RDW

Diplome UAIM 2012 – CENTRU AL TEHNICII FIERULUI GOVĂJDIA

Restaurarea furnalului de secol al XIX-lea

autor proiect: Dan Cioclu

îndrumător arh.: prof.dr.arh. Ștefan Bâlici 

îndrumător strct.: ing. Anton Ionescu

Din ansamblul industrial de secol al XIX-lea de la Govăjdia mai sunt câteva ruine, care oferă totuși o lectură completă, însă nu instantanee, a întregii poveşti a acestui loc. Încă din primele consemnări istorice, trecutul localităţii Govăjdia este strâns legat de prelucrarea fierului. Ateliere meşteşugăreşti sunt atestate de mai bine de 500 de ani.

Această tradiţie a fierăritului avea să culmineze cu activitatea furnalului de secol al XIX-lea. Avem astfel mărturia unor procese care au format o comunitate şi pe care au continuat să o susţină pentru mai bine de un secol. Ele au marcat în mod vizibil, dar nu iremediabil, cadrul natural şi au consolidat o identitate a acestui loc.

O lectură nu neapărat aprofundată, dar cu siguranţă sensibilă, va scoate în evidenţă două valori majore pe care orice intervenţie trebuie să şi le asume. Prima constă în valoarea istorică, arhitecturală şi documentară. În cazul de față, furnalul şi ruinele care stau mărturie unui mod de viaţă bazat pe prelucrarea fierului. A doua o reprezintă valoarea cadrului natural. Ambele valori sunt suficient de puternice şi prezente (în moduri diferite), astfel încât reprimarea sau ignorarea uneia dintre ele trebuie considerată inadmisibilă.

Soluţia propusă se axează pe dialogul între patrimoniul industrial şi peisaj, mai exact, pe valorificarea şi materializarea acestei legături la nivelul unui ansamblu ca mărturie vie a trecutului meşteşugăresc/industrial. Intervenția dorește să se subordoneze cadrului natural şi să se raporteze la specificul arhitectural-industrial al zonei, conturând imaginea peisajului industrial cândva existent. Proiectul încearcă restabilirea echilibrului dintre patrimoniul industrial şi peisaj prin propunerea unui centru al tehnicii fierului. Acest program, deşi vag prin denumire, permite integrarea unor funcţiuni flexibile şi complementare care să permită valorificarea ansamblului industrial şi a împrejurimilor pe mai multe paliere.

Funcţiunile propuse includ un spaţiu expoziţional, demonstrativ şi comemorativ, materializat în interiorul furnalului. Acesta evocă trecutul metalurgic. Este utilă şi necesară realizarea unui atelier de prelucrarea a fierului, care implică activ şi permanent comunitatea. Prin instruirea unor meşteri rezidenţi se va asigura o producţie constantă şi reluarea activităţilor tradiţionale în zonă. O funcţiune esenţială acestui centru este cea educaţională. Cunoaşterea trecutului şi practicilor acestui loc necesită desfăşurarea unor activităţi teoretice şi practice, de lungă sau scurtă durată. Există spaţii pentru cursuri, prezentări şi activităţi practice. Spaţiile pentru cazare valorifică potenţialul turistic al zonei şi determină o mai bună înţelegere a relaţiei dintre ansamblul industrial şi peisaj.

Contextul economic și social specific micii localităţi rurale Govăjdia este cel al unei aşezări aflate în regres (economic) ca urmare a procesului dezindustrializării şi a externalizării spaţiilor de producţie. Furnalul, simbol al localității, îşi mai păstrează reprezentativitatea datorită valorii sale istorice, şi nu ca punct de pornire pentru dezvoltarea economică şi a activităţilor în zonă. În acest sens, proiectul de faţă propune amenajarea unei serii de spaţii şi funcţiuni complementare, subordonate ansam-blului principal al centrului fierului, ce au ca scop atingerea unei stări de autosuficienţă economică, prin dezvoltarea turismului (industrial şi nu numai) şi polarizarea vieţii şi activităţilor sociale ale satelor din împrejurimi.

Instrumentele de implementare a acestui proiect au rezultat din nevoile particulare ale construcţiilor existente pe sit şi a spaţiilor ce urmează a fi găzduite.

Primul dintre aceste instrumente – şi o primă etapă în realizarea acestui proiect – o constituie restaurarea fur-nalului de la Govăjdia. Statutul de monument istoric im-pune protejarea şi conservarea sa. Astfel, scopul acestei intervenţii nu este de a reproduce o imagine fidelă celei furnalului de acum un secol, ci de a conserva şi pune în evidenţă diferitele etape ale evoluţiei sale.

Un al doilea instrument este reinterpretarea ruinelor fostelor spaţii de producţie şi depozitare. Această inter-venţie are ca scop întregirea la nivel volumetric a ansam-blului de secol al XIX-lea, oferind totuşi libertate în ceea ce priveşte configuraţia spaţială şi funcţională a noilor construcţii.

O a treia etapă şi un al treilea instrument de intervenţie îl constituie realizarea unor elemente de legătură şi articulare a spaţiilor reconstituite anterior. Se propune realizarea a trei volume tangente corpului furnalului, care să permită comunicarea cu spaţiile vecine ale atelierului de fierărie şi spaţiului expoziţional demonstrativ şi care să cuprindă şi funcţiunile anexe necesare unui spaţiu muzeal. Legătura dintre zona de activităţi şi cea de cazare se va realiza printr-o pasarelă metalică, iar spaţiul interior al furnalului va fi restructurat printr-un sistem de platforme şi pasarele realizate din structuri metalice uşoare.

O ultimă intervenţie, redusă ca nivel de investiţii, dar importantă ca impact social (şi implicit economic), o constituie amenajarea zonelor de activităţi, precum cea pentru găzduirea de târguri rurale sau meşteşugăreşti, a unui teren pentru activităţi sportive sau culturale şi a unui amfiteatru natural. Acestea generează un complex de activităţi complementare ansamblului centrului fierului.

Concluzii 

Valorificarea ruinelor existente se face prin reinterpretarea spaţiilor originare de producţie, depozitare sau administrative. Acestea sunt remodelate astfel încât să poată găzdui funcţiuni noi şi, implicit, un nou ciclu de activităţi. Prin această intervenție arhitecturală, cinstirea mărturiei istorice a locului și a valorii cadrului natural se bazează pe construirea unui nou peisaj industrial, fidel celui iniţial. O reutilizare pur industrială a acestor spaţii s-ar dovedi eronată, la fel muzeificarea acestora în scopul conservării. Soluţia se găseşte în realizarea unui spaţiu activ în care funcţiunea industrială este substituită de o funcţiune culturală-turistică-educativă. Menţinerea în viaţă a măiestriei unui meștesug este una crucială nu doar pentru conservarea monumentului, ci şi pentru cultura locală în ansamblul său.

Click pentru a descărca planșa 1

Click pentru a descărca planșa 2

Click pentru a descărca planșa 3

Click pentru a descărca planșa 5

Click pentru a descărca planșa 6

Click pentru a descărca pliantul

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog