Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino” din Iași. Proiecte de diplomă

Aflată la confluența artei cu știința și tehnica, valorificând atribute ale acestora în creații specifice, ARHITECTURA este o profesie complexă, în continuă evoluție, care solicită din partea celor ce o practică o pregătire temeinică în domeniile menționate și un nivel cultural ridicat. Pe lângă acestea, imaginație, sensibilitate față de frumosul autentic, capacitatea de înțelegere a omului și a lumii sale, pasiune, orientare față de nou, respect față de lucrul bine făcut.

Decan,

Prof. univ. dr. arh. Virgiliu ONOFREI

Muzeu Tehnic - Reconversie fabrică de ciment, Bicaz

stud. arhitect Laurian GHINIȚOIU

îndrumător: prof. univ. dr. arh. Virgiliu ONOFREI

Alegerea sitului. Tema

Există motive personale pentru care am ales această fabrică de ciment pentru a o reabilita și reconverti. Unul dintre motive e faptul că bunicul meu a participat la construirea fabricii, în anii ’50, și a lucrat acolo până la închiderea ei, în 1980, tot atunci deschizându-se o altă fabrică, la 5 km, mult mai productivă. Tatăl meu lucrează la automatizarea acestei noi fa­brici încă de la înființarea ei, iar pe parcursul anilor s-a reușit găsirea unor tehnologii noi pentru diminuarea emisiilor de pulberi. Născut în Bicaz și marcat de aceste structuri, trecând aproape săptămânal timp de 10-15 ani prin zonă, consider că ele nu trebuie distruse, ci valorificate. Fostă sursă de poluare, fabrica ar putea căpăta un rol nou, un rol exemplar, devenind o expresie a tehnicii și a gândirii ecologice, a aspirației către crearea unui mediu curat. De aici au rezultat cele două componente tematice ale demersului - muzeul tehnic și spații de cercetare ecologică - ansamblul fiind întregit de amenajarea unui parc, element intermediar, legat printr-un pasaj pietonal de orașul Bicaz, aflat la 1 km de sit. Parcul este dedicat în primul rând locuitorilor orașului Bicaz, o mare parte din ei fiind strămutați aici din valea Bistriței, înainte de realizarea barajului.

Din studiul asupra zonei, rezultă că județul Neamț s-a dezvoltat foarte mult din punct de vedere turistic, iar acest proces continuă, ceea ce ar asigura un flux mare de turiști, posibili vizitatori ai muzeului. Un alt element important este cadrul natural al zonei. Poluarea a crescut continuu până la închiderea fabricii, după care a urmat o perioada de 30 de ani în care s-a putut observa o scădere treptată a factorilor poluanți din zonă. Integrarea unor spații pentru cercetări ecologice într-o construcție care prin funcțiile productive adăpostite a fost identificată ca un puternic poluator are o valoare simbolică, dar ea este justificată și pragmatic, de faptul că una dintre căile de protecție a mediului și de asigurare a dezvoltării durabile este cercetarea științifică în domeniul ecologiei. Proiectul propune prin aceasta o grăbire a procesului de trecere de la cenușiul unui mediu degradat de pulberile de ciment la verdele tonic al unui mediu natural regenerat.

Compoziție. Rezolvare funcțională

Fabrica și barajul sunt două elemente foarte importante și foarte strâns legate. Barajul nu ar fi existat dacă nu s-ar fi construit fabrica, iar fabrica nu s-ar fi construit dacă nu ar fi fost proiectat lacul de acumulare, implicit barajul. Conceptul este legat de aceste două elemente care și-au primit interpretarea în proiect prin potențarea expresivității structurilor din beton armat existente și prin integrarea corelată a apei și a vegetației, cu funcții plurivalente - compozițională, ecologică și poetică.

Spațiile de muzeu și de cercetare ocupă marea parte a principalei structuri existente (hala de materii prime – 382/26/28 m). Acestea sunt despărțite printr-un element liniar, reprezentând o limită fizică (barajul) și totodată o limită temporală (anul 2010). Se exprimă astfel trecerea de la vechi la nou, de la tehnologiile agresive față de mediu la o gândire tehnică radical diferită.

Accesul major s-a realizat prin intermediul unei piațete, parțial acoperită de un volum ce leagă cele două grupuri de silozuri, transformate în spații de expoziție. Astfel s-a creat o poartă deschisă spre această nouă lume. Axul intrării urmărește relația vizuală cu coșurile de fum, siluete suple, înalte (peste 50 m). Separate de restul fabricii prin intermediul parcului propus, ele au un rol compozițional, intrând într-un dialog expresiv cu orizontalitatea halei. Din spațiul intrării se deschide perspectiva asupra zonei de loisir aflate la cota -5.00, comunicând în exterior cu parcul. Tot de aici se accede la aulă, prin intermediul unei rampe. Volumul ce cuprinde aula este suspendat de grinzile structurii, care în trecut susțineau podurile rulante.

Zona de expoziție este formată din patru volume opace luminate zenital. Ele sunt accesibile prin intermediul unor rampe exterioare lor, legătura dintre volume realizându-se prin pasarele. O anvelopă metalică (perforată de goluri de dimensiuni diferite) îmbracă rampele, creând tensiune și mister. Prin spațiile de expoziție de la baza volumelor se realizează legătura cu parcul. Alte zone de expoziție sunt create în silozuri. În grupul de 12 silozuri (diametrul de 9 m) sunt prezentate efectele pozitive ale industrializării, ca vector al dezvoltării, parcursul expoziției fiind ascendent. Ajungând sus, se continuă în volumul orizontal, de unde se percepe imaginea vastă a cadrului înconjurător. Închiderea parcursului se face prin intermediul unei rampe în spirală care străbate celelalte patru silozuri (diametrul de 12 m), unde sunt evidențiate efectele negative ale industrializării forțate.