Oglindiri

Brățările de aur dacice ca simbol

Grădiștea de Munte brățara nr. 2.

Descoperirea tezaurelor cu brățări de aur așterne o lumină particulară asupra semnificațiilor peisajului arheologic dacic din zona Dealului Grădiștii.

Menirea culturală Brățările spiralice de aur nu sunt primele piese de orfevrerie descoperite în vecinătatea fortificațiilor și sanctuarelor dacice din Munții Orăștiei. Ele sunt însă primele pe care modernitatea a reușit să le recupereze. Descoperiri mai vechi, consemnate de izvoare renascentiste sau din secolul al XIX-lea au fost reciclate pentru metalul nobil conținut și, astfel, s-au pierdut. Este cazul unui „șarpe de aur” trimis la Viena la mijlocul secolului al XVI-lea sau al unor fibule de argint găsite de un păstor, în jurul anului 1800, la rădăcina unui copac prăbușit de pe Dealul Grădiștii. Abia sub înrâurirea romantismului și pe măsura maturizării lor întru modernitate, structurile statale au început să instituie legi și mecanisme destinate recuperării și conservării vestigiilor străvechi. În aceste condiții, cele dintâi brățări spiralice dacice (cele de la Orăștie și Hetiur) au fost salvate și păstrate abia după mijlocul secolului al XIX-lea. Ulterior, aveau să fie descoperite întâmplător și alte piese asemănătoare, niciodată însă prin cercetări arheologice sistematice. Și aceasta, tocmai datorită faptului că, adesea, obiectele de preț preistorice nu au fost abandonate în așezări, ci au fost îngropate în mediul natural, în locuri greu accesibile sau mai puțin umblate. Descoperite pe pante abrupte și împădurite, tezaurele cu brățări de aur se integrează unui peisaj cultural unic, marcat în mod cu totul excepțional de fortificații și sanctuare (fig. 1/1), de terase săpate în roca Dealului Grădiștii și a Dealului Căprăreața (fig. 1/2). Edificiile de aici sunt cele mai vechi construcții cu piatră fasonată de pe teritoriul Transilvaniei și chiar de pe cel actual al României, exceptând, desigur, cetățile grecești și regiunile lor limitrofe. Ele reflectă aspirația către o organizare arhitecturală monumentală a spațiului și constituie o expresie a puterii și a concepției despre sacru. Cercetate superficial și fără acribie metodologică, vestigiile de piatră de pe Dealul Grădiștii nu și-au dezvăluit încă deplin semnificațiile. Trebuie subliniat faptul că efortul constructiv dacic s-a concentrat tocmai în zone montane izolate, lipsite de resursele necesare traiului cotidian preistoric, la altitudini la care acesta devenea incomod, dacă nu imposibil. Ridicarea fortificațiilor și sanctuarelor din Munții Orăștiei este deci rezultatul acțiunii unei suprastructuri conducătoare ierarhizate și complexe, capabile să mobilizeze forțe de producție eficiente, plurivalente și calificate. Implicată în efortul de transformare a unui întreg peisaj montan, această elită și-a dezvoltat un repertoriu propriu de însemne și simboluri, a promovat o mitologie originală și a instituit ritualuri particulare. O parte a patrimoniului de semne și simboluri dacic poate fi recunoscută în orfevreria secolelor I î.H-I d.H. În cadrul acestei creații locale în metale prețioase, alături de agrafe ceremoniale și falere sau vase de lux, brățările spiralice ocupă o poziție de întâietate, prin complexitatea lor tehnologică și ornamentală, prin masivitatea lor și prin răspândirea lor pe cuprinsul întregii Dacii (fig. 2). Descoperirea tezaurelor cu brățări de aur la numai câteva sute și chiar la numai câteva zeci de metri de sanctuare (fig. 1/3) așterne o lumină nouă și particulară asupra semnificațiilor peisajului arheologic dacic din zona Dealului Grădiștii. Aceste tezaure pot fi percepute ca prima atestare a unor practici depoziționale cu posibile valențe votive realizate în imediata vecinătate a edificiilor monumentale de aici. Asemănările dintre brățările de aur și celelalte exemplare de argint descoperite de-a lungul timpului în Transilvania, Muntenia și (rar) chiar și la sud de Dunăre (fig. 2) fac posibilă, pentru prima dată în cercetarea epocii dacice, surprinderea unei legături estetice și simbolice între nucleul cultural din Munții Orăștiei și manifestările fastuoase din restul Daciei preromane. Aceste analogii indică adeziunea membrilor elitelor regionale dacice la un cod simbolic, identitar-heraldic, elaborat poate tocmai în preajma centrului monumental de la Grădiștea de Munte. Anatomia unui simbol Ca și numeroasele lor analogii în argint (fig. 3/4-6 și fig. 8-9), brățările de aur de la Grădiștea de Munte (fig. 3/1-3 și fig. 4-7) au fost elaborate după reguli tehnice, morfologice și ornamentale comune. Toate sunt realizate dintr-o singură tijă masivă din metal prețios, prelucrată prin martelare și decorată prin ștanțare, gravare și poansoare. Terminațiile au aspectul unor plăci prelungi, configurate pe baza aceleiași scheme tripartite de registre: protoma zoomorfă, coama și registrul palmetelor (fig. 3, 10, 11). Această soluție compozițională a fost adoptată nu numai de meșterii brățărilor de aur de la Grădiștea de Munte, grupați foarte probabil într-un atelier, ci și de diferiți meșteri itineranți de pe cuprinsul Daciei preromane (fig. 2). Astfel, compararea brățărilor de aur cu cele de argint permite conturarea unei relații centru-periferie extinsă pe întregul areal cultural dacic. Atracția centrului ar putea fi întrevăzută și în preocuparea pentru aurire a plăcilor terminale ale majorității exemplarelor de argint (fig. 8-9). Meșterii brățărilor de la Grădiștea de Munte și din alte regiuni ale Daciei (fig. 2) au respectat cu o surprinzătoare scrupulozitate schema compozițională tripartită, indiferent de îndemânarea sau de stângăcia lor ori de cantitatea de materie primă avută la dispoziție. Excepțiile sunt rare și ilustrează abateri de la un canon consacrat. Pe de altă parte, brățările nu sunt identice între ele (fig. 3). Unicitatea fiecărui exemplar a fost asigurată prin conturarea variată a protomelor, gravarea liberă a coamei sau prin diferitele combinații de motive din interiorul palmetelor. Singura variație compozițională semnificativă a plăcilor terminale este determinată de numărul palmetelor: șapte sau șase și numai în mod excepțional cinci (fig. 2). Această variație nu a fost corelată alegerii metalului prețios (aur sau argint). Ea putea fi corelată gradului de apropiere sau de depărtare față de „centru”: exemplare cu șapte palmete la fiecare terminație se regăsesc numai în Transilvania, în timp ce cu șase apar și în afara arcului carpatic (fig. 2). Din această perspectivă, brățările sunt susceptibile să fi conținut un cod simbolic particular. O diferență semnificativă între exemplarele de aur și cele de argint apare numai în cazul tehnicilor de ornamentare a palmetelor (fig. 3; de comparat fig. 4-7 cu fig. 8). În cazul pieselor de aur, întregul decor al palmetelor, compus din nervuri și proeminențe rotunde, este rezultatul exclusiv al ștanțării. În schimb, palmetele majorității exemplarelor de argint au fost ornamentate parțial sau complet prin gravare și poansonare. Această diferență reflectă o adaptare a tehnicilor de ornamentare la proprietățile plastice specifice ale celor două metale prețioase folosite: aurul, mai maleabil, se pretează mai lesne ștanțării decât argintul, mai rigid. Masivitatea brățărilor spiralice de aur și de argint este considerabilă. Greutatea celor de aur variază între 700 și 1.200 de grame, iar a celor de argint păstrate întregi variază în jurul unei jumătăți de kilogram. Astfel de piese nu pot fi considerate simple podoabe ale portului cotidian, ci trebuie integrate în sfera reprezentării simbolice, ca însemne specifice unor ritualuri ceremoniale. Corpul spiralic și asemănarea până la identitate a terminațiilor aceleiași brățări conferă piesei înfățișarea unei făpturi ofidiene bicefale. Referirile la șarpe ar mai putea fi întrevăzute și în interpretarea palmetelor ca solzi sau în unduirea șerpuită a marginilor supraînălțate ale plăcilor terminale – poate o sugestie a mișcării sinuoase a reptilei. În schimb, reprezentarea „coamei” între protomă și înșiruirea de palmete contravine unei simple reprezentări de ofidan și impune, odată în plus, integrarea ființei reprezentate prin brățări în domeniul bestiarului fantastic. Sorgintea unui astfel de simbol trebuie căutată în fantasticul imaginarului colectiv înrădăcinat în fondul mitologic al acelor vremuri. Dacă șarpele simboliza eroizarea cavalerului din mitologia locală preromană, dublarea imaginii sale în structura aceluiași obiect ar putea fi interpretată ca alegorie a unei duble imortalități asigurate prin regenerare ciclică alternativă. Surse de inspirație ale brățărilor spiralice dacice ar putea fi căutate în orfevreria elenistică târzie, în cea a mediului celtic-central-european sau a mediului sarmatic-nord-pontic. Totuși, originalitatea schemei compoziționale tripartite a terminațiilor, combinațiile neobișnuite de motive și abstractizarea plastică a formelor disting brățările dacice de aur și de argint ca opere de vârf ale unui mediu aparte de creație în metale prețioase. Ele ni se dezvăluie ca expresie supremă a unui sistem simbolic particular. Literatura subiectului B. Deppert-Lippitz, Spiralele dacice din aur din Munții Orăștiei/Dakische Goldspiralen aus den Orăștie Bergen, în: A. Lazăr, B. Deppert-Lippitz, P. G. Ferri, S. Alămoreanu, M. Ciuta, A. Condruz (ed.), Combaterea criminalității contra patrimoniului arheologic european/Combating the criminality against the european archaeological heritage, Patrimonium, București, 2008, p. 203-288 ● M. Ciută, G. T. Rustoiu, Considerații asupra unui complex deosebit în pro­ximitatea Sarmizegetusei Regia. Un experiment arheologico-judiciar, Apulum 44, 2007, p. 99-111 ● B. Constantinescu, E. Oberländer-Târnoveanu, R. Bugoi, V. Cojocaru, M. Radtke, The Sarmizegetusa bracelets, Antiquity 84, 326, 2010, p. 1028-1042 ● E. Oberländer-Târnoveanu, B. Constantinescu, Analize de suprafață și compoziționale privind autenticitatea unor brățări plurispiralice de aur din secolele II-I î.H. descoperite în zona Sarmizegetusa Regia prin acțiuni ilegale de detectare: explorarea limitelor expertizei de tip clasic și modern în cazul obiectelor arheologice, în: A. Lazăr, B. Deppert-Lippitz, P.G. Ferri, S. Alămoreanu, M. Ciuta, A. Condruz (ed.), Combaterea criminalității contra patrimoniului arheologic european/Combating the criminality against the European archaeological heritage, Patrimonium, București, 2008, p. 289-332 ● E. Oberländer-Târnoveanu, G. Trohani, Comorile dacilor. Catalog de expoziție, Ploiești, 2009 ● D. Spânu, Misterioasele descoperiri de monede și podoabe de aur dacice din secolul al XVI-lea. Contribuție la istoricul descoperirilor dacice din Munții Orăștiei, Argesis. Studii și comunicări (Pitești) 15, 2006, p. 77-90 ● D. Spânu, Research Issues regarding the Grădiștea de Munte Spiral Gold Bracelets Hoards. An Essay, Revue Roumaine d’Histoire 48, 1-2, 2009, p. 3-17 ● D. Spânu, Considerații pe marginea primei publicații științifice dedicate brățărilor de aur dacice (recenzie), Studii și Comunicări de Istorie Veche și Arheologie 59-60, 2009-2010, p. 193-202 ● D. Spânu, Zur Analyse der Goldspiralen von Grădiștea de Munte, Rumänien, Das Altertum 55, 4, 2010, p. 271-314 ● D. Spânu, Meanings of the Dacian golden spiral bracelets. Outlines, Caietele ARA (București) 2, 2011, p. 23-37. [gallery link="file" include="3072, 3071, 3070, 3069, 3068, 3067, 3066, 3065, 3064, 3063"]