Oglindiri

V.I.C. - emblemă pentru demnitate și libertate

Proiectul VIC este o aventură artistică, în maniera unui manifest filosofic și social, care are ambiția de a reuni aproximativ 2.200 de artiști în jurul unui taburet simplu în aparență, dar care, prin povestea sa extraordinară, dezvăluie o natură umană și un mesaj filosofic pe cât de dens, pe atât de surprinzător.

Fiecare dintre artiștii - câțiva renumiți - care au acceptat să se asocieze acestui demers, este invitat să imagineze un avatar personalizat al acestui taburet VIC, urmându-și stilul, în scopul organizării unei manifestări culturale asemănătoare unui drapel, unei embleme de luptă contra opresiunii, pentru demnitatea umană și pentru libertate.

Statement

Istoria singurului taburet care îndeamnă la verticalitate și eliberează creativitatea!

Ne place adesea să complicăm ceea ce în esență este foarte simplu. Să aducem în discuție mii de referințe la filosofi, poeți, artiști plastici, compozitori, de la Marcel Duchamp la Nick Cave. La urma urmei, V.I.C (Very Important Chair) este un simplu obiect, o sculptură și pare, poate, paradoxal să îi complicăm prea mult existența.

Geneza V.I.C.

S-a întâmplat când un muncitor de la Simerom, fosta fabrică de mașini-unelte din Sibiu (1921-2009) a dorit să se așeze pentru a lua masa, în timpul unei pauze, între două cicluri de producție. Însă pe atunci repausul nu era văzut cu ochi buni. „Chiar în zilele de sărbători eram obligați să muncim, iar noi veneam cu mâncare și spriț și mașinile-unelte mergeau în gol, de aceea se produceau multe pagube”. Prin crearea unor obiecte artefact care să consoleze lipsa de confort atât spirituală, cât și fizică, muncitorii au dat dovadă de rezistență și de creativitate într-un context politic de uniformizare.

Aceste scaune-taburet au fost concepute astfel încât să fie ușor de ascuns în spatele unui stâlp sau dulap, pentru a scăpa teferi unei monumentale partide de-a-v-ați-ascunselea între scaun și corpul administrativ. Așa a apărut la Simerom o armată de scaune, distincte și improvizate din materiale aflate la îndemână, ergonomice și încărcate de spirit revoluționar.

Acești muncitori au învins rigiditatea absurdă a unui regulament și au reușit să umanizeze un timp „industrial”, așezându-se pe „taburetul fetiș” în jurul unui prânz simplu, luat pe o masă metalică acoperită de o pagină de ziar.