Dragoș Ciolacu: În şcoală ai performat în general, dar scrisul a fost cel care te-a personalizat. Cum ai început?

Andreea Robu-Movilă: Preocupările din copilărie pot avea ecouri profunde în formarea noastră ulterioară, iar aici vorbesc despre faptul că nu aş fi crezut, atunci, că preocupările mele literare, reflectate în participările la olimpiadele naţionale sau premiile la concursurile de literatură obţinute în perioada de până la admiterea în facultate – se vor putea împleti atât de frumos cu arhitectura. Arhitectura se naşte şi trăieşte prin imagini, însă magia cuvântului scris are puterea de a completa şi rafina întreg discursul arhitectural cu o adâncă forţă de expresie.
Dragoș Ciolacu: Arhitecţii scriu puţin şi desenează mult – tu le faci bine pe amândouă. Scrisul este, pentru tine, o relaxare sau un mod suplimentar de comunicare?

A.R.M.: Foarte repede, în timpul facultăţii, am înţeles potenţialul acestei aplecări în îmbogăţirea discursului arhitectural prin faptul că o practică profesională fără o poziţie teoretică asumată nu este suficientă. În acest sens, cred în continuare că pentru a rămâne relevant în ceea ce susţii şi comunici, profesia trebuie trăită atât în misiunea ei fundamentală – aceea de a edifica, a construi – cât şi în dimensiunile ei colaterale.
Dragoș Ciolacu: Ai avut iniţiative care au devenit constanţe – concursul „Arhitectura celuilalt” şi revista „Arhi(pe)larg”. Cum au evoluat proiectele?

A.R.M.: În primii ani de facultate am avut câteva participări care s-au evidenţiat – una în cadrul East Centric Triennale (cea mai tânără participantă în competiţia prezidată în acel an de Juhani Pallasmaa) și Premiul Berkeley Prize (premiul pentru eseu de arhitectură înfiinţat în 1999 – adresat studenților din întreaga lume). Identificând carenţa din programa tuturor universităţilor cu privire la formarea unui spirit critic şi teoretic, am decis să trec şi de partea cealaltă a baricadei şi am pus, în 2015, bazele unui concurs de texte de arhitectură pentru studenţi şi tineri, pe care l-am intitulat ,,Arhitectura Celuilalt: concurs pentru tineri cu gânduri către lume” (www.arhitecturaceluilalt.ro) – sprijinită de decanul facultăţii din Iaşi.
Demersul s-a conturat într-o formă şi mai cuprinzătoare când s-au pus bazele primului festival anual de arhitectură din Iaşi – MUST-ul de Arhitectură – și, an de an, membrii juriului concursului erau invitaţi la Iaşi pentru publicul de acolo. În cele patru ediţii de concurs, ne-am bucurat de prezenţa, în juriu, a unor personalităţi: Augustin Ioan, Vintilă Mihăilescu, Françoise Pamfil, Dana Vais, Anca Sandu Tomaszewski, Dorin Ștefan, Ioan Andreescu, Ana Maria Zahariade, Șerban Țigănaș, Vlad Gaivoronschi, Florin Lăzărescu.
Concursul a crescut în impact și relevanţă – (comunitatea include 1000 de tineri) – iar ceea ce îl face deosebit este faptul că este organizat în exclusivitate de tineri şi este dedicat tinerilor/studenţilor din toate domeniile, nu doar arhitectură. Este o iniţiativă de educaţie non-formală, care doreşte dezvoltarea unui aparat critic printre tinerii arhitecţi, dar şi printre „ceilalţi”, cu privire la arhitectură. În ultima ediţie de concurs am avut 93 de lucrări participante, ceea ce considerăm că este un succes, pentru că, nu-i aşa?… arhitecţii preferă să deseneze. Anul acesta vom publica şi volumul „Arhitectura Celuilalt: tineri cu gânduri către lume”, care va include o selecţie a celor mai bune lucrări din ultimele patru ediţii.
În privinţa revistei „Arhi(pe)larg”, a Facultăţi de Arhitectură din Iaşi, mi-a făcut plăcere să contribui în a-i pune bazele însă acum iniţiativa a fost predată studenţilor care o duc în mod legitim mai departe.