RDW

Între-ruperi în dulcea lene a spiritului

Inter-ruption of the Sweet Laziness of Spirit 

Tocmai când raţiunea noastră critică se lasă cuprinsă de dulcea toropeală a vacanţei de vară, un subiect aproape violent – Rupturi – vine, iată, să-i mai trezească odată vigilenţa. Incomodă între-rupere în lenea spiritului care începea să se instaleze.

Redacţia „Arhitectura” aşteaptă de la noi prospeţime de observaţie şi interpretare, aşa cum au produs polemica, avangarda şi revoluţia… care au generat marile rupturi din istoria civilizaţiei şi din cultura estetică – se spune în programul numărului tematic. Încercăm din greu să le producem, în timp ce verificăm cortul şi rucsacurile, căutăm cartea verde a maşinii, pompa de la bicicletă ori acareturile de plajă. Cât de bine înţeleg acum antipatia populară faţă de teorii şi faţă de gândirea avangardistă, oricât de voios e ea susţinută de critică. E greu pentru omenescul din noi să se rupă din inerţie, aşa cum, altfel spus, e greu şi pentru postmoderna „gândire slabă” să răspundă provocărilor venite dinspre cercetarea fundamentală. (Să mă ierte Gianni Vatimo dacă i-am vulgarizat conceptul, dar tezele filosofice trebuie uneori coborâte din înalturi şi încercate în „comunicarea nedeformată” a lui Habermas. Sau a noastră.)

Aşadar, marile rupturi istorice au oxigenat atmosfera şi au dus omenirea la progres, ni se spune. Mai cu o ghilotină în lumea sensibilă, mai cu elementul distructiv în lumea artei1. Numai că, în mod condamnabil şi ruşinos, unii dintre noi cu gândirea mai slabă tânjesc după starea de bine a continuităţilor, se complac în aţipirea spiritului printre dejà vu-uri. Şi mai rău: vor să vadă continuităţi acolo und s-a căzut de acord că sunt rupturi, ba, se bucură să constate şi la alţii astfel de apucături lumeşti.

Citiți textul integral în 3 / 2011 al Revistei Arhitectura.

 

1„Cred că elementul distructiv este mult prea neglijat în artă”, spunea Piet Mondrian.

Just as our critical judgment was preparing to get numbed by the sweet heat of the summer holiday, behold, an almost violent topic – Ruptu­res – comes to arouse its vigilance one more time. A really uncomfor­table inter-ruption of the spirit’s laziness that was just beginning to take us over…

The editorial staff of „Arhitectura” magazine expects us to come up with fresh observations and interpretations, in the spirit of those produced by the polemicists, the avant-garde and the revolution… which generated the great ruptures in the history of civilization and in the aesthetic culture – according to the theme of the issue. We are trying hard to produce them while checking the tent and the backpacks, looking for the green card, the bicycle pump and the beach gear. I understand so well now the popular aversion to theories and the avant-gardist thinking, no matter how clamorously the critics may support it! It is hard for what is human in us to break with inertia, just like, from another perspective, it is difficult for the postmodern „weak thought” to respond to the challenges coming from fundamental research (I hope Gianni Vatimo will forgive me for having vulgarized his concept, but philosophical theses need sometimes to be brought down to earth and tested in Habermas’ „undistorted communication”. Or in ours.)

Therefore, the great historical ruptures refreshed the air and led huma­nity towards progress, or so we are told; with the help of a guillotine in the sensible world, and with the help of the destructive element, in the art world1. Only, in a most condemnable and shameful fashion, there are still those of us endowed with a weaker thought who crave for the welfare of continuity, who indulge in the spirit’s drowsiness amid the déjà vu’s, and, which is even worse, who want to see continuity where agreement has been reached that there are ruptures; moreover, they even rejoice at seeing such earthbound mores embraced by others, too.

Read the full text in the print magazine.

 

1 „I believe the destructive element is far too overlooked in art”, said Piet Mondrian.

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog