RDW

Andrei DOICESCU – Prezenţa interbelică şi posbelică a prof. arh. Octav DOICESCU

ANDREI DOICESCU

Interviu realizat pe 12 aprilie 2011 la Paris, de drd. arh. Alin Toma Negoescu

Dl Andrei Doicescu, fiul cel mic al Profesorului, este critic de artă la Paris, plecat din ţară înainte de 1989. După o suită de schimburi de e-mailuri, am folosit ocazia de a trece prin Paris pentru a-l cunoaşte personal; prilejul l-a constituit participarea mea la excursia „Pe urmele lui Le Corbusier”, organizată de UAIM pentru studenţii săi.

La Paris ploua din ajun, însă după-amiaza zilei era acum plină de soare.

Dl Doicescu nu a obiectat locul de întâlnire ales de mine, aflând că eram doar pentru a doua oară la Paris. După câteva minute de stat în interiorul Catedralei Notre Dame, iată-mă ajuns în aglomerarea de turiști din faţa acesteia, fixând cu privirea statuia ecvestră din latura de sud a pieţei. Dintre persoanele ce treceau pe lângă reperul-statuie doar una îşi întoarse capul şi-mi zâmbi ca unei vechi cunoştinţe, mie, care stăteam la rândul meu ca o statuie în mulţimea de turişti din zonă. Soarta românilor: să fim recunoscuţi după îmbrăcăminte!

Parizianul nostru, născut în 1942, părea cu zece ani mai tânăr, era îm­brăcat sport, în culori deschise, de vară. Apartenenţa la familia Doicescu: fruntea mare, nasul energic şi o anumită frază concisă. Am evitat să-l întreb, pe cel care a stricat dosarul Profesorului, de când este la Paris, despre soţie, despre copii. La singura întrebare, privitoare la profesia sa, a răspuns cu modestie că nu are realizări majore, ajutându-i pe alţii – mari, să devină mai mari. Sunt invitat la o cafea, la cafeneaua cu mese pe trotuar, de pe latura de nord a catedralei.

Alin Negoescu: Care au fost prietenii cei mai buni ai tatălui dvs.?

Andrei Doicescu: Fratele său, Aurel Doicescu, arhitect specializat în arhitectura industrială, printre altele, a realizat Centrala Doiceşti – coin­cidenţă de nume. Era pasionat de arheologie; a lucrat la Histria cu acad. Condurache. A decedat în 1994…

A.N.: Ce ne puteţi spune despre colaborarea şi prietenia cu marele arhitect, artist şi teoretician al arhitecturii G.M. Cantacuzino, arhitect care a fost deţinut politic o lungă perioadă?

A.D.: Ştiu câte ceva, din auzite, eu fiind prea mic. Cei doi prieteni îm­preună cu Marcel Iancu, Vianu şi Evolceanu (acesta ne vizita des) colaborau la revista „Simetria”. În familia noastră exista un cult pentru G.M.C.

A.N.: Este adevărat că motivul întemniţării lui G.M.C. l-a consti­tuit încercarea eşuată de a părăsi țara traversând Dunărea?

A.D.: Nu am ştiut şi nici nu cred că s-a publicat aşa ceva. Sursa infor­maţiei primite – un om corect, integru, discret, aşa cum îl descrieți, a avut încredere în dvs. în sensul că o informaţie de genul acesta poate discredita şi în prezent o personalitate.

A.N.: Cred că vremurile sunt schimbate în România de azi. Bine-nţeles că tentativele eşuate sunt de dorit a nu fi subliniate, indiferent de vremuri şi de persoane. Eu leg de episodul întemniţării lui G.M.C. un alt episod, cel al reportajelor de front ale lui G.M.C. din Transnistria, de la Odessa (Campania militară română din 1941) care conţineau remarci despre arhitectura puterii – vaste pieţe publice, vizavi de promiscuitatea apartamentelor mici în care trăia clasa muncitoare.

A.D: Desigur, remarcile arhitectului-reporter de război în 1941 nu au fost pe placul noilor guvernanţi ai României şi au contribuit şi ele la răzbunarea noului regim pe intelectualul Cantacuzino, în cadrul mai gene­ral al decapitării intelectualităţii româneşti.

A.N.: Alături de GMC, alţi arhitecţi, ca Nicolae Goga sau Constantin Joja, au fost şi ei închişi.

A.D .: Pot fi adăugaţi aici şi arhitecţii care au părăsit țara, ca Marcel Iancu, Haralamb (Bubi) Georgescu.

A.N.: Arh. H. Georgescu fusese unul din principalii colaboratori ai lui Horia Creangă…

A.D.: Desigur, dar Bubi Georgescu, după moartea timpurie a lui Horia Creangă, a rămas bun prieten cu tatăl meu, într-un fel arătându-şi compasiunea vizavi de conflictul legat de proiectul Halelor Obor, în care noul primar Donescu, cu noua echipa a lui Creangă, l-a schimbat pe Octav Doicescu de la conducerea Lucrărilor Noi din cadrul Primăriei Capitalei.

A.N.: Am înțeles că Octav Doicescu a demisionat atunci.

A.D.: Vă trimit prin e-mail fragmente din presa vremii în care se pot vedea atât aprecierile rezultatelor echipei Doicescu, cât şi campania din presă a detractorilor.

Citiţi interviul integral în 3 / 2011 al Revistei Arhitectura.

 

Octav Doicescu alături de Bubi Georgescu

 

ARTICOL DIN PRESĂ CU PORTRETUL LUI OCTAV DOICESCU desenat de Marcel Iancu

Comments

comments

Comments
One Response to “Andrei DOICESCU – Prezenţa interbelică şi posbelică a prof. arh. Octav DOICESCU”
  1. Lucian Chesaraicu spune:

    Nu imi este clar , acest mesaj ajunge la dl. Andrei Doicescu ? Daca da , este bine , vreau sa i-l felicit pentru exceptionala prestatie din blogul sau .Prezinta lucruri inedite si de mare interes / actualitate . Daca nu , va rog sa primesc adresa actuala de e-mail .
    O zi buna , Lucian Chesaraicu

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog