Dosar tematic

Concursul: Coeziune profesională și Competitivitate individuală

Text: Nicolae ȚARĂLUNGĂ

În toate variantele menționate în DEX, definiția cuvântului CONCURS conține „întrecere, competiție între persoane (mai mult de două) care se termină cu un clasament și cu acordarea unor premii celor mai buni participanți”. O altă definiție se referă la „sprijin, ajutor”.

Aceste elemente fiind clarificate, pot să schițez spațiul de discuție. Nu m-am gândit să scriu despre concursuri, câștigători și premii. Concursul a murit, Trăiască Concursul! - o continuitate înscrisă în arhive ce pot fi consultate, iar rezultatele cercetării pot fi povestite în documente inspirate, așa cum s-au și realizat deja.

Concursurile organizate începând cu anul 1936¹ până acum au schimbat stiluri, au deschis drumuri către alte forme de arhitectură, au pus pe afiș nume și lucrări. Toate au îmbogățit imaginea orașelor României. Scăpând de această povară de a fi un cronicar al rezultatelor concursurilor, voi dezvolta mai mult partea a doua a definiției, cea de susținere:

Cu concursul UAR, aceste concursuri au avut loc!

Tema concursului: Indiferent de diversele forme de organizare în timp a breslei arhitecților, de la începuturi până în prezent, este remarcabil faptul că au susținut întotdeauna evenimentul concursului, ceea ce mi-a ușurat sarcina alegerii titlului acestui articol, Coeziune profesională și Competitivitate individuală.

De asemenea, indiferent de tipul concursului de arhitectură - de soluție, de idei pentru diverse teme și de urbanism (mai puțin cele organizate prin procedura de achiziții publice)², acesta reprezintă un eveniment al arhitecților care au ocazia să se întâlnească, colegi cu funcții și competențe diverse dobândite în carieră, parteneri, studenți și profesori și să dezbată, peste premiul decernat, viața lor, profesia lor, să planifice alte întâlniri cu alte teme.

Juriul: Rolul juriului în concurs este crucial. Nu privit atât din punct de vedere al ermetismului grilei de evaluare, ci al detașării față de analitic, cartezian și al deschiderii fiecărui membru al juriului de a accepta emoția de a căuta să fie surprins în fața potențialului proiectului evaluat.

Bănuiesc că un juriu ar fi deschis către evaluarea de noi forme de exprimare a proiectelor, care să cultive imaginația și creativitatea. Realismul foto, vizualizarea 3D în arhitectură, realitatea virtuală și cea augmentată pot contribui, alături de alte meserii, la definirea de noi stiluri și pot aduce în patrimoniul arhitecturii românești noi forme, noi arhitecți și noi premii.

Decernarea premiului: Momentul decernării premiului este remarcabil prin anunțul rezultatului unei decizii complexe, cum este cea a desemnării câștigătorilor. Toată lumea este emoționată, atât organizatorul, juriul, cât și fiecare din participanți. Odată numele pronunțat, magia se stinge. Rămâne esența care e mai puțin apreciată imediat și anume faptul că anunțul premiilor developează atât criterii de competitivitate a profesiei, proprii unui arhitect, cât și nivelul unei profesii al cărei rol, fiind mai puțin recunoscut de societate, în general, și de politicieni, în special, se zbate în paradigma evoluției din Joc Secund, a lui Ion Barbu:

„Din ceas dedus adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mântuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur”.

NOTE

1. 1936-1937 - Corpul Arhitecților participă la organizarea concursurilor publice pentru proiectele Piața 8 Iunie (Unirii), Palatul Municipiului București, Pavilionul românesc la Expoziția Internațională Paris 1937, un hotel la Balcic, o biserică în Parcul Domeniilor, sistematizarea orașului Belgrad, monumentul Regelui Ferdinand în Cernăuți (sursă: broșura „Despre OAR, în principii, imagini și idei).

2. Forma de desemnare a unui câștigător prin această libertate de exprimare este „viciată” de conținutul caietului de sarcini sau a grilei de evaluare - care nu lasă liber imaginației și creativității. E neașteptat, la nivelul creativității, să gândești premierea unui regulament local de urbanism, cu implicații eminamente juridice, sau, de ce nu, a unor dosare pentru obținerea avizelor. De aceea astfel de forme de concurs duc la rezultate contestate, unele soluționate la Curți de Apel, sau la lucrări câștigate și nefinalizate