Dosar tematic

Despre „scrierea” de arhitectură

Dosar tematic

Arh. Dragoș CIOLACU o recomandă pe

arh. Andreea Robu MOVILĂ

Despre „scrierea” de arhitectură

„Publicații de arhitectură” din cadrul Bienalei. După o campanie susținută pe tot parcursul verii, în octombrie, la Iași, a fost gala finală. A fost un numar record de participări, știut fiind că scrisul nu este punctul forte al arhitecților. Mai îmbucurător a fost să constatăm calitatea competitivă a lucrărilor ce o poate concura pe cea scriitoricească, de aici și dificultatea jurizării care putea produce un număr dublu de laureați. Cei mai buni s-au bucurat de aprecierile publicului și ale presei, pentru lucrări ce vor rămâne referințe în bibliografiile de specialitate. Am ales totuși să vorbesc pe tema scrierii de arhitectură cu o persoană care - am certitudinea - va câștiga o ediție viitoare. Fraza articulată ce surprinde devenirea arhitecturii de la vis la realitate îmi dă această siguranță.

În seriile succesive de studenți care au trecut prin școala de arhitectură ieșeană au existat, din când în când, tineri care, prin profilul moral și profesional, au devenit repere la care ne raportăm temporal. Andreea Robu-Movilă este o astfel de persoană. Am avut bucuria să o cunosc pe Andreea cu ocazia unor evenimente la care am colaborat minunat - excursii de studii, conferințe sau deja tradiționalul MUST de arhitectură.

Dragoș Ciolacu: În școală ai performat în general, dar scrisul a fost cel care te-a personalizat. Cum ai început?

Andreea Robu-Movilă: Preocupările din copilărie pot avea ecouri profunde în formarea noastră ulterioară, iar aici vorbesc despre faptul că nu aș fi crezut, atunci, că preocupările mele literare, reflectate în participările la olimpiadele naționale sau premiile la concursurile de literatură obținute în perioada de până la admiterea în facultate - se vor putea împleti atât de frumos cu arhitectura. Arhitectura se naște și trăiește prin imagini, însă magia cuvântului scris are puterea de a completa și rafina întreg discursul arhitectural cu o adâncă forță de expresie.

Dragoș Ciolacu: Arhitecții scriu puțin și desenează mult - tu le faci bine pe amândouă. Scrisul este, pentru tine, o relaxare sau un mod suplimentar de comunicare?

A.R.M.: Foarte repede, în timpul facultății, am înțeles potențialul acestei aplecări în îmbogățirea discursului arhitectural prin faptul că o practică profesională fără o poziție teoretică asumată nu este suficientă. În acest sens, cred în continuare că pentru a rămâne relevant în ceea ce susții și comunici, profesia trebuie trăită atât în misiunea ei fundamentală - aceea de a edifica, a construi - cât și în dimensiunile ei colaterale.

Dragoș Ciolacu: Ai avut inițiative care au devenit constanțe - concursul „Arhitectura celuilalt” și revista „Arhi(pe)larg”. Cum au evoluat proiectele?

A.R.M.: În primii ani de facultate am avut câteva participări care s-au evidențiat - una în cadrul East Centric Triennale (cea mai tânără participantă în competiția prezidată în acel an de Juhani Pallasmaa) și Premiul Berkeley Prize (premiul pentru eseu de arhitectură înființat în 1999 - adresat studenților din întreaga lume). Identificând carența din programa tuturor universităților cu privire la formarea unui spirit critic și teoretic, am decis să trec și de partea cealaltă a baricadei și am pus, în 2015, bazele unui concurs de texte de arhitectură pentru studenți și tineri, pe care l-am intitulat ,,Arhitectura Celuilalt: concurs pentru tineri cu gânduri către lume” (www.arhitecturaceluilalt.ro) - sprijinită de decanul facultății din Iași.

Demersul s-a conturat într-o formă și mai cuprinzătoare când s-au pus bazele primului festival anual de arhitectură din Iași - MUST-ul de Arhitectură - și, an de an, membrii juriului concursului erau invitați la Iași pentru publicul de acolo. În cele patru ediții de concurs, ne-am bucurat de prezența, în juriu, a unor personalități: Augustin Ioan, Vintilă Mihăilescu, Françoise Pamfil, Dana Vais, Anca Sandu Tomaszewski, Dorin Ștefan, Ioan Andreescu, Ana Maria Zahariade, Șerban Țigănaș, Vlad Gaivoronschi, Florin Lăzărescu.

Concursul a crescut în impact și relevanță - (comunitatea include 1000 de tineri) - iar ceea ce îl face deosebit este faptul că este organizat în exclusivitate de tineri și este dedicat tinerilor/studenților din toate domeniile, nu doar arhitectură. Este o inițiativă de educație non-formală, care dorește dezvoltarea unui aparat critic printre tinerii arhitecți, dar și printre „ceilalți”, cu privire la arhitectură. În ultima ediție de concurs am avut 93 de lucrări participante, ceea ce considerăm că este un succes, pentru că, nu-i așa?... arhitecții preferă să deseneze. Anul acesta vom publica și volumul „Arhitectura Celuilalt: tineri cu gânduri către lume”, care va include o selecție a celor mai bune lucrări din ultimele patru ediții.

În privința revistei „Arhi(pe)larg”, a Facultăți de Arhitectură din Iași, mi-a făcut plăcere să contribui în a-i pune bazele însă acum inițiativa a fost predată studenților care o duc în mod legitim mai departe.

Dragoș Ciolacu: Mai pregătești și altceva?

A.R.M.: Pe tot parcursul anului 2018 am călătorit cu SHARE Architects în cele 10 locații din Europa de Est și Centrală unde se organizează conferințe și am obținut interviuri cu arhitecții invitați, pe tema „Designing The Profile of The Future Architect”. Proiectul nostru editorial a strâns 100 de contribuții care vor face obiectul unui volum pe care urmează să îl lansăm în toamnă. Considerăm că astfel de discuții cu arhitecți din toate țările lumii sunt deosebit de valoroase și edificatoare în sensul că oferă o radiografie a stării profesiei de ieri, a provocărilor de azi și a tendințelor de mâine. În continuarea acestui proiect editorial urmează să lansăm, în curând, un nou proiect, ce se va intitula „Humans of Architecture” care va evidenția povești arhitecturale extraordinare pentru că, desigur, avem atât de multe de împărtășit.

SUMARUL REVISTEI ARHITECTURA, NR.2-3/2019

BNA 2018 600 Pentru Viitor