Dosar tematic

Co-working sau Centrul comunitar creativ

Dosar tematic

LECT. Arh. Adrian CRĂCIUNESCU recomandă
WOOLFHOUSE PRODUCTIONS: Tamina LOLEV, Vlad STOICA, Iulian CANOV, Iris POPESCU

CO-WORKING sau Centrul comunitar creativ

caption><img src= În cadrul Bienalei Naționale din toamna anului 2018, la secțiunea rezervată acțiunilor de restaurare și de redare a patrimoniului construit către comunități, a existat un proiect atipic, „Mater - biblioteca de materiale". Acest proiect este atipic nu atât prin obiectivul recuperării - o fostă clădire a industrializării comuniste, din epoca relativ recentă, ci prin tema de proiectare care răspunde unei cerințe de investiție încă neînțelese în spațiul românesc.

Poate nu întâmplător, la câteva luni după prezentarea în cadrul Bienalei a acestui proiect, o membră a breslei arhitecților devenită om politic a stârnit o adevărată furtună mediatică expunându-și opiniile privind proiectarea ca factor determinant în stimularea vieții comunitare. În esență, într-un interviu, aceasta spunea că în vest oamenii „se raportează altfel la proprietate” și că trebuie „să găsim alte modele de conviețuire”, mai ales că „generațiile tinere, tinerii, gândesc altfel decât noi”. Firește, putem da vina pe efervescența vieții politice a momentului pentru atacul virulent din media de care a avut parte, ca urmare a acestor afirmații, însă e foarte clar că se justifică și prin faptul că nivelul de cunoaștere privind orientările occidentale în utilizarea comunitară a spațiului este aproape nul pentru mulți dintre noi, cei rămași aici. Și aici nu este vorba numai de percepția publică, în general, ci chiar de surpriza în rândul arhitecților în fața unei astfel de abordări.

viziune 2025 Industria Bumbacului

Poate nu întâmplător, invitatul belgian al juriului secțiunii a fost primul entuziasmat în timp ce noi, ceilalți membri, am fost în dificultate de a încadra această realizare, deși abordarea respectivă nu mai este o noutate absolută. Conceptul de „co-working” este unul relativ recent, din ultimii 10-20 de ani, iar în România se poate spune că o primă manifestare a fost în 2009, la Cluj, la „Fabrica de pensule”. În prezent, există o serie de alte exemple similare, încă puțin cunoscute, dar care par că se multiplică rapid, care prin acest concept de „co-working” oferă o șansă de reabilitare multor clădiri istorice ce altfel ar avea puține alte opțiuni de revitalizare. Tocmai această viziune optimistă a tinerilor arhitecți a arătat că și o clădire relativ anostă poate deveni viabilă, cadru pentru un stil de lucru care nu presupune inevitabil construcții mastodont, în care oamenii devin niște furnici într-un stup. De altfel, în mod manifest, intervenția lor a vrut să fie o contrapunere față de modelul de dezvoltare în care industriile dezafectate sunt rase de pe fața pământului pentru a face loc unor astfel de clădiri uriașe și anodine. Cum altfel s-ar explica grija tinerilor arhitecți de a păstra și integra singurele detalii decorative ale halei industriale, care erau placajele de ceramică specifice anilor '60-'70, detalii altfel modeste, la rândul lor? În plus, spațiul creat de ei se vrea a fi mai mult decât un simplu centru identificat drept loc pentru „co-working”, aspirația este de a fi identificat drept un „centru comunitar creativ”.

Werner Desimpelaere a exprimat succint evaluarea pe care a făcut-o proiectului „Mater - biblioteca de materiale”, astfel:
„Deși din punct de vedere al restaurării, reabilitarea clădirii industriale se rezumă la o serie de intervenții simple la interior, am fost impresionat de filozofia pe care a presupus-o, privind comunitățile creative (tinere) care colaborează sub un acoperiș comun. Spre deosebire de clasica interacțiune dintre client, arhitect și constructor, această reabilitare este rezultatul unei abordări comune a unui grup de tineri designeri care și-au definit propriile nevoi, împreună. Chiar și în condițiile unor resurse financiare restrânse, o creativitate de grup a putut totuși produce un loc captivant pentru tot felul de activități, generând un maxim de spațiu pentru un minim de buget. Această filozofie a comunității este una care îi inspiră pe tineri să-și investească puterea creativă într-un timp și spațiu văzute ca proces cu finalitate deschisă. Interactivitatea și pluridisciplinaritatea acestora ar trebui să inspire și alte comunități pentru abordări similare”.

2017 - Mater, foto: Cosmin Dragomir

Wolfhouse Productions este compus din următorii parteneri: Tamina LOLEV, Iulian CANOV, Vlad STOICA și Iris POPESCU

Biroul de arhitectură și urbanism are misiunea de a contribui la îmbunătățirea orașelor românești și a spațiilor publice. Pregătirea și experiența profesională, competițiile câștigate și prezentările publice frecvente pun în lumină expertiza în domeniul designului urban și al regenerării urbane. Proiectele includ lucrul cu instituții publice, comunități și companii, având întotdeauna un ochi atent asupra comunităților implicate: amenajări de spații publice, masterplanuri, amenajări de spații de lucru, spații comunitare, de educație și de petrecerea a timpului liber.

Tamina LOLEV (n. 1988) este arhitect cu drept de semnătură, absolventă (2012) a Facultății de Architectură în cadrul Universității „Ion Mincu”, finalizând un an cu bursă la Ecole Superieure d’Architecture Saint-Luc, Belgia. A finalizat licența și masterul cu un proiect complex de regenerare urbană la Berna, Elveția. Ca experiență profesională, Tamina lucrează de șapte ani ca arhitect în echipe multidisciplinare, dezvoltându-și competențele de management de proiect, comunicare și public speaking. Pe lângă activitatea desfășurată în cadrul biroului de arhitectură, Tamina a fost cofondator, în 2015, Nod Makerspace, primul centru creativ de mari dimensiuni dedicat industriilor creative, organizație și comunitate ce a catalizat transformarea halelor Industriei Bumbacului. De atunci, a coordonat proiecte în Industriei Bumbacului, printre care se numără și Biblioteca de materiale Mater, prima de acest gen din Europa de Sud-Est.

Iulian CANOV (n. 1985) este urbanist, absolvent (2010) al Facultății de Urbanism din cadrul Universității „Ion Mincu”, cu experiență practică în proiecte de revitalizare și conversie urbană a spațiilor industriale nefolosite. A dezvoltat viziunea de transformare a fostei fabrici de textile de la Timpuri Noi într-un centru local pentru industrii creative independente. În ultimii ani, a urmărit implementarea acestei viziuni, fiind implicat în mai multe proiecte de conversie: Mater - Biblioteca de materiale (2017) - conversia unui spațiu industrial dezafectat în prima bibliotecă pentru materiale pentru industriile creative; La firul ierbii (2016) - transformarea unui spațiu industrial dezafectat în centru pentru întâlniri, dezbateri și inițiative ale comunității locale; Nod Makerspace (2015) - amenajarea unui co-working pentru industriile creative într-o hală industrială dezafectată din cartierul Timpuri Noi; Deschis Gastrobar (2015) - amenajarea acoperișului unei foste hale industriale în bar/restaurant cu priveliște spre cartierul Timpuri Noi.

Vlad STOICA (n. 1984) este arhitect cu drept de semnătură, absolvent (2011) al Facultății de Arhitectură din cadrul Universității „Ion Mincu”. „Misiunea colectivului este aceea de a găsi soluții sustenabile pentru problemele actuale ale orașelor din România și nu numai: regenerarea urbană, spațiile publice, spațiile de educație, spațiile de lucru, comunitățile. Abordarea proiectelor diferă considerabil de la un proiect la altul, în funcție de nevoi și resurse: de la proiecte grassroots auto-generate împreună cu comunități, la masterplanuri și strategii de dezvoltare pentru orașe și companii private.”

Iris POPESCU (n. 1989) este arhitect, absolventă (2014) a Facultății de Arhitectură din cadrul Universității „Ion Mincu”. Finalizează cercetarea de doctorat cu privire la designul incluziv. Teza sa se concentrează asupra beneficiilor designului multi-senzorial ca modalitate de a îmbogăți relația individ-comunitate - mediu construit, definind un nou tip de arhitect care „construiește” contexte de socializare pentru comunitățile segregate. În ultimii patru ani, a lucrat la Kinnarps, o companie suedeză de design interior și de mobilier, dezvoltând în același timp propriile proiecte sociale de promovare a designului incluziv cu ONG-ul pe care l-a înființat - AMAis. În acest timp, a colaborat cu designeri, programatori, psihologi, sociologi, domenii relaționate cu mobilitatea urbană deoarece consideră că o abordare multidisciplinară poate aduce un impact mult mai mare asupra comunității. Recent, împreună cu alți doi arhitecți, a creat Rhizome, propriul studio de design axat pe aducerea soluțiilor de design incluziv pe piața românească.

Ca o concluzie, acești tineri arhitecți sunt pionieri prin construirea unui alt mod de a se relaționa cu fondul construit existent, cu proprietarii acestui fond și cu potențialii beneficiari. Iar acești beneficiari fac parte tot din generația tânără, ce are cu totul alte așteptări decât cele exclusiv financiare care mișcă azi piața imobiliară, implicit pe cea de arhitectură.

Nu îi cunoșteam, dar e foarte probabil ca, în viitor, să mai auzim de tinerii arhitecți asociați în Wolfhouse Productions. Cei implicați în proiectul prezentat la BNA 2018, pentru care deja au luat alte premii, sunt următorii parteneri: Tamina LOLEV, Vlad STOICA, Iulian CANOV, Iris POPESCU.