Actualitate civis

Dialog între public și proiect

Vara aceasta s-a desfășurat, la Târgu Secuiesc, un workshop în cursul căruia un grup de tineri arhitecți și studenți la Arhitectură, Construcții și Peisagistică au încercat să găsească soluții pentru reînnoirea Centrului Istoric al orașului. Au rezultat trei propuneri care, pe lângă intervenții estetice și de formă asupra centrului, au încercat să introducă schimbări de funcționare a locului și a împrejurimii care să aducă beneficii sociale și economice. Situație Municipiul Târgu Secuiesc este o localitate aflată la 30 kilometri de Sfântu Gheorghe, județul Covasna, cu 20.000 locuitori, cu o istorie de șapte secole și cu tradiție de târguri, cum indică și denumirea. Centrul istoric este declarat monument istoric și de arhitectură, fiind cuprins în patrimoniul monumentelor arhitectonice din România. Norocul său a fost acela de a scăpa de perioada sistematizărilor de la sfârșitul anilor ’80, păstrându-și astfel imaginea unică dezvoltată de-a lungul secolelor și consolidată în secolul al XIX-lea. Clădirile din jurul pieței centrale au aparținut breslelor prezente în oraș, cu tradiționalul parter-comercial – etaj-locuință. Din gangul acestor clădiri, de-a lungul loturilor lungi și înguste, pornesc în mod radial curți-străzi interioare, unde s-au stabilit aparținătorii breslei respective. Aceste curți-străzi aveau, în mod istoric, un caracter semipublic, devenit astăzi public. Denumirile de odinioară ale curților proveneau de la bresle, astăzi fiind numerotate. În total 73 de astfel de curți-străzi există și astăzi, din care 44 în imediata vecinătate a pieței centrale. Mai valoros decât construcțiile este țesutul urban, o tipologie unică. Cu toate că țesutul urban unic oferă orașului un potențial turistic și economic, acesta nu este valorificat. Spațiul trapezoidal al pieței centrale – locul târgurilor de odinioară – poartă intervențiile de înverzire din anii ’60, amintind în plan de un parc în stil francez, a cărui geometrie nu se mai citește în spațiu. În forma actuală, cu copacii și arbuștii crescuți peste mărimea potrivită, vegetația trezește un sentiment de aglomerație și fragmentează spațiul. Ca în multe alte orașe, zona centrală este inundată de mașini parcate, având efectul unei baricade în jurul spațiului verde. Astfel, accesul este atât vizibil, cât și fizic îngreunat, este rupt de împrejurimi, iar spațiul verde nu este perceput ca un loc primitor. Structura și amenajarea actuală nu facilitează îndeplinirea funcțiunilor de bază asociate centrului unui oraș: centru administrativ, locul întâlnirilor și destinderii comunității și, nu în ultimul rând, al primirii oaspeților și a turiștilor. Majoritatea localnicilor ajung în centru doar pentru a-și rezolva prompt treburi oficiale, iar traficul turistic este aproape exclusiv de tranzit. Ideea de a schimba situația dată a pornit din partea unori tineri care, după terminarea studiilor, au decis să se stabilească în orașul natal. Principalii motori ai inițiativei au fost arh. Gál Zoltán și artistul Weisz István, care au găsit sprijin de la primăria municipiului pentru organizarea unei serii de evenimente cu scopul regândirii centrului orașului, al identificării calităților și a posibilităților de transformare. Abordare Programul de o săptămână a cuprins o zi de conferințe, workshopul efectiv de cinci zile și pregătirea unei expoziții cu vernisaj. Conferința deschisă publicului interesat a avut ca invitați vorbitori precum președintele OAR Transilvania, Guttmann Szabolcs, arhitecți ca Ványolós Endre, Köllő Miklós și alți specialiști în domeniul arhitecturii, urbanismului, restaurării și istoriei artei. Prezentările au avut ca subiect istoricul și caracterul orașului, semnificația spațiilor publice în viața comunității, precum și exemple de succes în domeniul reabilitării centrelor istorice, atât din străinătate, cât și din țară (reabilitările realizate la Sibiu, Baia Mare, Piața Unirii din Cluj-Napoca și cele în desfășurare în Miercurea Ciuc). Scopul acestor prezentări și al discuțiilor ivite a fost dublu: pe de o parte, informarea participanților la workshop și, pe de altă parte, familiarizarea potențialilor utilizatori, locuitorii orașului, cu o posibilă transformare a centrului chiar din prima fază a concepției, în vederea ușurării procesului de acceptare a trasformării într-o societate tradiționalistă. Prezentările au fost completate cu o serie de analize calitative și cantitative variate, pentru o înțelegere mai aprofundată a locului. Cele trei propuneri prelucrate de trei grupe diferite au avut multe puncte în comun, mai ales la nivel de principii de abordare, pornind de la aceleași elemente identificate ca probleme sau potențiale de-a lungul analizelor. Un prim punct comun a fost considerarea centrului împreună cu împrejurimile – adică, piața centrală și curțile-străzi - ca o unitate. Schimbarea schemei actuale de circulație a fost, de asemenea, tratată de toate cele trei echipe. Analizele au arătat că orașul își poate permite limitarea sau chiar excluderea traficului auto din centru, pentru traficul de tranzit existând trasee alternative viabile, iar cel staționar în piața centrală, în mare parte pe durata programului de lucru, putând fi mutat. Rezolvarea concretă a fost diferită la cele trei variante. Punctul sensibil pentru locuitori a fost abordarea vegetației. Relația om-natură, atitudinea față de verdele prezent implică de multe ori nostalgie, provenită din asocierea eliminării vegetației din spațiile urbane cu sistematizările din timpul comunismului. Examinând plantele am constatat că aproape toate sunt din specii cu un ritm de creștere rapid, nu foarte valoroase, forma inițial simetrică fiind degradată în urma defrișării. Unele exemplare neîngrijite în mod corespunzător au fost tăiate, ajungându-se la forme neadecvate. De asemenea, gruparea speciilor lemnoase câte două, trei a dus la concurență între ele, oprind dezvoltarea armonioasă. Datorită ritmului rapid de creștere, mărimea vegetației este ieșită din scara locului, ajungându-se astăzi la umbrirea exagerată. În aceste condiții, utilizarea spațiului pieței este limitată, iar imaginea ansamblului istoric este greu apreciabilă. Toate cele trei grupe au fost de acord că intervenția asupra vegetației trebuie să fie mai mult decât de întreținere. Alt aspect comun a fost transformarea spațiului astăzi slab populat într-unul viabil, multifuncțional, un loc care să corespundă necesităților comunității. Propuneri Prima grupă a decis eliminarea integrală a traficului auto din piața centrală, ocupându-se în amănunt cu rezolvarea traficului din jurul centrului și prezentând soluții pentru străzile ocolitoare ce ar urma să primească un număr mai mare de mașini. Structurarea pieței s-a făcut având în vedere utilizarea ei în diferite ipostaze: cea cotidiană – când centrul este mai ales un loc de muncă și de rezolvare a problemelor administrative –, cea de sfârșit de săptămână – cu posibiliatea de a găzdui târguri și evenimente – și ipostaza ocazională a diferitelor sărbători care mobilizează un flux mare de oameni. Statuia revoluționarului Gabor Aron, element principal în sărbătorile importante din viața orașului, ce comemorează Revoluția de la 1848, a fost mutată lângă biserica reformată, dobândind astfel o poziție mai dominantă în cadrul pieței. Mobilierul urban, gândit din materiale naturale ca lemnul, este în întregime mobil, multifuncțional, chiar cu caracter ludic, cu scopul de a genera interacțiune între utilizatorii pieței. Corpurile de iluminat și restul accesoriilor urbane utilizează, de asemenea, resursele naturale locale regenerabile – lemn. Echipa s-a gândit și la realizarea unor elemente unitare de signalistică urbană și publicitate, inspirate din forma tradițională de pe vremea breslelor, generalizate pentru toate spațiile comerciale din piață. Fântâna arteziană actuală, înconjurată de trafic și neabordabilă, a fost înlocuită de o suprafață tangibilă de apă, invocând vechile fântâni ale pieței. Viabilitatea actualei organizări a vegetației a generat discuții aprinse, atât cu locuitorii, dar și în interiorul grupelor. Până la urmă s-a ajuns la concluzia că speciile lemnoase sunt necesare în piață, dar forma actuală nu îndeplinește rolul dorit, având mai multe efecte negative decât pozitive. Ca o alternativă pentru eliminarea vegetației s-a propus, în colțul nordic, un grup de copaci care ar răspunde necesităților de umbră și pată verde, fără să îngreuneze citirea ansamblului istoric al pieței sau să acopere fronturile istorice valoroase pe viitor. În această zonă mai retrasă, protejată, a pieței s-a găsit și locul potrivit pentru un grup de statui alegorice, creația unui artist local de prestigiu. Grupa a doua și-a propus, în loc de simpla regândire fizică a spațiului, o încercare de a răspunde la probleme sociale. Multe dintre curțile-străzi sunt în stare degradată, fără canalizare potrivită, locuite de oameni cu o situație materială nefavorabilă, care nu-și permit din forțe proprii să îmbunătățească situația mediului în care trăiesc. În loc de a interveni în mod direct prin amenajări, grupa a propus introducerea unor reglementări care să stimuleze apariția a diferite funcțiuni și noi locuitori care să aducă beneficii economice. Un anumit grad de gentrificare ar putea, printre altele, să stimuleze apariția de funcțiuni publice în ulițe, care ar contribui la viabilitatea și păstrarea naturală (și nu muzeal conservată) a acestei tipologii speciale. Prin funcțiunile stabilite, unele curți-străzi ar deveni mai circulate, mai publice, iar atmosfera lor mai intimă ar fi o interesantă alăturare, o continuare la spațioasa piață centrală. Pentru a îndeplini toate rolurile dorite de un centru, autorii s-au gândit că o formă arhitecturală omogenă, o piață unitară este răspunsul cel mai potrivit. Zona centrală a fost lăsată liberă, dotată cu mobilier urban mobil, pentru a face loc organizării de evenimente sau diferite ocupări cotidiene temporare, iar de-a lungul marginii au fost plasate terase pentru unitățile de alimentație publică, standuri care să evoce caracterul de târg al locului, numeroase bănci în umbra unei noi vegetații și specii lemnoase de mărime medie. Cele trei fântâni istorice au fost reintroduse sub trei forme diferite, într-un limbaj contemporan. Noul centru ar deveni astfel o unitate rezultată dintr-o piață centrală spațioasă, împreună cu curțile-străzi strâmte. A treia variantă a decis păstrarea unui flux de circulație existent tradițional pe latura estică a pieței centrale, cu sens unic (pe direcția sud-nord), și câteva parcări temporare, pentru a deservi pe cei care sosesc în centru pentru rezolvare de probleme administrative. Banda de circulație a fost propusă la același nivel cu piața exclusiv pietonală fiind delimitată doar de surse de lumină situate la nivelul pardoselii. Ca alternativă pentru parcările eliminate au fost propuse trei mici clădiri de parcări în imediata vecinătate a centrului. Acestea ar urma a fi folosite atât de cei care lucrează în zonă, cât și de turiști, iar plasarea lor strategică ar crea trafic pietonal prin anumite curți-străzi. În timp, circularea curților ar genera apariția de funcțiuni publice și comerciale ce ar putea duce la reabilitarea lor. Asemenea primei variante, statuia revoluțioarului Gabor Aron a fost mutată în colțul sudic, în vecinătatea bisericii reformate. Din această zonă, din mijlocul unori jeturi verticale de apă, pornește și un mic canal, care profită de ușoara pantă a terenului, traversează piața pe direcția sud-nord și se sfârșește cu o fântână lângă muzeu, în apropierea locului unde exista în trecut o fântână. De-a lungul acestui mic curs de apă sunt plasate câteva jeturi verticale de apă, cât și terasele unităților de alimentație publică, ce ar beneficia de o bună însorire după-amiaza. Pe lângă terasele localurilor au fost amplasate și un număr mare de bănci. Din vegetația existentă s-au considerat valoroase și sănătoase magnoli­ile, care s-au păstrat și au fost completate cu un mic grup de copaci la intrarea sudică și câteva suprafețe de iarbă anexate statuilor și teraselor. Mobilierul și vegetația fixe sunt minime, astfel încât piața să fie o platformă multifuncțională pentru diferite evenimente cum ar fi târguri tradiționale de meșteșuguri în cursul săptămânii, concerte în aer liber în timpul verii, zilele orașului, sărbătorite generos toamna, sau instalarea unui patinoar mobil cu standuri de ceai și vin fiert - iarna. Propunerea a constat și în crearea de mobilier urban (bănci, corpuri de iluminat, pubele, umbrele de terasă) personalizat pentru Târgu Secuiesc, care să fie utilizat și în micile piețe din apropierea centrului, tratate similar ca pardoseala pieței centrale. Pe lângă aspectele comune din cele trei variante propuse, se observă și o serie de diferențe în problemele abordate ce acoperă o gamă largă de teme, pornind de la cele sociale până la imaginea în detaliu a spațiului urban. Cele trei variante pot fi considerate o colecție de idei și probleme ce merită luate în considerare în eventualitatea realizării unui proiect. Transmiterea către public. Reacții Rezultatul worksopului a fost prezentat publicului în forma unui vernisaj anunțat prin afișe și pliante și mediatizat în presa locală. Vernisajul a fost deschis de către primarul municipiului și de dl Vetro Andras, cunoscut sculptor local, și a fost onorat de prezența unor membri ai conducerii orașului, de profesioniști din domeniul artei, arhitecturii, atât din localitate, cât și din regiune și, din păcate, de un număr redus de locuitori. Transmiterea către public a proiectului părea de succes, schimbările propuse bucurându-se de acceptul celor prezenți. După publicarea propunerilor în presa locală scrisă și virtuală au început adevăratele discuții. Sub protecția impersonalității scrisului în mediul virtual, locuitorii au fost mai rapizi în judecată și mai curajoși în exprimare. Drumul spre o discuție cu argumente arhitecturale sau urbane, lipsite de sentimentalisme nefondate și subiectivisme, a fost anevoios și, deși nu în toate cazurile s-a ajuns la un consens, unele probleme discutate au fost de luat în considerare. Scopul propus de organizatori, de a identifica scenarii posibile pentru centrul orașului, a fost îndeplinit. A început un proces de schimbare cu acceptul populației, căreia, în ciuda tradiționalismului, prin prisma căruia singura situație posibilă este cea existentă, i s-au prezentat soluții cu beneficii viitoare pentru comunitate. De asemenea, pentru participanții la workshop, pe lângă exer­cițiul arhitectural-urbanistic, a fost un prilej de exersare a abilităților de comunicare și de găsire a unui limbaj de exprimare pentru ca ideile transmise să fie mai bine acceptate de comunitate. Proiect A: 1. arh. Gál Sándor Szabolcs 2. stud.-arh. Kovács Hunor 3. Kovács Apor 4. stud.-ing. Kisgyörgy Ilka 5. stud.-arh. Szőke Eszter Proiect B: 1. arh. Hlavathy Zsófia 2. arh. Márton Annamária 3. stud.-arh. Bartha Zalán 4. stud.-peis. Râmneanțu Krisztina 5. stud.-arh. Balogh Andrea Proiect C: 1. stud.-arh. Câtea Eduard 2. stud.-arh. Mágori Brigitta 3. arh. Máte Krisztina 4. arh. Péter Eszter 5. stud.-arh. Tánczos Katalin [gallery link="file" order="DESC" orderby="ID" include="2722, 2721, 2719, 2718, 2717, 2716, 2715, 2714, 2713, 2712, 2711, 2710, 2709, 2708"]