Mă tot gândesc cum sa rămân fidel arhitecturii

Dosar tematic

Mă tot gândesc cum sa rămân fidel arhitecturii

Szigeti Vajk István este un tânăr arhitect în activitatea căruia pasiunea pentru arhitectură și cea pentru fotografie au o importanță egală. Este absolvent al secției de Arhitectură a Liceului de Artă „Nagy István” din Miercurea Ciuc, recunoscută pentru formarea de generații întregi de arhitecți cu o aplecare deosebită spre înțelegerea arhitecturii locale. În timpul studiilor la Facultatea de Arhitectură a Universității „Spiru Haret”, din București, s-a remarcat prin talentul la atelier, interesul față de aspectele teoretice ale profesiei și participarea la workshopurile de scenarii urbane.

Din 2015, este angajat al Biroului de arhitectură Larix Studio, în cadrul căruia a reușit să îmbine pasiunea pentru arhitectură (prin participarea în colectivele de elaborare a mai multor lucrări de restaurare și valorificare a patrimoniului rural din zona Gheorghieni și în calitate de coautor al proiectului Centrului Ecvestru din Sânsimion) cu cea pentru fotografie, realizând fotografii ale lucrărilor biroului condus de Köllő Miklós.
A fost premiat la concursuri de arhitectură și fotografie. Consideră o datorie de la sine înțeleasă transmiterea cunoștințelor acumulate prin participarea constantă la taberele de creație și artă profesională și atelierele de arhitectură „Minimum-party”, de la Plăieșii de Jos, județul Harghita.
Fotografiile lui Szigeti Vajk István se remarcă printr-o sensibilitate care îi permite să transpună în imagine raporturile complexe dintre arhitectură și peisaj, făcându-ne să simțim, aproape întotdeauna, prezența umană.

Cred că avem nevoie de cât mai mulți tineri arhitecți care să-și pună talentul și cunoștințele profesionale în slujba comunităților locale, cu același atașament care se manifestă în totalitatea lucrărilor sale.

Ana Maria Hariton: Când te-ai hotărât să devii arhitect și ce anume te-a determinat?
Szigeti Vajk István: Până la mine, nimeni din familie nu a avut studii superioare. S-a întâmplat că, din clasa a cincea, am început să desenez destul de bine și am hotărât, împreună cu ai mei, să dau examen la Liceul de Artă „Nagy István” din Miercurea Ciuc, unde am fost admis la clasa de Arhitectură. L-am avut profesor de specialitate pe arhitectul Korodi Szabolcs, care ne-a transmis cu pasiune acele cunoștințe despre arhitectură care pot fi transmise la nivelul liceului și a făcut-o atât de bine încât opt dintre noi am devenit arhitecți.

Ana Maria Hariton: Ai găsit greu de lucru?
S.V.I.: Foarte greu, deși eu am făcut proiectare înainte de absolvirea facultății. După absolvire, eram hotărât să mă întorc la Miercurea Ciuc sau în zonă, să duc cunoștințele dobândite acasă și, pe cât posibil, să schimb mentalități. Era însă perioada crizei și anul care a urmat după absolvire a fost foarte greu. Am intrat în șomaj. În primăvara lui 2015, am primit un telefon de la Köllő Miklós, care îmi văzuse portofoliul și m-a invitat la o discuție. A decurs bine și, după o perioadă de probă de trei luni, am devenit angajatul Larix Studio.

Ana Maria Hariton: Larix Studio este cunoscut pentru calitatea arhitecturii rurale pe care o practică. Cum ți-a influențat evoluția profesională?
S.V.I.: Eu aveam o anumită viziune asupra valorii arhitecturii rurale și înainte de angajare, compatibilă cu cea a biroului. Gheorghieni e înconjurat de așezări rurale cu o conducere puternică, care a accesat numeroase fonduri prin concurs, apărând astfel multe proiecte interesante, de la restaurări de mori până la restaurări de biserici și clădiri moderne. Unul dintre principiile de bază ale firmei îl constituie, pe lângă păstrarea valorii patrimoniale, crearea valorii, indiferent de contextul urban sau rural.

Szigeti Vajk István (n. 1975)

www.szigetivajk.com

2008 - absolvent al Facultății de Arhitectură a Universității „Spiru Haret”, București
Din 2015 - arhitect la SC LARIX STUDIO SRL Gheorgheni;
fotoreporter la „Csíki Hírlap”, ziar local în Miercurea Ciuc, „TransylvaniaNow”, online media

Premii
2011 - Premiul I Concurs foto „Farmecul detaliului” - Comori industriale
2014 - Premiul I Concurs foto „Revitalizare șurelor”
2015/2017 - Premiul „Octavian Radu Topai”. Concurs foto „Arhitectura românească modernă”.
2015 - Premiul III Design Week Sfântu Gheorghe
2016/2018 - Premiul II/Premiul I - Concurs foto Uniunea Jurnaliștilor Maghiari din România
2016 - Premiul I Concurs foto „La noi acasă”
2018 - Mențiune Concurs de idei „Revitalizare centrului istoric Székesfehérvár” (Ungaria)
2018 - BNA - Mențiune Fotografia de arhitectură
2018 - Premiul I Concurs foto „Ultimii 100 de ani succesiune”
2019 - Mențiune - Concursul de idei Revitalizare biserica la Kalvaria, munte din Budakalász (Ungaria)
2019 - nominalizare Premiile Mies van der Rohe - Centrul Ecvestru din Sânsimion

Ana Maria Hariton: Când ai început să fotografiezi?
S.V.I.: Am început să fotografiez în timpul liceului. Am un văr, Szigeti Gábor Csongor, artist plastic la Budapesta, care mi-a arătat câte ceva și am început ca autodidact. În timpul facultății am câștigat Premiul întâi la un concurs local: un curs de fotografie al centrului Cultural Județean Harghita. Am avut și aici profesori foarte buni, printre care pe etno-fotograful Ádám Gyula. Am trecut la un alt nivel când Köllő Miklós m-a rugat să-i fotografiez lucrările de arhitectură și mi-a dat mână liberă. M-am deplasat la situri unde există oameni și peisaj, și toate astea trebuiau să intre într-o fotografie care să transmită spiritul locului.

Ana Maria Hariton: Cum te ajută organizațiile profesionale?
S.V.I.: Organizațiile profesionale au un rol important în promovarea schimbului de idei. Se simte un progres odată cu noua generație în conducerea OAR. Sunt de apreciat ghidurile de arhitectură rurală și faptul că se adresează atât specialiștilor, cât și „laicilor”. De asemenea, au fost experimente (la OAR Brașov, Sibiu, Timișoara) legate de completarea lunară a unor tabele cu activitățile arhitectului stagiar și acoperirea domeniilor nebifate prin cursuri la sfârșit de săptămână, în afara firmei.

Ana Maria Hariton: Care sunt planurile tale de viitor?
S.V.I.: Mă tot gândesc… Situația arhitecturii din țară e destul de tristă și munca nu e apreciată. E greu să reziști ca arhitect. Pentru mine fotografia e un prilej de exprimare a creativității pe care arhitectura nu îl oferă și, în același timp, am ajuns în momentul în care am început să câștig și din fotografie. Din arhitectură poți să supraviețuiești. Răspunderea e mare, munca nu e plătită. Mă tot gândesc… cum pot să rămân fidel arhitecturii. Partea creativă a devenit neînsemnată. Poate 10% din munca de arhitect e dedicată creativității și frumuseții profesiei. Restul e birocrație. Sper ca lucrurile acestea să se schimbe, fiindcă aș vrea să îmbin în continuare arhitectura și fotografia.

SUMARUL REVISTEI ARHITECTURA, NR.2-3/2019
BNA 2018 600 Pentru Viitor