RDW

PRITZKER PRIZE 2018 / BALKRISHNA DOSHI

Actualitatea Internațională

PRITZKER PRIZE 2018 /


BALKRISHNA DOSHI

text: Maria MĂNESCU

Premiul Pritzker, echivalentul Premiului Nobel în domeniul arhitecturii, a fost acordat anul acesta unuia dintre cei mai renumiți arhitecți indieni moderni, Balkrishna Doshi, pentru întreaga sa activitate desfășurată pe parcursul a mai bine de 60 de ani. Pentru Doshi, arhitect, urbanist și profesor (el însuşi membru al juriului Pritzker în perioada 2005-2009), Pritzker Prize 2018 constituie o binemeritată recunoaștere a calităților sale de arhitect excepțional dovedite cu prisosință de cele peste 100 de proiecte realizate, a implicării devotate în viața comunităților locale pentru care lucrează, a intuiției sale de profesor care modelează generații de studenți și profesioniști din întreaga lume, prin exemplul faptelor sale arhitecturale și ținuta sa academică şi profesională fără cusur.

Cine este Balkrishna Vithaldas Doshi?

Născut în Pune, India, în 1927, Balkrishna Vithaldas Doshi a studiat arhitectura la Școala de Arhitectură din Bombay (Mumbay) începând din 1947. Viața sa profesională a fost marcată de întâlnirile cu doi maeștri ai arhitecturii secolului al XX-lea – Le Corbusier și Louis Kahn – pe care a avut prezența de spirit și capacitatea de a le exploata, cu respect și mult talent. Cei doi vor constitui modelele creației sale arhitecturale, marcate treptat de tușa personală a lui Doshi, de personalitatea sa puternică, de o profundă înțelegere a tradiției arhitecturii indiene, a valorilor, dar și a problemelor și provocărilor locale. Între 1951-1955, B. V. Doshi a lucrat direct cu Le Corbusier, ca „ucenic” în arhitectură în atelierul acestuia din Paris. Relaţia dintre discipol şi profesor a fost specială de la bun început. Le Corbusier l-a angajat pentru o calificare non-tradițională. Doshi povestea ziarului „India Times”, în 2017, că nu i s-a cerut un portofoliu, ci o cerere de angajare scrisă de mână. Cei doi comunicau anevoios în limba engleză, pentru că Le Corbusier nu stăpânea prea bine limba, dar Doshi a transformat acest neajuns într-o oportunitate: „Când nu știi limba, conversația devine mai vizuală și mai spațială”. La intrarea în atelierul său, Doshi păstrează și azi un portret al arhitectului elvețian care i-a marcat viața și cariera, alături de reprezentările Zeiței Durga și a Zeului Ganesha.
Doshi a fost semnificativ implicat în proiectarea orașului Chandigarh, noua capitală a statului Punjab (astăzi capitală comună pentru statele Punjab și Haryana). I s-a dat misiunea de a proiecta spațiile de locuit pentru miile de funcționari ai guvernului, ceea ce i-a stârnit interesul de a produce spații comunitare de calitate cu costuri reduse.
A vizitat America prima oară cu o bursă Graham Foundation în 1959.
În anii ’60, Doshi a deschis Şcoala de Arhitectură din Ahmedabad cu un curriculum alternativ, cunoscută din 1972 încoace drept Centrul pentru Planificarea Mediului şi Tehnologie (Centre for Environmental Planning and Technology – CEPT). Primul director adjunct al facultăţii a fost Louis Kahn.
Între 1967-1971 a fost membru al colectivului internaţional Team 10; a colaborat cu Moshe Safdie, cu arhitectul iranian Nader Ardalan şi cu profesorul Josep Lluis Sert, de la Harvard, pentru redactarea Cartei Drepturilor în domeniul Habitatului (Habitat Bill of Rights), depusă de Guvernul Iranului în cadrul Conferinţei Habitat şi Aşezări Umane de la Vancouver, din 1976.

Proiecte definitorii

Arhitectura lui Balkrishna Doshi explorează relațiile dintre nevoile fundamentale ale vieții umane, identitatea și înțelegerea culturii și tradițiilor în contextul locului și mediului înconjurător, prin prisma unui răspuns permanent contemporan dat modernității.
De la deschiderea propriului său birou de arhitectură în 1956 – Vastushilpa Consultants – și până astăzi, Doshi a elaborat și realizat numeroase proiecte publice și private, de la instituții culturale și de învățământ, spații publice, galerii la locuințe sociale și reședințe private. Dintre acestea se remarcă, în ordine cronologică:

Centre for Environmental Planning & Technology | Centrul pentru planificarea mediului și tehnologie (Ahmedabad, India, 1966-2012), a fost destinat inițial doar Școlii de Arhitectură, dar s-a extins treptat pentru a include şi alte clădiri: Şcoala de Planificare (1970), Centrul de Arte Vizuale (1978), Şcoala de Ştiinţa şi Tehnologia Construcţiilor (1982), Şcoala de Design Interior (1982), Centrul de Artă Kanoria (1984), o galerie de expoziții (2012). Doshi estompează limitele dintre interior şi exterior, creând spaţii deschise acoperite de legătură între cele două.
Extinderile succesive cu clădiri noi s-au făcut în mod organic, într-o relație directă cu peisajul grădinilor care le adăpostesc și care asigură și interacțiunea între studenți și spaţiile dedicate disciplinelor studiate.
Clădirile ansamblului răspund diferitelor cerinţe ale fiecărei discipline, iar campusul în dezvoltare oferă încă spaţii pentru o extindere continuă.

Life Insurance Corporation Housing | Locuințe pentru Societatea de Asigurări (Ahmedabad, India, 1976), este un complex de locuințe organizate în sistem duplex cu terase. Destinate să adăpostească mai multe generații ale aceleiași familii și concepute considerând nevoile mereu în schimbare ale membrilor familiei, aceste locuințe au fost prevăzute cu spații pentru posibile extinderi ulterioare. Pentru a acoperi nevoile socio-culturale fluctuante ale familiilor indiene, Doshi inversează ordinea tipică a clădirilor multi-rezidenţiale, plasând cea mai mare locuinţă la nivelul inferior al clădirii şi cea mai mică la nivelul superior, permiţând amenajarea unei terase care să poată fi convertită, după caz, în spaţiu rezidenţial suplimentar.

Indian Institute of Management, Bangalore | Institutul Indian de Management, Bangalore (Bangalore, India, 1977-1992), inspirat din orașele și templele indiene labirintice, este organizat ca o rețea de clădiri, curți și galerii în care vegetația pătrunde prin grădini și spații semi-acoperite, menite să disperseze forma clădirilor. Conform autorului, „integrarea funcţiunilor, mişcărilor şi naturii, precum şi opţiunile de desfăşurare a mai multor activităţi simultan sunt trăsăturile distinctive actuale ale campusului din Bangalore. […] Am vrut să dezvolt aici un sistem prin care clădirile să dispară, iar spaţiile de tranziţie să fie cele care domină experienţa, trăirea locului. […] M-am gândit că ceea ce face un spaţiu memorabil este subtila trăire a spaţiului, singura care poate extinde asocierile şi îmbogăţi imaginaţia”.

Institute of Indology |Institutul de Indologie (Ahmedabad, India, 1980), proiectat pentru a adăposti manuscrise vechi, un centru de cercetare și un muzeu, reunește elementele unei construcții tradiționale indiene, reinterpretate din beton, într-un vocabular arhitectural modern. Pentru elaborarea acestui proiect, arhitectul a studiat viața călugărilor jainiști şi locuințele lor tradiționale, fiind influenţat şi de proiectul pentru Primăria Kurashiki al laureatului Pritzker din 1987, Kenzo Tange.

Studioul arhitectului, Sangath (Ahmedabad, India, 1980) este proiectul cel mai îndrăgit de Doshi. În sanscrită, Sangath înseamnă „traiul împreună”, ceea ce în arhitectura locului se traduce prin succesiunea fluentă şi naturală de elemente care funcţionează „împreună”: o structură parțial îngropată, integrată în peisajul locului printr-o succesiune coerentă de terase, suprafețe de apă, amenajări ale terenului și arce din beton care ies și se întorc în pământ. Este remarcabil modul în care arhitectul îmbină tendinţele moderne cu metodele tradiţionale indiene, ca de exemplu, folosirea betonului în asociere cu mozaicurile tradiţionale din piese ceramice reciclate.
Spațiile interioare sunt personalizate prin forme și funcțiuni diferite, lumina jucând un rol important în definirea lor. Pentru Doshi, „Sangath contopeşte imagini şi asocieri ale modurilor de viaţă indiene. Aici se întâlnesc amintirile locurilor vizitate, evocând şi conectând episoade uitate. Sangath este un loc al studiului continuu în care înveți, uiţi ce ai învăţat şi iar înveţi. A devenit un sanctuar al culturii, unde sunt promovate cercetarea şi maxima sustenabilitate”.
Sangath reprezintă modul în care arhitectul înţelege viaţa şi asocierile memoriei, compuse din experienţe stratificate. „Am fost întotdeauna atras de o arhitectură care a suferit mutaţii, dar care îşi păstrează coerenţa”, spune Doshi.

Vidhyadhar Nagar Masterplan and Urban Design | Plan general de urbanism şi Design urban, Complex de locuinţe Vidhyadhar Nagar, (1984), Jaipur, India
„Poate fi redus traficul motorizat şi extins la scară largă mersul pe jos şi cu bicicleta? Putem noi schimba modelele convenţionale de utilizare a terenurilor şi să promovăm utilizarea mixtă a acestora? Putem crea la diferite scări oportunităţi de a lucra împreună? Putem găsi o reţea de transport optimă?” – sunt doar câteva din întrebările explorate de Doshi prin planul general de urbanism şi design urban pentru un complex de locuinţe Vidhyadhar Nagar/Old Jaipur. Chandigarh şi Old Jaipur au fost analizate pentru a construi comunităţi în care să fie reconsiderate transportul, demografia, modelele de angajare, infrastructura şi folosirea mediului. (Doshi în „Architect Magazine” din 7 martie 2018, http://www.architectmagazine.com/project-gallery/vidhyadhar-nagar-masterplan-and-urban-design_o)

Aranya Low Cost Housing | Locuințele sociale din Aranya (Indore, India, 1989) adăpostesc peste 80.000 de oameni, într-un sistem labirintic de case, curți și alei interioare care asigură o varietate de spații publice și semi-publice pentru locuitori de toate vârstele. Doshi a realizat planul de ansamblu și primele locuințe ale viitorului cartier. Proiectul său a câștigat Premiul Aga Khan pentru arhitectură în 1996.
„Nu sunt simple clădiri rezidenţiale, ci locuinţe pentru o comunitate fericită. Aceasta este ceea ce contează în final.” Comunitatea include 6.500 locuinţe, organizate în 6 sectoare – fiecare cu propria gamă de opţiuni, de la cele mai modeste garsoniere la case spaţioase, pentru tot atâtea tipuri de venituri. „Se pare că ar trebui să fac un jurământ pe care să-l ţin toată viaţa: să proiectez locuinţe decente pentru cei mai săraci.” (B. Doshi)

Amdavad Ni Gufa | Galeria de artă Amdavad Ni Gufa (1994), Ahmedabad, India Amdavad Ni Gufa este o galerie de artă amenajată ca o peşteră1, o unică juxtapunere de artă şi arhitectură. Proiectul este rodul unor discuţii vechi de 30 de ani dintre Doshi şi artistul Maqbool Fida Husain2, ale cărui lucrări sunt expuse în acest spaţiu, pe tema adaptării la climat şi a beneficiilor oferite de spaţiile îngropate. Structura subterană are un acoperiş format din mai multe domuri interconectate, placate cu mozaic din piese ceramice. La interior, coloanele de secţiune neregulată, de forma copacilor, susţin domurile. Aluziile la repertoriul formal al lui Antonio Gaudi sunt directe.
Proiectând peisajul de proximitate şi intrarea, arhitectul conectează clădirea la lumea exterioară. „Amdavad Ni Gufa, proiectată ca galerie de artă, a devenit un organism viu şi centru socio-cultural datorită neobişnuitei combinaţii între proiectare asistată de calculator, utilizarea formelor din beton armat şi priceperii meşterilor locali de a reutiliza deşeuri. […] Forma şi spaţiul galeriei contribuie din plin la atmosfera de mister creată prin utilizarea luminii şi memoriei. Interacţiunea dintre artist şi arhitect au generat cele mai neaşteptate forme spaţiale şi vizuale, iar căutarea „neobişnuitului” a adus în prim-plan întrebări fundamentale privind structura şi forma: care este semnificaţia funcţiunii, a spaţiului şi a tehnologiei?” (B. Doshi, în „Architectural Magazine”)


Bibliografie

DOSHI, BV., „Ultimate Design Hero: Le Corbusier”, în Elle Decor India, dec. 2017-ian. 2018
STEELE, James, DOSHI, Balkrishna V., The Complete Architecture of Balkrishna Doshi: Rethinking Modernism for the Developing World, Thames and Hudson, 1998
GEHI, Reema. „An Architect By Chance”, în Mumbai Mirror, 25 dec. 2017
mumbaimirror.indiatimes.com/others/sunday-read/an-architect-by-chance/articleshow/62227310.cms
STEELE, James, Doshi, Balkrishna V., The Complete Architecture of Balkrishna Doshi: Rethinking Modernism for the Developing World. Thames and Hudson, 1998
Arhitect Magazine – http://www.architectmagazine.com/project-gallery/vidhyadhar-nagar-masterplan-and-urban-design_o
https://www.archdaily.com/tag/pritzker-prize

NOTE
1. „Gufa” înseamnă „peşteră” în limba gujarati.
2. Iniţial a fost denumită Husain-Doshi ni Gufa, după numele celor doi, arhitectul B. V. Doshi şi artistul M. F. Husain. Mai târziu a fost redenumită după oraşul Ahmedabad, cunoscut pe plan local ca Amdavad.

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog