juriului, Edmond de Joly, arhitect al Palatului Camerei Deputaților din Paris, și consilierul imperial Paul Wallot, autorul sediului Reichstag din Berlin. Luând cuvântul, Paul Wallot le-a sugerat să înființeze o „societate de arhitecți, dupe cum există în tote orașele principale ale lumei”. Astfel că „în sera de 26 februarie 1891, în localul serviciului tehnic al Primăriei Capitalei avu loc prima întrunire, a unui numer restrîns de architecți, care puse bazele înființărei societăței architecților romîni, în atîtea rînduri proiectată și de mult dorită”9.

În 1890 se lansează concursul pentru realizarea Clădirii Teatrului din Iași10. Câștigătorii concursului au fost arhitecții vienezi Ferdinand Fellner și Hermann Helmer. Teatrul a fost inaugurat în 1896.

În 1890 se lansează concurs pentru proiectul Palatului Administrativ și Judecătoresc din Brăila. Concursul a fost anunțat în Analele Architecturei nr. 1, an I. Proiectele prezentate au fost respinse de Ministerul Lucrărilor Publice din cauza temei prost întocmite și a terenului ales, de mici dimensiuni11.

În 1891 se publică concursul pentru Palatul Administrativ din Tulcea.

În 1892, CFR lansează concursul internațional pentru proiectarea unei Gări Centrale în București12 cu predare în mai 1893, tema fiind întocmită de inginerul M. Râmniceanu. Ion N. Socolescu critică din nou în Analele Architecturei tema și faptul că „architecții au fost excluși în mod sistematic din comisiile de organisare și juriu” și nepublicarea proiectelor pentru a fi cunoscute. „Nu fuge de lumină decât cel ce se teme de ea, știindu-se vinovat”, scrie Socolescu în paginile Analelor13.

S-au predat 38 de proiecte și s-a numit o subcomisie de judecată din care făceau parte G. Duca, directorul general al CFR, Ion Mincu și Lecomte Du Noüy, arhitecți, și M. Râmniceanu și A. Cotescu, ingineri. Pe baza referatului subcomisiei, juriul format din 17 membri a decernat premiul I arhitecților Louis Blanc și Alexandre Marcel, premiul II arhitectului Laurent Farge, din Paris, iar premiul III a fost câștigat de arhitectul Giuglio Magni din Roma. Cele 38 de proiecte au fost expuse la Ateneu.

După vizionarea proiectelor, Ion Socolescu a constatat că proiectul câștigător a fost plagiat, fiind copie fidelă a proiectului arhitectului francez Henri Eustache14. A început o campanie în ziarul Lupta și în Analele Architecturei, au loc dezbateri, iar doi dintre membrii juriului, Ion Mincu și Gr. Cerkez, constată că proiectul premiat este plagiat și cer retragerea premiului. Cu toate acestea, ministrul și ceilalți membri ai juriului mențin propunerea de premiere. În urma deselor luări de poziție ale lui Ion N. Socolescu referitor la plagiat au avut loc „trei provocări la dueluri între Marcelle, Blanc, Ghe. Duca și I. N. Socolescu”, care s-au sfârșit prin renunțarea de a se executa proiectul Gării de Nord15.

Proiect Premiul I Gara Centrală în București

În 1896, în timpul primariatului lui Nicolae Filipescu, se lansează primul concurs pentru Primăria Capitalei, la care au fost invitați să participe opt arhitecți. Premiul I a fost câștigat de arh. Ion Mincu. La concurs au participat și Giulio Magni, Louis Blanc, George Sterian. În 1899 s-a semnat contractul cu Ion Mincu, dar Primăria a refuzat să-i dea acestuia „programul complet pentru facerea planului definitiv și a contractat cu arhitectul Antonescu facerea aceloraș lucrări, trecînd asupra acestuia toate însărcinările și avantajiile lucrărei”. Ion Mincu a dat în judecată primăria, iar instanța de fond a acordat atât daune materiale, cât și morale moștenitorilor lui Ion Mincu (decedat în 1912), „căci elaborarea planului palatului comunal […] ca orice operă de artă, era menit să aducă nu numai un beneficiu material, ci putea să contribuie și la consacrerea numelui său, ceeace se poate evalua în despăgubire bănească”16. După decesul lui Mincu, Petre Antonescu a întocmit un proiect, de asemeni nerealizat. Problema sediului Primăriei Capitalei s-a reluat după Primul Război Mondial.

În 1898 se lansează concurs pentru Palatul Cercului Militar din București.

S-au predat cinci proiecte, expuse la începutul anului 1899 la Ateneul Român, pentru a fi vizionate de public.

Premiul I - „lux” a fost câștigat de arhitectul Dimitrie Maimarolu. Proiectul a fost realizat de Maimarolu în colaborare cu Ernest Doneaud, care s-a ocupat cu decorația interioară.

În 1911 Dimitrie Maimarolu cu colaboratori de bază, arhitecții Victor Ștephănescu și Ernest Doneaud, ing. Anghel și Paul Saligny și Elie și Mircea Radu, aduc modificări proiectului. Construcția s-a realizat între 1911-1923.

În 1900 Mitropolia Ardealului a organizat un concurs pentru Catedrala Ortodoxă din Sibiu. Au fost înscrise 31 de proiecte, majoritatea fiind propuse de arhitecți din Ungaria și Austria și doar patru de arhitecți din Ardeal, Bucovina și Regatul României. Premiul I a fost câștigat de arhitecții-ingineri Joseph Kammer și Virgil Nagy din Budapesta. Catedrala a fost executată între anii 1902-1904.

În 1904 se lansează concursul pentru Catedrala Ortodoxă din Galați. Din juriu au făcut parte arhitecții Grigore Cerkez, George Sterian, Nicolae Gabrielescu și Ion Mincu. Premiul I a fost acordat proiectului arhitecților Petre Antonescu, Ștefan Burcuș și Scarlat Petculescu. Catedrala a fost executată în perioada 1906-1917. A fost singura lucrare de arhitectură religioasă a lui Petre Antonescu.

În 1906 cu ocazia Expoziției Generale Române se lansează concursul de arhitectură pentru Catedrala Ortodoxă din București17.

În 1906 se lansează concursul pentru Palatul Administrativ din Craiova. A fost câștigat de Petre Antonescu. Au participat la concurs Toma Dobrescu împreună cu arhitectul Ștefan Burcuș.

În 1906 s-a desfășurat primul concurs18 pentru stabilirea Planului de sistematizare a Capitalei. Tema publicată avea trei direcții de acțiune pentru participanți: sistematizarea străzilor, configurarea piețelor și alinierea clădirilor. Sunt predate șapte proiecte, iar juriul, fiind nemulțumit de calitatea slabă a acestora, acordă doar premiul III proiectului Lucidus Ordo al inginerului M. I. Stroescu19.

În 1907 se anunța în Revista Arhitectura, nr. 1, concursul internațional pentru întocmirea planurilor de arhitectură ale Palatului Bursei din București. S-au prezentat 14 proiecte depuse de arhitecți francezi, germani, olandezi, belgieni și români, din acestea au rămas în concurs 6.

Proiectul Bursei din București

Juriul alcătuit din George Assan, președintele de atunci al Camerei de Comerț, Maurițiu Blanck, Sigmund Prager și Nicolae Dane a decis acordarea premiului I proiectului arhitectului Ștefan Burcuș, absolvent al École des Beaux-Arts din Paris. Piatra de temelie a fost pusă de Principele Ferdinand și Principesa Maria la 11 mai 1908, fiind inaugurat trei ani mai târziu, la 27 mai 1911, printr-o ceremonie solemnă în prezența Regelui Carol I.

În 1907 se lansează concursul pentru Palatul Prefecturii (fosta primărie) din Târgu Mureș. Premiul I a fost acordat arhitecților Márcell Komor și Dezsö Jakob, iar premiul II arhitecților Károly Kós, Wigand Torocz Kai. Construcția a fost executată între anii 1907-1908.

În 1908 s-a lansat Concursul pentru Pavilion balnear la Slănic-Moldova. Premiul I a fost câștigat de Paul Smărăndescu și Ernest Doneaud.

În 1910 s-a lansat concursul pentru Palatul Societății de Asigurare Agricola de pe Calea Victoriei. Premiul I a fost câștigat de Paul Smărăndescu.

În 1910 se lansează concurs pentru Palatul Senatului. Premiul I a fost câștigat de proiectul lui Ernest Doneaud realizat în colaborare cu cel al arhitectului francez Jacques Louis René Carlu.

În 1911 se reia concursul pentru Palatul Senatului. Câștigător este proiectul arhitecților Ernest Doneaud și Dimitrie Maimarolu. Lucrarea nu a fost realizată.

În 1911 se lansează concursul pentru Casa Corpului Didactic din București. Premiul I - Constatin Iotzu.

În 1913 se lansează concurs pentru Palatul Creditului Funciar Rural, pe Bd. I. C. Brătianu, București. Premiul I - Paul Smărăndescu.

În 1913 se lansează concurs pentru Catedrala Madona Dudu din Craiova. Premiul I este câștigat de Duiliu Marcu. Din cauza costurilor mari, execuția a fost amânată. Construcția actuală a fost realizată după planurile arhitecților Ion D. Trajanescu și Sterie Becu, între 1928-1942. Aceștia au fost aleși în urma unui al doilea concurs desfășurat în 1927.

NOTE

1 Toma T. Socolescu - Fresca arhitecților care au lucrat în România în epoca modernă, București, Caligraf, 2004.

2 Grigore Ionescu, Istoria Arhitecturii Românești.

3 Ioana Petrescu, în Arhitectura nr. 4/2012.

4 „Un cuvént înainte”, în Analele Architecturei, an I, nr. 1.

5 Ion N. Socolescu, Concurs Internațional, în Analele Architecturei, an I, nr. 1.

6 Toader Popescu, Proiectul feroviar românesc, 1842-1916, p. 224, 225.

7 Analele Architecturei, an I, nr. 7.

8 Oana Marinache, în http://www.e-architecture.ro/.

9 Gabriela Tabacu, Fapte și întreprinderi fondatoare pentru breasla arhitecților, București, Editura Universitară Ion Mincu, 2005, p. 11.

10 Analele Architecturei, an I, nr.8.

11 Idem.

12 Analele Architecturei, an III, nr. 1.

13 Idem, an IV, nr. 5, p. 58.

14 Toma T. Socolescu - Fresca arhitecților care au lucrat în România în epoca modernă, București, Caligraf, 2004.

15 Idem p. 81.

16 Toma T. Socolescu, Amintiri, Bucuresti, Caligraf, 2010, p. 72.

17 Revista Arhitectura, nr. 1-2, an 1906.

18 Programul concursului este publicat în Monitorul Comunal, 1906.

19 Toader Popescu, Proiectul feroviar românesc, 1842-1916, p. 116.

BIBLIOGRAFIE

Revista Analele Architecturei și ale Artelor cu care se Leagă, București, anii 1890-1893

Revista Arhitectura, anii 1906-1920

Paul Constantin, Arta 1900 în România, București, Meridiane,1972

Paul Constantin, Dicționar universal al arhitecților, București, Editura științifică și enciclopedică, București, 1986

Nicolae Lascu, Bulevardele bucureștene până la Primul Război Mondial, București, Ed. Simetria, 2011

Gabriela Tabacu, Revista Arhitectura, Studiu monografic și indici, 1906-1944, București, Humanitas, 2008

Gabriela Tabacu, Fapte și întreprinderi fondatoare pentru breasla arhitecților, București, Ed. Universitară Ion Mincu, 2000

Toma T. Socolescu - Fresca arhitecților care au lucrat în România în epoca modernă, București, Caligraf, 2004

Toma T. Socolescu, Amintiri, București, Caligraf, 2010

SUMARUL REVISTEI ARHITECTURA, NR.5-6/ 2019

CONCURS