RDW

Trei proiecte de design interior. ANDA ȘTEFAN, DSBA

Note de proiect

Trei proiecte de design interior.
ANDA ȘTEFAN, DSBA

text: Anda ȘTEFAN, Maria MĂNESCU

Deși formează de 30 de ani un cuplu cu arhicunoscutul arhitect Dorin Ștefan, personaj charismatic, foarte talentat și amplu mediatizat la noi și în lume, considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai arhitecturii românești contemporane, puțini sunt aceia care știu că în spatele realizărilor sale deosebite se află, pe lângă o echipă de tineri entuziaști, o prezență feminină discretă, dar fermă: soția sa, Anda Ștefan.
Născută în București în 1959, Anda Ștefan a urmat cursurile Liceului de Arhitectură din București (1974-1978) și a absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” în 1986. În 1995 a urmat cursurile York Management School din Toronto.
În 1990 a înființat, împreună cu Dorin Ștefan, firma DSBA – Dorin Ștefan Birou de Arhitectură, a cărei activitate este, până în prezent, o poveste de succes. Poveste pe care Anda Ştefan o spune cu o seninătate.
Preocupările sale în cadrul firmei sunt, în principal, amenajările și designul interior. Din palmaresul Andei Ștefan în cadrul propriului său birou de design de interior (PST-EST) și al DSBA trebuie menționate câteva participări la proiecte importante (coautor): Pavilionul României la Expo 1993, Taejon, Coreea; Niran Co showroom, magazine, birouri; Sediul Société Générale (BRD), str. Pictor Negulici, București; Pavilionului României la Expoziţia Universală EXPO 2005, Aichi, Japonia; Opera Center, Cascade Building, str. Buzeşti, Bucureşti (1999-2004); Standul României la Târgul de carte de la Leipzig; EUROTOWER – Amenajare interioară sediu Generali; precum și o serie de proiecte de amenajări interioare pentru: galeria și cafeneaua Annart, Atelierul de creație DADA, restaurantul și birourile Dada, ARCUB Batiștei, Hotelul Sarroglia București, Hotelul Edel House, Râșnov, Biroul de avocatură Bulboacă, Casa Oromolu, Victoriei Office Building, birouri Segula Technologies Romania, Forum Invest, Restaurant Osteria Gioia; apartamente: Primăverii, One, Dogarilor, Predeal, Blacksea Ramma, vile private din Snagov, Corbeanca, casa Mândruțescu.
A participat cu lucrări de arhitectură la Bienalele de Arhitectură de la București şi Veneția și la Trienala de Arhitectură de la Milano.
Anda Ștefan este pasionată de fotografie, expoziția sa de debut, „Ferestre și uși”, fiind găzduită de Casa Vernescu în 2009. Au mai urmat expozițiile „București”, de la Macondo Club, și „Metal”, în cadrul Attic Gallery din Swansea, și participarea la London Festival of Architecture 2010 cu o expoziție de fotografie.
În acest număr vom prezenta trei dintre lucrările de amenajări de interior ale Andei Ștefan, trei clădiri vechi readuse la viață şi modernizate inteligent prin proiecte de design interior elegante, rafinate, discrete și totodată curajoase, care îmbină vechiul cu noul cu naturalețe, într-o manieră foarte personală. (M.M.)

SEDIUL BIROURILOR DE AVOCATURĂ BULBOACĂ ȘI ASOCIAȚII (2015)

Proiectul a constat în conversia unei reședințe reprezentative pentru perioada interbelică, aflată într-o zonă rezidențială caracteristică străzii Dumbrava Roșie din București, cunoscută pentru colecția de vile somptuoase care o flanchează.
Începând cu anii ’50 și după revoluție, clădirea a suferit transformări dintre cele mai nepotrivite, fiind preluată de noii proprietari într-o stare avansată de degradare fizică.
Intervenția a constat în păstrarea fațadei și recondiționarea elementelor valoroase (de exemplu, lambriurile sculptate de la interior) cu materiale moderne: placaje și panouri de sticlă, sistem de iluminat modern, sisteme audio-video, mobilier cu semnătură de design. Băile au fost modernizate și re-echipate.
O intervenție majoră a constat în amenajarea „serei” transformate în salon pentru evenimente: concerte, proiecții de filme etc. (A.Ș.)

VILA OROMULU (2014-2015)

Vila Oromulu este o clădire monument istoric care, împreună cu clădirea de birouri nou construită de firma DSBA, alcătuiesc ansamblul Victoria Office Building. Vila a fost proiectată de arhitectul Petre Antonescu între anii 1926-1927, la comanda lui Mihai Oromulu, fost guvernator al Băncii Naționale. În mod similar altor clădiri interbelice din București, după 1944 și în ultimele zeci de ani, Vila Oromulu a trecut prin foarte multe modificări. Clădirea a fost parțial demolată la un bombardament din 1940, iar refacerea din anii ’50 nu a urmărit cu fidelitate proiectul lui Petre Antonescu, acoperișul fiind complet modificat. Au apărut și spații suplimentare în zona de nord-est. În plus, în anii 1990 a trecut printr-un incendiu și o vandalizare.
Specific firmei DSBA, modul de a interveni pe o casă monument istoric este o combinație de restaurare-conversie și intervenție, într-un fel pe linia André Lecomte du Noüy… Prin linia de design interior adoptată, Anda Ștefan urmărește să includă în intervenție și semne specifice timpului nostru, prin materialele folosite sau prin natura elementelor de design.
Vila Oromulu a fost reședință rezidențială, guvernatorul Oromulu folosind-o ca locuință, dar și ca spațiu public pentru întâlniri și recepții. Noua destinație conferită prin proiect nu mai include caracterul rezidențial, astfel că Vila Oromulu rămâne doar spațiu public, astfel fiind recuperate și o serie de spații din subsol și din pod care inițial erau folosite pentru depozitare sau ca anexe nefuncționale ale locuinței. Mai mult, subsolul are acum legătură printr-un tunel cu parcajul subteran al ansamblului de birouri. Acoperișul actual încearcă să pună mai bine în valoare elementele decorative și să asigure legătura cu extinderea nouă într-un mod cât mai discret posibil. Astfel, pe latura vestică s-a renunțat parțial la acoperiș, care a fost înlocuit cu o terasă în aer liber, înnobilată de elementele sculpturale de pe atic. Din punct de vedere al refacerii finisajelor interioare în locurile nevandalizate, au fost restaurate în totalitate elementele decorative și de modenatură. La vopsitoria din zonele distruse de incendiu, soluția agreată a fost realizarea unei patine care să aducă aminte de incendiul prin care a trecut, în noua culoare a pereților regăsindu-se o patină de fum și de funingine. (M.M.)

CASA DE PE STRADA SFÂNTUL ȘTEFAN NUMĂRUL 1

Din multe puncte de vedere, ne aflăm într-un spațiu fizic și mental specific Bucureștiului de altădată și de azi: o casă mare, într-o grădină, într-un cartier de case la curte, stil 1900, „înnobilat” de Mircea Eliade ca „țară a blajinilor”.
Copiii de ieri, bunicii de astăzi, au moștenit casa și au tot extins-o. Anexele din curte au parcurs, braț la braț, același proces de dezvoltare organică cu satul-oraș: vechea bucătărie-anexă-cameră de serviciu s-a transformat, în 1940, într-o garsonieră; în 1960 s-a extins cu actuala bucătărie, devenind un apartament cu două camere; în 1973, a aglutinat un living-room cu mezanin și garaj la demisol; în 1995, podul s-a „mansardat” în două dormitoare, baie și family room. În final, a rezultat un „spațiu-vagon”: din cameră în cameră până în pod. Dar trebuia făcut ceva pentru a „acomoda” generațiile la spațiul rezultat, astfel că: prispa a devenit veranda care distribuie decomandat, iar terasa s-a „marchizat”. Numai că balconul-marchiză ce-i lipsea casei din vocabularul 1900 în 2005, s-a „box”-uit, unghiurile s-au ascuțit, iar sticla a câștigat suprafață. În 2008, copilul care a crescut a coborât din mansardă în beciul „tunelat” și renovat pentru funcțiuni la zi. La interior, mobila veche s-a convertit spre postmodern, parchetul de stejar s-a „Wenge-lizat”, iar piesele de design au adus sarea și piperul. (A.Ș.)

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog