Creștere alegorică

La încheierea studiilor (a școlii, cum ne place multora să spunem), orice student-arhitect se apropie de proiectul de diplomă cu o mare visare. Dorința de a muta munții din loc, de a face nemaiîntâlnitul, de a spune tot e covârșitoare. Suntem simultan victime și învingători. E un prag vibrant și energizant.

Înăuntrul proiectului de diplomă, în afara datelor concrete de temă, se confruntă - inevitabil - o parte din împlinirile și dezamăgirile unui ansamblu de formare. În cazuri fericite, anumite decantări de concept, demers și rezultat surclasează dezamăgirile de inadecvare, incultură sau ignoranță.

Speranța de a (se) convinge e mare.

Într-un singur proiect așteptăm nerăbdători să putem arăta cât mai mult din concluziile noastre referitoare la un sit și o temă, să enunțăm intens critici și să formulăm judecăți de valoare. De aceea, indiferent de loc și școală, proiectul de diplomă conține provocările unui plaier, ale unei treceri și ale începutului.

Vizitând programa analitică a UAUIM găsim, în dreptul obiectivelor proiectului de diplomă, următoarele: „Utilizarea integrată a aparatului conceptual și metodologic însușit, pentru a rezolva o situație concretă de proiectare și pentru a argumenta în mod convingător rezolvarea propusă. Demonstrarea cumulativă a competențelor specifice calificării de arhitect printr-un exercițiu de sinteză realizat în condiții de autonomie și susținut în fața unui juriu pluridisciplinar”.

Aceste deziderate sunt valabile în orice loc din lume. Faptul demonstrează nu doar că la „Mincu” diplomele se angajează să opereze sinteze relevante, ci și că evaluatorii conțin premiza pluridisciplinarității.

Creșterea alegorică a centrului Bucureștiului poate fi o temă convingătoare de diplomă.

Un astfel de demers îl prezentăm în „București kilometrul 0 _o inimă pentru Capitală”.

Un proiect de diplomă în arhitectură de la Școala Paris_Malaquais. Studiul a fost elaborat în anul 2007-2008 de studentul-arhitect Alexandru POPOVICI.

Da, e vorba de un student de origine română care a decis să își cunoască rădăcinile venind în București.

Cea mai bună formă de descoperire, cunoaștere și înțelegere pentru un arhitect este proiectul.

Iată de ce înțeleg alegerea făcută de Alexandru Popovici. Reacția sa la realitatea construită a orașului, cât și la potențialul său de dezvoltare sunt exprimate sintetic în proiectul de diplomă. Nuanțele și alegoriile din acesta merită o lectură mai atentă.

Citiți textul integral în nr 1/2012 al revistei Arhitectura.