The Profile of the Future Architects

Dosar tematic

Arh. Șerban ȚIGĂNAȘ recomandă
ateliercetrei - Anamaria și Paul-Mihai MOLDOVAN

The Profile of the Future Architects

Macheta noului stadion din Cluj; Dico și Țigănaș; 2010, arhiva Dico și Țigănaș

Atelierul culturii constructive; ENSA Grenoble; 2006, arhiva personală Paul-Mihai MOLDOVAN

Am răspuns fără ezitare cu da la invitația de a prezenta un arhitect/birou tânăr în acest număr din Arhitectura. Nici nu am avut nevoie de timp de gândire sau de o selecție, deși cunosc foarte mulți tineri merituoși. De-abia apoi am început să mă gândesc cum să transmit argumentele opțiunii mele și, de asemenea, cum să le ilustrez.

Cei despre care vorbesc se numesc Anamaria și Paul-Mihai Moldovan. Sunt căsătoriți și lucrează în ateliercetrei, un birou care a mai fost prezentat în Arhitectura 1906, la Arhitecturi în creștere, în numărul 1/2016 (661). A trecut un timp de atunci, dar tinerii nu au stat pe loc, continuând să realizeze proiecte și să participe la BNAB, la fiecare ediție.
În 2012 au fost premiați și tot în 2012 și în 2018 au fost nominalizați la secțiuni diferite, mai întâi pentru spațiul public și mai apoi pentru interior. E foartă interesantă deschiderea pe care o au, de la urban până la obiect, de la restaurare arheologică până la construcții noi și de la ceea ce realizează pentru clienți publici sau privați până la ceea ce gândesc și fac pentru ei înșiși și lumea care îi înconjoară.
Aș reveni la un alt fel de introducere, începând cu ceea ce ar fi, de fapt, concluzia prezentării mele. Ce vă recomand să urmăriți în evoluția acestei echipe de arhitecți tineri? Când spun vă recomand, mă refer la ceea ce s-a întâmplat în cei aproape 12 ani de la momentul de când au absolvit facultatea, dar mai ales la ceea ce se va întâmpla în continuare, pentru că sunt convins că un astfel de traseu profesional va duce către momentele de apogeu. Așadar, vă rog să observați parcursul, răbdarea, firescul, consecvența și pasiunea. Să observați etapele, impasurile și momentele în care viața personală își poate schimba cursul și ea contează cel mai mult, dar și felul în care a fi arhitect însemnă că trăiești prin arhitectură.

Odată cu începutul noului mileniu mă întâlneam la Facultatea de Arhitectură de la Cluj cu trei tineri veniți din Turda, Câmpia Turzii și Brașov: Paul, Florin și Mihai. Interesați și talentați, le-am remarcat proiectele de la atelierul din facultate pe care îl coordonam. Locuiau și lucrau la cămin, unde și-au construit o echipă sub un nume pe care biroul de arhitectură despre care vorbesc l-a păstrat împreună cu valoarea amintirilor formării. Au făcut o comunitate, un mod de a gândi și lucra împreună, chiar dacă fiecare avea proiectul propriu, de fapt, o stare de spirit foarte bună pentru condiția de student la Arhitectură. Atelierul din cămin a devenit laboratorul la care râvneau cei din anii mai mici, dar în care nu era ușor să prinzi un loc, pentru că micul grup de pasionați trebuia să te accepte ca fiind asemenea lor, aducând talent și energie, atât de necesare pentru proiectele sudenților.
Prin 2005 am decis, împreună cu cei trei, să lucrăm la un concurs de arhitectură lansat la Oradea, pentru refacerea unei porțiuni din cetate, zona Bastionului Ciunt. Sunt sigur că și ei o să-și aducă aminte, cu plăcere, pentru că am câștigat împreună acel concurs și încă sunt convins că ideile noastre de atunci sunt aplicabile în cetate. Aceasta a fost între timp restaurată și își câștigă un loc tot mai important în viața orașului. Cred că a fost un moment important pentru tinerii studenți, din care au înțeles ce însemnă să participi la concursuri, să te confrunți cu lumea reală și să-ți susții proiectul în public.
Au urmat burse Erasmus și am ajuns la proiectul de diplomă. O să aduc aici aminte de cel al lui Paul, unul dintre cele pe care le-am îndrumat, pentru că era interesat de gândirea unei noi facultăți de arhitectură, în legătură cu cea existentă, la Cluj. Această preocupare, soldată atunci cu un proiect pe care l-aș vedea și acum viabil și benefic, a continuat cu preocuparea cercetării lui doctorale, realizată în paralel la Grenoble și Cluj, dedicată educației contemporane în arhitectură, un subiect actual, încă departe de a fi epuizat și foarte important. Încă înainte de acest doctorat, pentru care Paul m-a consultat tot timpul, știind că sunt și eu foarte interesat de ceea ce însemnă atelierul de arhitectură din facultate și mai ales modul în care putem progresa, doi dintre cei trei au devenit stagiari în echipa biroului „Dico și Țigănaș”. A fost pasul în lumea reală pe care l-au făcut tot împreună cu mine, urmat de mai multe satisfacții. Mihai și Paul au lucrat la proiecte curajoase, dintre care unele, chiar dacă nu s-au realizat, au fost expuse la saloanele de arhitectură organizate regulat, unde au primit aprecieri. Mă refer mai ales la proiectul pentru Pavilionul MET, un corp de laboratoare de restaurare pentru Muzeul Etnografic al Transilvaniei, dar și la alte proiecte abordate în birou. A urmat un prim succes pe propriile picioare - prin proiectul care s-a și realizat - al unei mici piețe din Câmpia Turzii, premiat și la Bienala UAR.

Au venit și momente de despărțire, când Mihai s-a căsătorit și s-a mutat la Brașov, unde face în continuare arhitectură remarcabilă și se implică în viața profesiei, în concursuri de arhitectură. Paul a plecat și el în Franța și într-un periplu la cele mai importante școli de arhitectură, pentru cercetarea lui. M-am reîntâlnit cu Paul la facultate, unde a început să lucreze cu mine la atelier și unde continuăm colaborarea și astăzi. Înclinația lui spre design și arhitectură de interior l-au propulsat spre cursul pe care care îl predă. Ne invităm reciproc la cursuri, el la „Arhitectură de interior”, unde prezint proiecte din lumea reală și ce însemnă colaborarea cu clienții, și eu la „O introducere în teoria arhitecturii”, unde el prezintă evoluția formării arhitecților din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre.
Cu Florin am încercat să organizăm un concurs de arhitectură prin OAR pentru parcul din Câmpia Turzii, pentru care el s-a implicat cu multă pasiune și am fost foarte aproape să reușim. Dar parcul e tot acolo și cred că ne mai așteaptă. Între timp și Florin s-a angajat pe un parcurs personal, iar Paul și Anamaria au continuat să fie ateliercetrei. Acum sunt șase arhitecți cu toții. Au lucrat până acum în spații închiriate în două clădiri remarcabile, realizate de George Cristinel la Cluj în anii interbelici și acum, într-un fel de urmărire peste timp a marelui maestru, încearcă să găsescă o soluție pentru vizitarea cupolelor și turlei principale ale Catedralei Mitropolitane de la Cluj, desenate de acesta cu un secol în urmă.
Cu lucrările făcute de ateliercetrei m-am întâlnit în ultimii ani la Romanian Design Week, unde expuneam deopotrivă, noi la Arhitectură, ei la Design de Obiect sau Interior. Am apreciat mereu acestă constantă prezență în ceea ce se întâmplă în peisajul arhitecturii din România. Trebuie să fii acolo, ca parte din generația actuală care lasă urme, care continuă și urmează să dea și ea mai departe.

Nu o să le descriu proiectele celor de la ateliercetrei (C III). În schimb o să vă povestesc, în încheiere, ceva din experianța pe care o trăiesc chiar acum, fiind implicat într-un proiect mai special. Lucrez la pregătirea unei cărți, împreună cu prietenii din societatea SHARE, care se numește Designing the Profile of the Future Architect și se va referi, așa cum spune și titlul, la acțiunea prezentului pentru a profila arhitectul viitorului. Tușele acestui profil provin de la circa 100 de arhitecți remarcabili ai prezentului, din țările central-est-europene și din lumea largă. Am adunat și organizez opiniile primite, o serie de trăsături ale celor care ar trebui să fie arhitecții de mâine: umanism, creativitate, deschidere spre cunoaștere largă, pasiune, răbdare, generozitate, experiment, lucrul în colectiv și multe altele. Acum, scriind acest articol pentru Arhitectura, îmi dau seama că am ales bine și vreau să întăresc recomandarea pe care v-am făcut-o mai la început.

„ateliercetrei, scris într-un singur cuvânt cu minuscule, este un parteneriat care practică arhitectură, arhitectură de interior, design, urbanism și analiză culturală reunind mediul academic cu practica profesională. Scrierea numelui într-un singur cuvânt simbolizează unitatea, în timp ce minusculele trimit la noțiunea Bauhausiană a unui limbaj nonierarhic, consolidând etosul unui parteneriat democratic. Biroul este condus de doi parteneri responsabili pentru diferitele proiecte în curs de desfășurare”.
Anamaria Moldovan și Paul-Mihai Moldovan

PREMII

2018: NOMINALIZARE la categoria Design interior a Bienalei Naționale de Arhitectură cu proiect: Biroul Notarial ALA
2018: PREMIUL JURIULUI la categoria Cea mai bună amenajare a unui spațiu public în cadrul Premiilor pentru Designul Românesc - Elle Decoration cu proiect: Spații pentru educație alternativă în domeniul artelor la Școala Populară de Arte „Tudor Jarda”
2018: Locul II la Concursul național pentru selectarea proiectului care va reprezenta România la cea de-a 16-a Expoziție Internațională de Arhitectură: la Biennale di Venezia cu proiect: Space Capsule
2017: MARELE PREMIU Romanian Building Awards (RBA) proiect: Spații pentru educație alternativă în domeniul artelor la Școala Populară de Arte „Tudor Jarda”
2017: PREMIUL Asociației Române pentru Iluminat (ARI) în cadrul Romanian Building Awards (RBA) proiect: Spații pentru educație alternativă în domeniul artelor la Școala Populară de Arte „Tudor Jarda”
2017: NOMINALIZARE la categoria Arhitectură de interior și scenografie a Bienalei de Arhitectură Transilvania proiect: Studio de design vestimentar și Studio de coregrafie dans contemporan
2016: PREMIUL JURIULUI la concursul de soluții organizat de UAT Mun. Turda pentru Restaurarea, punerea în valoare și introducerea în circuitul turistic a Castrului Legiunii V Macedonica, Potaissa, Turda proiect: Castru LVM
2015: PREMIUL JURIULUI la categoria Arhitectură de interior și scenografie a Bienalei de Arhitectură Transilvania - proiect: Studio de coregrafie: joc popular
2013: NOMINALIZARE la categoria Arhitectură de interior și scenografie a Bienalei de Arhitectură Transilvania - proiect: Sala de șantier
2012: NOMINALIZARE la categoria Spațiu public a Bienalei Naționale de Arhitectură proiect: Triunghi, un experiment urban
2012: PREMIUL categoriei Spațiu Public acordat de revista „Atelierul de Proiectare” în cadrul Bienalei Naționale de Arhitectură - proiect: Triunghi, un experiment urban
2011: PREMIUL JURIULUI la categoria Spații publice. Amenajări peisagere în cadrul Premiilor OAR-T proiect: Triunghi, un experiment urban

SUMARUL REVISTEI ARHITECTURA, NR.2-3/2019
BNA 2018 600 Pentru Viitor