Arhitectura a fost întotdeauna foarte permeabilă, a absorbit concepte pe care societatea le-a vehiculat. Arhitecții sunt într-o căutare febrilă de inedit, tot timpul încercând să se reinventeze. Consecinţa este încălcarea limitelor stabilite prin tradiție ale arhitecturii, prin permanentă căutarea a unui principiu, unei tehnologii, unei unelte, care să devină element generator în procesul de proiectare.

În ultimele două decenii am asistat la o infuzie a tehnologiilor digitate în arhitectură. Acestea au schimbat modul în care percepem arhitectura, folosindu-se de concepte din biologie, matematică sau filosofie pe care le-au interpretat şi aplicat prin intermediul computaţiei. Astfel discursul contemporan pare invadat de sisteme evolutive, geometrii topologice şi este marcat de căutarea continuităţii prin diversitate şi non-linearitate.

Arhitectura computațională înseamnă mai mult decât etichetarea acestui amalgam de termeni, propunând utilizarea calculatorului ca unealtă de analiză și concepție arhitecturală. Astfel transformă conceptele în fluxuri de biți și reguli generatoare, adaptează structura și funcțiunea la parametrii de performanță, caută forma prin sisteme ce se auto-organizează.

Abilitatea tehnologiei digitale stă în capacitatea de a cuprinde şi relaţiona o cantitate foarte mare de informaţii, pentru a genera un rezultat ce reprezintă un răspuns specific la complexitatea lumii actuale. Astfel se poate abandona o viziune reducționistă a lumii [1] prin care suntem constrânşi a înțelege doar modele simplificate ale fenomenelor ce ne înconjoară.

Citiți textul integral în 3 / 2011 al Revistei Arhitectura.

Architecture has always been very permeable, it has ab­sorbed concept that society was tangling with. Architects are aways in a feverish search for anew, and are always trying to reinvent themselves. the consequence for that is the trespassing of the limits that already have been established by tradition in architecture, the constant search for a new principle, a new technology, a new tool to use as a generating element in the design process.

In the last two decades we have witnessed an infusion of digital technology in architecture. These technologies have changed the way that we perceive architecture, using concept from biology, mathematics or philosophy that have interpreted and applied through computation. The contemporary architectural discourse seems to be invaded by evolutive systems, topological geometries and is bound to search for continuity through diversity and non-linearity.

An architecture based on computation means more than labeling this amalgam of terms, it proposes the use of the computer as a tool for analysis and conceptual design. Computation will transform concepts into streams of bits and generating rules, adapting the structure and function to performance parameters, form-finding through self-organizing systems.

The ability of digital technology lies in the power to relate and use a very large amount of information to generate a result as a specific answer to the complexity of today’s world. Now we can abandon the reductionist world view [1], through which we were limited to understand only simplified models of the phenomena around us.

Read the full text in the print magazine.