„O bucurie după dealuri”
Dosar tematic
,,O bucurie după dealuri”
Vila din Luminiș
Viorica Curea: BNA 2018 a introdus, pentru prima oară, secțiunea ,, Arhitectură verde, sustenabilă și Energii alternative” în cadrul căreia ați prezentat ,,VILA DIN LUMINIȘ”. Cum v-ați oprit la acest amplasament, o colină cu deschidere către culmile dealurilor și munților din jur?
Istvan Benedek: După o căutare îndelungată, proprietarii au găsit acest teren de 3 hectare. S-au uitat după o „natură neatinsă”, într-o zonă accesibilă. Au fost cuceriți de imaginea munților, a pădurilor de brazi și a pășunilor pline de flori sălbatice. Poziția casei am găsit-o împreună, fiind influențată în primul rând de panoramă și direcția drumului de acces, a vecinilor la depărtare.
Viorica Curea: Ce v-a determinat să abordați un concept de ,,arhitectură verde, sustenabilă cu folosirea unor energii alternative”?
I.B.: La acest proiect beneficiarii și-au dorit din start o casă verde, independentă energetic și noi încercăm, în măsura în care se poate, să adoptăm concepte sustenabile. Cum putem observa în țările mai dezvoltate, a devenit o normalitate să se construiască case performante, eficiente din punct de vedere energetic. Acest proiect, cu toate că nu s-a dorit atingerea parametrilor de casă pasivă, în multe aspecte se apropie de acest standard.
Viorica Curea: Înscrierea volumului clădirii în ambianța naturală, în specificul arhitecturii locale, într-o tratare modernă a clădirii, cu proporții armonioase și în același timp favorabile unei tratări sustenabile, a impus o colaborare permanentă cu beneficiarul. Cum a decurs aceasta?
I.B.: În mod surpinzător, am avut destul de puține întâlniri, am avut parte de o încredere profesională maximă din partea beneficiarului. Evident am schimbat sute de e-mailuri, am avut un album pinterest unde fiecare a adunat idei, concepte pe care le-a descoperit, toate fazele au fost verificate, confirmate de către părți. La partea de design interior, care s-a derulat paralel cu execuția, beneficiarul s-a implicat mai intens, existând o comunicare aproape zilnică cu designerul de interior Reușita proiectului este meritul întregii echipe: constructor, subantreprenori, proiectanți de specialitate, manageri de proiect, consultanți în execuție.
Viorica Curea: Tema a fost fundamentală în echilibrarea spațiilor. Care a fost secretul reușitei, al armoniei obținute?
I.B.: Proprietarii nu aveau o imagine concretă asupra a ceea ce își doresc, în tema de proiectare au formulat doar câteva idei-cheie care au stat ulterior la baza conceptului arhitectural: să fie o clădire ecologică, pe energie solară, care exploatează atributele naturale ale sitului; materialele dominante să fie lemnul, sticla, iarba; „invizibilă” de la drum, integrată în peisaj; interioare simple și moderne, cu lumină și căldură abundentă; să se evidențieze panorama minunată din jurul casei; vara, casa să se deschidă, granițele interior-exterior să dispară; bucătărie deschisă și înălțime liberă mare în zona de zi.
Faptul că lucrarea nu s-a realizat în grabă, că s-a alocat timp suficient pentru pregătire, aprofundare, detalii a contribuit mult la rezultatul final.
Viorica Curea: Orientarea clădirii, calculele energetice, folosirea elementelor tradiționale cu materiale și tehnici alternative de ultimă performanță modernă sigur v-au ridicat mult experiența profesională.
I.B.: Lucrarea a presupus o fază consistentă de documentare pentru însușirea principiilor și conceperea detaliilor specifice materialelor de construcții naturale. Condițiile climatice deosebit de aspre au reprezentat o provocare suplimentară pentru atingerea performanțelor energetice.
În viitor, dorim să valorificăm cunoștințele acumulate pentru a găsi niște soluții optimizate și din punct de vedere al costurilor de construcție cu materiale organice, regenerabile, cu impact redus asupra mediului, cu eficiență energetică ridicată, oferind o alternativă viabilă la sistemul clasic.
O altă temă importantă în care dorim să ne implicăm, să învățăm este reabilitarea clădirilor vechi, aducerea acestora la standarde actuale fără a pierde din valoarea culturală.
Istvan Benedek (n. 1981)
2006 - Absolvent al Facultății de Arhitectură - Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Nnapoca
- arhitect asociat în cadrului biroului blipsz din Cluj
- membru fondator al asociației area3.
PREMII
- Refugiul de la Tomești; Cazan social, Toplița; Casa Hajdó; Bungalouri în Odorheiu Secuiesc; Casa J - casă pasivă la Odorheiu Secuiesc.
Viorica Curea: Urmare acestei performanțe, ați fost invitat într-un circuit documentar în Germania.
I.B.: La Bienala din 2018, am primit un premiu special, o excursie la Stuttgart, invitați la Knauf Werktage. Am avut plăcerea să descopăr o multitudine de produse prezentate foarte profesional pe machete, mostre, de niște specialiști amabili. Pe lângă eveniment, am vizitat câteva clădiri noi remarcabile. Toate aceste experiențe profesionale cel mai probabil că se așază bine în subconștient îmbogățind bagajul arhitectural la proiectele viitoare.
Viorica Curea: Credeți că realizarea concretă în proiectare este suficientă sau este necesar, în paralel, studiul și cercetarea în domeniu?
I.B.: Cred că nu putem spune niciodată că știm suficient, avem nevoie să ne documentăm, învățăm. Fiecare proiect este diferit, are nevoie de o analiză, de o pregătire proprie pentru care, în mod ideal, reușim să alocăm timp în procesul proiectării. Ar fi frumos dacă am reuși, în paralel, să investim și în formarea continuă profesională, urmând niște cursuri, obținerea unor certificări, deocamdată acestea sunt doar planuri de viitor.
Viorica Curea: Credeți că poate fi influențată opinia publică pentru deschiderea spre o ,,arhitectură verde, sustenabilă și energii alternative”?
I.B.: Există tot felul de preconcepții legate de arhitectura verde pe care ar trebui să le demontăm în mintea oamenilor, în zilele noastre se schimbă destul de repede condițiile de construire, aproape ca și în industria automobilelor, apar noi sisteme, se dezvoltă materialele de construcții.
Viorica Curea: O propunere mai puțin realistă este să apelăm și la alte domenii ale artei. Mă gândesc la Cristian Mungiu care a făcut filmul ,,După dealuri”. Ar fi minunat să scoată ,,O bucurie după dealuri” cu filmări la ,,Vila din Luminiș”, cu personajele reale ale proiectanților, cu istoria de familie a beneficiarilor și cu caii care pasc liniștiți în curtea Vilei ...
I.B.: Este o idee foarte bună. Și mie îmi plac foarte mult operele care sunt la granița dintre diferite domenii de artă, de exemplu filmele de arhitectură realizate de Beka&Lemoine, însă, în cazul de față, e puțin probabil, beneficiarii chiar țin foarte mult la intimitatea lor, presupun că nu ar fi de acord.