Dosar tematic

Să proiectăm prin joacă

Dosar tematic

Arh. Octavian NECULAI o recomandă pe
arh. Teodora UNGUREANU

Să proiectăm prin joacă

„Lumea nu a mers, nu s-a mișcat, nu a fost ridicată din amorțeală fără idealuri. Idealul de a fi, idealul de a gândi liber, idealul de a face, de a clădi, idealul de a crea.”

><img src= Octavian NECULAI: Idealul vă îmbogățește, vă netezește drumul creației în proiectele pe care le-ați făcut ca student sau, mai nou, ca arhitect?
Teodora UNGUREANU: Treaba cu idealurile pare a fi una super serioasă, nu cred că mi-am alocat până acum o clipă pentru a-mi defini idealul. Îmi dau seama că, pentru mine, idealul este mai legat de creativitate decât de un punct perfect în viitor spre care ar trebui să tind. Idealul meu nu are o formă concretă, el se transformă constant în funcție de oamenii, proiectele și oportunitățile care se ivesc. Idealul meu ține de modul în care pot crea un obiect care să aibă chiar și cel mai mic impact pozitiv asupra celor care îl întâlnesc în cale, îl observă sau îl folosesc. De aceea, creativitatea și optimismul au fost și vor fi elemente importante în activitatea mea.

Octavian NECULAI: Puteți defini frumosul în arhitectura pe care o gândiți sau, mai bine zis, cum vedeți frumosul în arhitectură. Îl vedeți legat de decorativ sau de compoziția întregului obiect?
T.U.: În timpul facultății, toți îndrumătorii noștri ne-au arătat ce era frumos și ce nu, în lumea arhitecturală, în București, în proiectele noastre. Trecând în lumea reală, am descoperit că uneori frumosul văzut de arhitecți este luat peste picior de către clienți, utilizatori sau alți colegi de breaslă.
De aceea, încep să înțeleg acum că frumosul acesta văzut de restul lumii ține mult de înțelegerea deplină a ceea ce creăm, pentru cine și unde. Latura estetică a obiectului ține direct de arhitect, în timp ce întreaga compoziție, a funcțiunilor, a aspectelor economice și sociale pe care le implică ele, atrag alți actori din diferite domenii în procesul creației. De aceea un obiect frumos, pentru mine trebuie să poată să aibă o compoziție bună, și nu doar cu el, ci și cu contextul, de-a lungul timpului, nu doar în prezent.
Octavian NECULAI: Aveți modele de urmat, acum când sunteți pe un drum propriu ca arhitect?
T.U.: Nu mi-am pus vreodată problema unui model de urmat. Încerc mereu să fur ceea ce consider valoros de la persoanele cu care colaborez. Dacă ar fi să am un model ar fi arhitecții din Mișcarea Radicală din anii ’60-’70: Superstudio, Archizoom, Archigram și OMA - la începuturi. Deși primii nu au construit nimic, au influențat practica vremurilor respective și a unor nostalgici din prezent.

Octavian NECULAI: Ce promisiuni vă oferă peisajul domeniului nostru din România?
T.U.: Cred ca e nevoie de o arhitectură critică (și constructivă!) în contextul actual românesc. Bazat foarte mult pe o dezvoltare condusă de piață, pare că în acest context s-a uitat că oamenii locuiesc orașul și nu cifrele. Problema este cum reușim să creștem alături de cei pentru care construim, fără a ne sabota între noi. Știu că până la urmă ține de supraviețuire, de a reuși să ne asigurăm un venit pentru o viață confortabilă, dar oare grija pentru design, arhitectură sau urbanism bun ar trebui să rămână unor nebuni idealiști?

Teodora UNGUREANU (n. 1992)

2016 - Bursier Erasmus Studio Romoli Architetti, Roma, Italia
2017 - Absolventă Universitatea de Arhitectura și Urbanism „Ion Mincu” cu diploma: Casa Pionierului 2.0 Școală de Cercetări la Uzina de Preparare Baia Sprie
2018 - Doctorand la Școala Doctorală de Urbanism, UAUIM

PREMII
2016 - Honorable mention BUTELIER conversion of an abandoned tanks deposit in Govora, Romania, into a house, restaurant Teodora Ungureanu și Raul Timiș
2018 - BNA - premiu ex-aequo Secțiunea Diplome - Casa Pionierului 2.0
2018 - BETA - Casa Pionierului 2.0

Octavian NECULAI: Există in proiectele voastre de până acum o parte din împlinirea de care avem nevoie noi toți?
T.U.: Împlinirea presupune întregire sau umplerea unui gol. Cred că proiectele mele de până acum au constat mult într-o căutare și învățare constantă. Poate ceea ce ar fi împlinire pentru mine, pe parte creativă, este munca la Studio Super. Serios alături de super-colaboratorii cu care, în mare, explorăm cum putem să ne jucăm prin design și să proiectăm prin joacă.