RDW

Peretele deschis. Après-propos la o lucrare a Irinei Solomon

În imaginile alăturate vă prezentăm un proiect de decorație interioară. E vorba despre o încăpere destinată acționarilor unei corporații românești. Acest spațiu cu formă dreptunghiulară în plan avea un perete lung. Albul său era aproape plictisitor pentru întâlnirile care urmau să se desfășoare lângă. Vecinătatea – supărător de neutră pen-tru activitatea dominantă – nu era deloc contaminantă. Nu se potrivea. Ceva era în neregulă. De aceea comanditarul, cu o evidentă percepție estetică, a decis o intervenție. A chemat un artist. A solicitat o lucrare.

Artista Irina Solomon, scenograf și pictor decorator, a avut o reacție renascentistă: a propus deschiderea peretelui către un peisaj. Fără să spargă zidul, lucrarea de artă a deschis imaginea peretelui creând o altă realitate – una pictată. Autorul a folosit trei planuri. Primul – un parietal virtual, construit din pensulă, filtrat de trei arce în plin cintru. Al doilea, a cărui substanță este tocmai grosimea peretelui proaspăt deschis, pe ale cărui solbanguri stau – pline de culoare și textură – naturi statice. Planul îndepărtat este un peisaj care amintește delicat – în tonuri de Sienna și Umbria – de dealurile Mărginimii. El citează corect câteva turnuri de origine medievală și astfel deschide aparența imaginii redate în recognoscibil.

Acest pretext de intervenție artistică ne invită să înțelegem alcătuirea imaginii propuse și prin următoarea cheie de lectură pe care vă invit s-o parcurgem ca après-propos.

Perspectiva mediază între realitate și aparență.

Ea poate fi definită strict ca aparența obiectelor față de ochi în concordanță cu distanța și pozițiile lor relative față de om.

Astfel, un perete opac poate să apară ochiului, prin perspectivă, deschis. O adevărată magie. Cum se face?

De la palatele renascentiste, plafoane baroce, interioare art deco sau chiar secvențe din desenele animate, imaginea reală poate fi redată într-o aparență diferită. Prin perspectivă1 se poate deschide privirea așa cum, de altfel, înțelegem și etimologic această noțiune.

Tehnica redării unei imagini în perspectivă se mai numește și „trompe l’oeil2. Numele nu este deloc peiorativ. Dimpotrivă, rolul acestei modalități savante și artistice de a „înșela ochiul” este prelungirea imaginii.

Prin perspectivă are loc o magie, o prestidigitație a spațiului. El se extinde. Efectul e mirarea. Metoda este construcția și reconstrucția imaginii. Dimensiunea sensibilă este profunzimea, iar instrumentul folosit e accentuarea relațiilor din spațiu.

Astfel, prin intermediul imaginilor bine construite în perspectivă se poate extinde un ambient dat către o lume suplimentară. Ea poate fi identică sau diferită cu sursa de plecare.

O galerie a unui palat se poate prelungi – datorită unei imagini abil construite în perspectivă – cu câteva travei către o ușa inexistentă. O cameră se poate deschide către un peisaj pictat. Asemenea, un plafon decorat în perspectivă poate accentua, sau chiar reda, forma bolții cu geometrie cilindrică sau sferică. Un același plafon poate fi ritmat – îndepărtându-se de platitudine – de muluri și profile bidimensionale, care mimează relieful și sunt realizate exclusiv din pensulă.

Elementul comun al acestor realități pictate verticale sau de acoperământ este deschiderea.

Cu alte cuvinte peretele încetează să mai fie o barieră opacă – devoalându-se în profunzime perspectiva, iar plafonul boltit refuză să mai fie un simplu capac semisferic spărgând limitele fizice ale spațiului prin imaginea pictată.

Perspectiva construită are și face o sumedenie de convenții: omul e numit observator, înălțimea ochilor săi – o cotă a triedrului covențional – multiplicată în plan orizontal se numește linie de orizont.

Perspectiva se bazează pe convergență. Reuniunea punctelor convergente se numește punct de fugă.

Există, în funcție de punctele de convergență, perspectivă la unul, două sau trei puncte de fugă.

Liniile orizontale și paralele în realitate converg întotdeauna în perspectivă.

Cele verticale sunt – în funcție de tipul perspectivei – paralele sau convergente. Liniile oblice și paralele în realitate sunt convergente în imaginea perspectivă, iar cele la 45 de grade față de poziția tabloului vertical devin puncte de distanță. Un punct principal, notat întotdeauna cu „P”, reprezintă proiecția observatoru-lui pe planul vertical al perspectivei. Acest plan vertical se intitulează tablou. Într-o imagine, P-ul este existent sau construit. Imaginea este, la rândul său, existentă sau propusă – deci, construită, la un moment dat.

Aceste date denotă faptul că perspectiva construită are și un procedeu invers care se numește restituție perspectivă. Este o metodă post-imagine. Ea poate explica, printr-o proiecție ortogonală și o scalare adecvată, dimensiunea și poziția reală a obiectelor în spațiu. Astfel, frumusețea perspectivei – ca metodă de reprezentare tridimensională – rezidă și în faptul că, peste conveție, este un procedeu reversibil.

Preocupările pentru domeniul perspectivei sunt greu databile riguros. Din simplul motiv că aria sa de intervenție și operare este imaginea, mai precis aparența și percepția imaginii. Totuși, primele îndeletniciri ale lui homo sapiens, notabile prin contemplare, au fost acelea de a însemna – rupestru sau altfel – universul imediat cu imagini și semne. Așa a apărut perspectiva. Chestionarea imaginii e o procupare străveche.

Încă din perioada antică, mai precis din secolul V î.H., există tratate și scrieri care se ocupă de ochi și lucruri. Altfel spus de modul în care privim. Poetica lui Aristotel intruduce în „skenografia” elemente de iluzionism optic asociate decorurilor de teatru pentru a conferi profunzime scenei. Anaxagora și Democrit au elaborat tratate de geometrie descriptivă care adresează perspectiva în uzul scenografiei. Primul tratat sistematic de optică și perspectivă asupra căruia există dovezi este Optica lui Euclid.

Iată cum – din timpuri în care armonia dintre om, univers și lucruri era subiectul principal atât al căutărilor, cât și al modului de a înțelege lumea – perspectiva are un rol semnificativ.

Cadrul construit care este frecvent bazat pe asam-blaje carteziene etalează în perspectivă, în mod evident, convergența liniilor (în realitate, paralele). De aceea indiferent că privim o cale ferată, un drum, o clădire, o piață sau o masă, liniile convergente sunt perceptibile.

Cadrul natural conține în registrul de etalare al imaginii perspective doar paralelismul trunchiurilor copa-cilor. Liniile paralele lipsesc din peisaj la propriu. De aceea cadrul natural este redat prin perspectiva atmo-sferică. Această metodă de evocare a profunzimii se bazează în pictură pe culoare și în grafică, gravură sau desen pe accentuarea liniei. În primă instanță, tonurile calde locuiesc în planul apropiat, cele neutre în cel mediu, iar planul îndepărtat este redat în tonuri reci. În imaginile monocrome, textura, densitate și claritatea definirii obiectului sunt cele care, prin variații și uneori umbre, redau profunzimea perspectivă.

În concluzie, perspectiva este atât reprezentarea tridimensională, cât și tehnica3 de a reda – pe o suprafață plană sau curbă – o imagine. Adică aria sa de competență este exprimarea unei relații spațiale între obiecte așa cum apare ochiului, cât mai aproape de imaginea reală. Astfel, dacă o bună bucată de vreme preocuparea omenirii a fost să chestioneze ordinea din univers, nu degeaba perspectiva a reprezentat un instrument relevant. Perspectiva este, în egală măsură, reprezentarea în desen și pictură4 a unor linii convergente astfel încât să creeze iluzia profunzimii și a distanței, cât și imaginea care dă seama de aceste profunzimi și distanțe. Am văzut cred destul de convingător cum perspectiva poate deschide un perete.

Note

1. Originea cuvântului este latină. Perspicere înseamnă a privi prin de la per = prin și specere = a privi. Perspectus este participiul trecut al verbului perspicere. Variațiile perspectium și perspectivus desemnează adjective care țin de vedere sau otpică.

2. Sau păcălirea ochiului (orig. fr.)

3. Am numi-o simultan știința și arta

4. Am adăuga și în softurile de modelare 3D

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog