RDW

2018, ANUL EUROPEAN AL PATRIMONIULUI CULTURAL

Actualitatea internă

2018,
ANUL EUROPEAN AL PATRIMONIULUI CULTURAL

text: Maria MĂNESCU

Parlamentul european al Consiliului Uniunii Europene a adoptat, la 17 mai 2017,
decizia care a proclamat 2018 Anul European al Patrimoniului Cultural, la iniţiativa Germaniei. Acest an tematic va permite promovarea patrimoniului ca element central al diversităţii culturale şi al dialogului intercultural, valorizarea celor mai bune practici de asigurare a conservării şi protejării patrimoniului, ca şi dezvoltarea cunoaşterii acestuia de către publicul larg şi diversificat.
Comisia europeană incită statele membre să-şi selecteze proiecte variate sub această marcă şi să mobilizeze ansamblul actorilor pentru a asigura succesul acestui an tematic. La nivelul fiecărui stat membru, Anul European al Patrimoniului Cultural nu este un program financiar, ci mai degrabă o campanie de sensibilizare la nivel european şi naţional pe o temă specifică.
Toate tipurile de patrimoniu (arhitectural, arheologic, industrial, cinematografic, natural etc.) şi toate tipurile de proiecte, la toate scările (locală, regională, naţională, internaţională), sunt vizate.
Marca Anul European al Patrimoniului Cultural 2018 va permite astfel valorizarea patrimoniului în România şi în Europa şi consolidarea legăturii dintre Uniunea Europeană şi cetăţeni, prin recunoaşterea şi evidenţierea activităţilor patrimoniale.
La nivel european, patrimoniul cultural a recâştigat în ultimii ani interesul instituţiilor europene, fapt datorat în mare parte lucrărilor Grupului de Reflexie „Patrimoniul şi Uniunea Europeană”, care contribuie la consolidarea unei percepţii comune asupra patrimoniului la nivel european.
În rezoluţia sa intitulată „Către o abordare integrată a patrimoniului cultural european”, adoptată în septembrie 2015, Parlamentul European recomanda Comisiei Europene să „proclame, de preferinţă înainte de 2018, un an european al patrimoniului cultural, material, imaterial şi numeric, dotat cu un buget adecvat“, având ca obiectiv încurajarea „cetăţenilor europeni să descopere şi să exploreze patrimoniul pentru a consolida sentimentul apartenenţei la un spaţiu european comun”.
Totodată, Comisia Europeană a actualizat şi „Cartografia acţiunilor privind integrarea patrimoniului cultural în politicile, programele şi activităţile Uniunii Europene”, care prezintă programele europene ce permit finanţarea acţiunilor în favoarea patrimoniului pe ansamblul sectoarelor.
Comisia Europeană a lansat în 2017 şi „Eurobarometrul special 466”, consacrat patrimoniului cultural, primul sondaj efectuat de UE pe tema patrimoniului. Documentul surprinde atitudinea şi opiniile cetăţenilor UE faţă de patrimoniul cultural, investighează legăturile personale ale cetăţenilor cu patrimoniul cultural european şi valorile pe care cetăţenii i le atribuie, abordând şi impactul patrimoniului cultural asupra turismului sau locurilor de muncă. Raportul şi rezultatele pe ţări sunt disponibile online1.

Strategia patrimoniului cultural european în secolul al XXI-lea

La 22 februarie, Consiliul Europei a adoptat „Recomandarea privind Strategia patrimoniului cultural european în secolul 21”2, elaborată la cererea miniştrilor europeni responsabili cu patrimoniul cultural, reuniţi la Namur în aprilie 2015, cu ocazia celei de-a 6-a Conferinţe a Miniştrilor europeni responsabili cu patrimoniul cultural ai celor 50 de state care fac parte din Convenţia culturală europeană.
Această convenţie este un instrument juridic al Consiliului Europei adoptat în 1954, intrat în vigoare în 1955, ratificat de România prin Legea nr. 77 din 17 decembrie 1991.
Convenţia culturală europeană şi-a fixat ca obiectiv dezvoltarea înţelegerii mutuale dintre popoarele Europei şi a aprecierii reciproce privind diversităţile culturale, protejarea culturii europene, promovarea contribuţiilor naţionale la patrimoniul cultural comun al Europei şi, în respectul faţă de aceleaşi valori fundamentale, încurajarea studiului limbilor, al istoriei şi civilizaţiei ţărilor care fac parte din Convenţie.
Strategia patrimoniului cultural european în secolul al XXI-lea3, lansată la Limassol (Cipru), 6-7 aprilie 2017, redefineşte locul şi rolul patrimoniului cultural în Europa şi favorizează buna guvernanţă şi participarea la identificarea şi la gestiunea patrimoniului, ca şi difuzarea abordărilor inovatoare privind ameliorarea cadrului şi calităţii vieţii cetăţenilor europeni.
Documentul se înscrie în cadrul evoluţiei conceptului de patrimoniu care-şi are originea în chiar istoria Europei, în special în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. Trebuie amintite câteva repere marcante ale istoriei complexe a acestei noţiuni şi a politicilor patrimoniale care revelează tendinţe comune, dar şi net diferite în ţările Europei, datorate particularităţilor fiecărui stat şi relaţiilor specifice cu patrimoniul şi cu istoria.

Repere europene ale evoluţiei noţiunii de patrimoniu

Moştenitoare a valorilor Antichităţii reconsiderate şi redescoperite în Renaştere şi în secolul Luminilor, în special prin tradiţia romană şi pontificală, protecţia patrimoniului integrează sfera publică, cea religioasă şi cea privată, cu preocuparea de a conserva şi transmite obiectele, ritualurile şi relicvele strămoşilor generaţiilor viitoare. Începând cu secolul al XVII-lea, erudiţii – „anticarii” – constituie pe tot teritoriul Europei colecţii de obiecte de diferite tipuri, creează primele muzee şi fondează societăţi savante. Unele ţări, ca Suedia, de exemplu, se dotează cu instrucţiuni oficiale din acea perioadă. Revoluţia franceză, cu măsurile sale contradictorii, distructive şi conservatoare, cu tulburările pe care le-a provocat, inclusiv o serie de naţionalizări a bunurilor, marchează o cotitură.
Intelectualii speculează acest subiect. Astfel, în 1799, Goethe susţine conceptul însuşirii colective a patrimoniului şi protecţiei sale: „Toate operele de artă aparţin universului umanităţii cultivate şi posesia lor este legată de datoria de a se preocupa de conservarea lor”4. În pamfletul său „Război declarat demolatorilor”, Victor Hugo declara, în 1925: „Există două lucruri într-un edificiu: utilizarea şi frumuseţea. Utilizarea revine proprietarului său, frumuseţea este a întregii lumi: deci, acesta nu are dreptul să-l distrugă”5.
Iniţiate în secolul Luminilor, muzeele de artă, de ştiinţe şi tehnici se deschid publicului în mai multe ţări.
În secolul al XIX-lea, în Europa fragmentată în naţiuni opuse, mişcările naţionaliste, apoi revoluţiile anului 1848 au încercat să justifice şi să consolideze existenţa Statelor, unele în plină dezvoltare, altele ameninţate. Se făcea apel la trecut pentru a conferi o identitate proprie. Treptat, s-a trecut de la monument (din latinescul monumentum, care duce cu gândul la amintire, derivat din monere, care face referire la amintirea unui om sau unui eveniment) la monumentul cu valoare istorică şi artistică. Peste tot în Europa apar fundamentele unei politici naţionale pentru patrimoniu. Sunt prescrise inventare, apoi legi care încadrează progresiv protecţia, conservarea şi valorizarea.
La începutul secolului al XX-lea, austriacul Aloïs Riegl propune o tipologie a monumentelor conform unei serii de valori pe care li le atribuie. El insistă asupra noţiunilor de protecţie, de conservare şi de restaurare, principii ce vor fi adoptate de către toate legislaţiile naţionale din Europa, moştenite de toate statele membre ale Uniunii Europene.
În 1931, primul Congres internaţional al arhitecţilor şi tehnicienilor monumentelor istorice, reuniţi la Atena, au redactat o cartă fondatoare: Carta de la Atena pentru restaurarea monumentelor istorice. Carta de la Atena afirmă principii deja enunţate de Reigl. Ea recomandă ca ocuparea monumentelor să respecte caracterul lor istoric şi artistic şi punerea în valoare a monumentului şi a împrejurimilor sale. Ea insistă în egală măsură şi asupra importanţei colaborării între specialiştii în conservarea monumentelor, arhitecţi şi oameni de ştiinţă şi apelează la cooperare internaţională, o premieră în domeniul „patrimoniului artistic şi arheologic”. Contextul particular de după război şi marile proiecte conduse de UNESCO pentru protejarea siturilor emblematice ale lumii vor impulsiona aceşti specialişti şi moştenitorii lor să înfiinţeze, în cadrul celui de-al II-lea Congres internaţional al arhitecţilor şi tehnicienilor monumentelor istorice de la Veneţia din 1964, la propunerea UNESCO, Consiliul internaţional al monumentelor şi siturilor ICOMOS şi să adopte 13 rezoluţii, dintre care prima era Carta internaţională a conservării şi restaurării monumentelor şi siturilor, mai cunoscută drept Carta de la Veneţia.
În anii 1970, termenul de „patrimoniu cultural” se substituie celui de „monument istoric”, de acum încolo rezervat unui corpus de bunuri protejate juridic. Această operaţiune, care anunţa o lărgire semnificativă a noţiunii, se produce într-un context socio-economic, politic şi cultural care coincide cu şocul petrolier din 1973 şi cu profunde mutaţii ale modurilor de viaţă. Convenţia pentru protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural (UNESCO, 1972), apoi Anul European al Patrimoniului

Arhitectural cu tema „Un viitor pentru trecutul nostru” (Consiliul Europei, 1975), marchează această evoluţie. Căderea Zidului Berlinului în 1989 generează o schimbare a frontierelor şi creează noi perspective ale istoriei şi, implicit, reconsiderări ale patrimoniului.
Ca urmare a experienţei acumulate în 40 de ani de reflexie şi schimburi între experţi şi reprezentanţi politici, Consiliul Europei a elaborat şi implementat, după adoptarea lor, mai multe convenţii fondatoare care au fost transpuse în legislaţiile naţionale ale ţărilor europene, creând bazele unei mari Europe a patrimoniului:
Convenţia culturală europeană (Paris, 1954)
Convenţia pentru salvgardarea patrimoniului arhitectural al Europei (Granada, 1985)
Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic (Valletta, 1992, revizuită)
Convenţia europeană a peisajului (Florenţa, 2000)
Convenţia-cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate (Faro, 2005)
Toate aceste convenţii fac referire şi sunt completate de un evantai de declaraţii, de recomandări şi rezoluţii6.
Strategia pentru patrimoniul cultural în Europa secolului al XXI-lea moşteneşte întreaga tradiţie de reflexie, împărtăşire şi cooperare consolidată în ultimii 40 de ani. Întrebările care ne mobilizează la acest început de secol XXI nu mai sunt: „de ce” sau „cum” să conservăm, să restaurăm şi să valorizăm patrimoniul, ci „pentru cine trebuie să o facem?”.

Anul European al Patrimoniului în România

În România, lansarea oficială a Anului European al Patrimoniului Cultural a avut loc la 15 februarie 2017, fiind organizată de Reprezentanţa Comisiei Europene în România în colaborare cu Institutul Naţional al Patrimoniului, la Palatul Bragadiru din Bucureşti. A reunit reprezentanţi ai Corpului Diplomatic, reprezentanţi ai Institutelor Culturale, Muzeelor şi Institutelor de cercetare din domeniul culturii, dar şi reprezentanţi ai proiectelor ce se vor desfăşura sub egida Anului. Au avut intervenţii doamna Angela Cristea, şefa Reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti, domnul Mircea Diaconu, membru al Parlamentului European, vicepreşedinte al Comisiei de cultură şi educaţie (CULT) şi raportor pentru Anul European al Patrimoniului Cultural 2018, domnul Alexandru Oprean, secretar de stat în Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale.
Prezentarea reprezentanţilor Institutului Naţional al Patrimoniului, Ştefan Bâlici şi Irina Iamandescu, a abordat componentele tehnice ale proiectului Anului European al Patrimoniului Cultural în România. Au fost prezentate obiectivele şi iniţiativele promovate la nivel european, precum şi proiectele ce se vor desfăşura sub egida Anului – proiectele transnaţionale selectate de Comisia Europeană7 şi cele naţionale selectate de coordonatorul naţional, INP8.
Anul tematic va aduce în faţa publicului larg mii de evenimente şi proiecte prin care va putea cunoaşte mai bine patrimoniul cultural al Europei. 2018 este anul în care rolul patrimoniului va fi subliniat pentru promovarea identităţii culturale şi clădirea unei Europe mai incluzive.
În România anului 2018, proiecte din domeniul patrimoniului se vor dezvolta prin două componente: cea europeană, reprezentată de Anul European al Patrimoniului Cultural, şi cea naţională, reprezentată de Centenarul Marii Uniri de la 1918.
Institutul Naţional al Patrimoniului are rolul central în organizarea şi coordonarea tuturor acestor manifestări, susţinând implicarea a cât mai multor actori ce pot desfăşura acţiuni cu impact considerabil, cu rezultate ce se extind către un public cât mai larg şi diversificat.
Astfel, pe parcursul anului 2018, vor putea fi incluse în program şi alte iniţiative conform procedurii europene, dacă se înscriu în obiectivele şi priorităţile Anului, potrivit Deciziei EU 2017/864, Articolul 2 şi 3. Proiectele vor fi evaluate lunar9.

Proiecte transnaţionale selectate de Comisia Europeană

Mare parte a proiectelor transnaţionale selectate de Comisia Europeană fac parte din proiectul Danube transnational programme 2014-2020, care reuneşte România, Ungaria, Slovenia, Austria, Croaţia, Bulgaria, Serbia, Germania, Republica Cehă, Bosnia şi Herţegovina:
–    ART NOUVEAU – Protecţia sustenabilă şi promovarea patrimoniului Art Nouveau în zona Dunării;
–    CultPlatForm_21 – Danube Culture Platform – Spaţii creative pentru secolul XXI10;
–    Danube GeoTour11 – Valorizarea geo-patrimoniului pentru dezvoltarea turismului durabil şi inovator în Geo-parcurile Dunării;
–    DANUrB12 – DANube Urban Brand;
–    INSiGHTS13 – INtegrated Slow, Green and Healthy Tourism Strategies/Strategii integrate pentru un turism calm, verde şi sănătos;
–    LENA14 – Local Economy and Nature Conservation in the Danube Region/LENA – Economia locală și conservarea naturii în regiunea Dunării;
–    NETWORLD15 – Networking in Preserving the First World War Multicultural Heritage in the Danube countries/Reţea de protejare a patrimoniului multicultural din Primul Război Mondial în ţările Dunării;
–    Modernizarea şi protejarea castelului de apă din Drobeta Turnu Severin16 (inaugurat în 1914).

Proiecte naţionale selectate de Institutul Naţional al Patrimoniului

–    HerA – Local Heritage for Active Tourism in Banat/Patrimoniul local pentru turism activ în Banat;
–    România Tradițiilor Creative;
–    Poveștile și aspirațiile Deltei;
–    Originea microbiană a unor modificări cromatice ale picturii murale;

Școala de Vară la Castel 2018 (a treia ediție, Asociația ARCHÉ, Castelul Teleki din Gorneşti);
–    Pantheon 3D. Valorificarea interdisciplinară a operelor de artă romană reprezentând zeități și personaje mitologice din colecția Pantheon 3D a Muzeului Național al Unirii Alba Iulia;
–    Restaurarea și reconversia patrimoniului industrial. Studii de caz din România și Valonia (Belgia);
–    Întâlnire la Palat (expoziție ce prezintă activitățile desfășurate pe parcursul a trei ani la conacul Chrissoveloni din comuna Ghidigeni, județul Galați – o incursiune în istoria locului prin fotografie, cercetare și proiecte de arhitectură);
–    Serie de prelegeri. Patrimoniul cultural european – repere transilvănene (seria de șase prelegeri abordează teme legate de patrimoniul transilvănean, îndeobște cel german/săsesc);
–     Mina de idei Anina: Un Monument/Un eveniment, ediția a IV-a (evidenţierea unor modalităţi practice de re-folosire a spaţiilor industriale din Anina, prin evenimente culturale precum expoziţii fotografice, proiecţii cinematografice, vizite ghidate şi ateliere creative);
–    Primuveara a Aromânjilor. Primăvara aromânilor (păstrarea și promovarea patrimoniului imaterial reprezentat de limba armână/aromână);
–    Educație pentru patrimoniu (ateliere educative pentru copii care se desfășoară în situri de patrimoniu din trei localități: conacul Neamțu, din satul Olari, jud. Olt; conacul Perticari‐Davila, din satul Izvoru, jud. Argeș; și vila Golescu, din Câmpulung, jud. Argeș);
–    Seria Conferințelor Internaționale Științifice de Teoria și Practica Reabilitării Patrimoniului Construit – Tuşnad (a 19-a ediție, dezbate relația dintre patrimoniul cultural și patrimoniul construit);
–    Ziua Patrimoniului pentru Copii (Activitate extrașcolară interactivă pentru elevii școlilor primare din județul Cluj, secțiile maghiară și română);
–    Patrimoniul de arhitectură modernă în România Marii Uniri (Proiectul prezintă publicului larg şi specialiştilor, printr-o serie de evenimente culturale, opere de patrimoniu ale unor arhitecţi români interbelici, abordate ca un întreg creativ, care rezonează cu arhitectura europeană, constituindu-se, în acelaşi timp, într-un element unificator al arhitecturii în România Marii Uniri);
–    Despre pământ. Oameni și casele lor din Banat;
–    Ziua Internațională a Poeziei – La Uzina de Apă nr. 1 Timișoara;
–    Ziua Mondială a Apei – Uzina de Apă Industrială Timișoara;
–    Olimpiada „Meșteșuguri artistice tradiționale”, ediția a XXII-a;
–    Dimensiunea europeană a patrimoniului dobrogean;
–    Ziua Porților Deschise la Castelul Bánffy, din Bonţida;
–    Călușul – patrimoniu mondial. Caracteristici ale Călușului în Dolj;
–    Animă ASTRA;
–    Târgul de Țară;
–    Working Holiday (ateliere practice pentru lucrări de întreținere și reparații la două situri de patrimoniu: Conacul Neamțu, din satul Olari, jud. Olt și Parcul Golescu din Câmpulung Muscel, jud. Argeș);
–    SafetyArt2018. Prima Conferință Internațională de Securitate Patrimonială și Muzeală;
–    Observator de peisaj (Promovarea unor case simple țărănești în mediul rural ‐ Casa Enescu din Mihăileni, Botoșani și Casa Elisabeta Rizea din Nucșoara, Argeș);
–    Weekend la Castelul Bánffy de la Bonţida;
–    Fără Limite – Împreună întru Tradiţie. Program de accesibilizare a patrimoniului Muzeului ASTRA. Ediţia a X-a;
–    Conservarea arhitecturii din lemn din nordul Olteniei și sudul Transilvaniei;
–    Balkanik: Bucharest World Music Festival, ediţia a VIII-a;
–    Conferințele ASTREI. Workshop de restaurare, ediţia a V-a;
–    Ziua Universală a Iei, ediţia a V-a;
–    Patrimoniul în șantier deschis. Biserici înlemnite din Banat (organizarea unui atelier de dulgherie destinat prelucrării lemnului necesar restaurării bisericii din lemn monument istoric de la Crivina de Sus);
–    ASTRA Multicultural, ediţia a III-a;
–    Școala de arheologie (Asociația Ibida, situl Ibida);
–    Frumos. Ceramic. Folositor. Ceramica de Bistriţa. Târg. Demonstraţii practice de olărit şi gătit, ediţia a VI-a;
–    Batem fierul la conac! (Conacul Petre P. Carp din Țibăneşti, Iaşi – ateliere de fierărie, metaloplastie, sculptură în lemn, restaurare, termoizolație cu baloți de paie, tencuieli tradiționale cu lut şi balegă, dulgherie, olărit sau hârtie manuală);
–    Interdisciplinaritatea restaurării. Valorificarea meşteșugurilor tradiționale – tabără de vară internațională la Castelul Bánffy din Bonţida; specializare în trei ateliere: zidărie și tehnici murale (fresco, sgrafito, marmorino etc.), tâmplărie tradițională și restaurare mobilier vechi, respectiv pietrărie;
–    Festivalul Internaţional de Sculptură în piatră „Drumuri Brâncușiene”, ediţia a VI-a, Craiova, august 2018;
–    Dzâlili a Culturâljei Armanească 2018. Zilele Culturii Armâne 2018, Constanţa;
–    Rezidențe de creație pentru artiști și meșteri (la Castelul Banffy de la Bonțida);
–     ZILELE CULTURII URBANE la Uzina de apă – Suceava, ediția a VII-a;
–    Rowmania FEST, ediția a VIII-a. Festivalul Internațional al Bărcilor cu Vâsle;
–    Atelier Bánffy Bánffy – atelier de cercetare în arheologie și istoria artei;
–    Ziua Bánffy, ediția a III-a;
–    Convenția europeană a zonelor montane, ediția a XI-a;
–    CoHeSION 2018 – Conferece on Heritage and Sustainable Innovation/Conferinţă privind patrimoniul şi inovaţia sustenabilă.

NOTE

1. România şi Patrimoniul cultural. Date sintetice, la
http://culturainmiscare.ro/wp-content/uploads/2017/12/ebs_466_fact_ro_ro.pdf;
Europa şi patrimoniul cultural, la
http://culturainmiscare.ro/wp-content/uploads/2017/12/ebs_466_en_final.pdf.
2. https://www.coe.int/fr/web/culture-and-heritage/strategy-21.
3. https://www.coe.int/fr/web/culture-and-heritage/-/new-strategy-21-website-how-to-make-heritage-management-inclusive.
4. Goethe J. W. (von) (1799), Propyläen. Eine periodische Schrift, Tübingen, citat în Swenson A. (2013), The rise of heritage. Preserving the past in France, Germany and England, 1789-1914, Cambridge University Press, p. 278.
5. Hugo V, Sur la destruction des monuments en France (1825), în: Guerre aux Démolisseurs, Revue des deux mondes, tom 5 (1832), p. 607-622.
6. www.herein-system.eu/fr/conseil-de-l-europe.
7. https://patrimoniu.gov.ro/images/lansare/180214_EYCH_RO_COMM.pdf.
8. https://patrimoniu.gov.ro/images/lansare/180214_EYCH_RO_INP.pdf.
9. https://patrimoniu.gov.ro/noutati/item/390-anul-european-al-patrimoniului-cultural-2018.
10. Danube transnational programme 2014-2020, www.interreg-danube.eu/approved-projects/cultplatform-21/gallery, Austria, România, Bulgaria, Germania, Ungaria, Serbia.
11. Danube transnational programme 2014-2020, www.interreg-danube.eu/approved-projects/danube-geotour/gallery, Slovenia, Hungary, Austria, Croaţia, Republica Cehă, România, Slovacia, Serbia.
12. Danube transnational programme 2014-2020, www.interreg-danube.eu/approved-projects/danurb/gallery, Ungaria, Slovacia, Austria, Bulgaria, România, Croaţia, Serbia.
13. Danube transnational programme 2014-2020, www.interreg-danube.eu/approved-projects/insights/gallery, Slovacia, Austria, Croaţia, Slovenia, Ungaria, Bulgaria, Germania, România, Serbia.
14. Danube transnational programme 2014-2020, www.interreg-danube.eu/approved-projects/lena/gallery, Bulgaria, Croaţia, Ungaria, Germania, România, Slovenia, Serbia.
15. Danube transnational programme 2014-2020, www.interreg-danube.eu/approved-projects/networld/gallery, Slovenia, Republica Cehă, Bulgaria, Ungaria, Austria, România, Croaţia, Slovacia, Bosnia şi Herţegovina.
16. IPA Cross-border Cooperation Programme Romania, Republic of Serbia 2007-2013 Drobeta Turnu Severin City Hall, Romania, www.ro.wikipedia.org www.youtube.com/watch.

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog