Arhitectura românească în proiectul comunist. România 1944-1989

În acest volum au fost adunate cinci studii și ese­uri, scrise între anii 2002 și 2007, revizuite și adăugite, pe care Ana Maria Zahariade le-a inti­tulat „schițe pentru o istorie care trebuie scrisă”: Două cărți, visul comunist și Dacia 1300; Despre tăcere și cuvinte; Citind tăcerea: „arhitectul feri­cit”; Arhitectura care nu a existat: „arhitectura ocultă” și Proiectul comunist în beton - o istorie a profesiunii.

„Schițele” încearcă să descifreze sensul în care a evoluat practica de arhitectură sub comunism, căutând să identifice punctele de inflexiune care au modelat construitul de-a lungul acestei perioade și să surprindă existența și geometria variabilă a acelui spațiu de libertate profesională care a scăpat dicteului politic. Volumul ne propune, ast­fel, o reflecție asupra istoriei recente și a modului în care proiectul comunist a intervenit asupra profesiunii și conștiinței de breaslă.

Arhitectura în proiectul comunist este un subiect actual „pentru că îl locuim, arhitectura perioadei comuniste face parte din existența noastră co­ti­diană și ne pune felurite probleme atât profe­sionale, cât și umane”, scrie Ana Maria Zahariade. Autoarea vorbește despre „firescul ca excepție” și „coșmarul construit în piatră”, despre condiția arhitectului și nevoia de recunoaștere a utilității lui pentru societate, despre naționalizarea practicii de arhitectură, despre institutele de proiectare, despre locuință și plasarea ei sub semnul maxi­mei eficiențe economice. Autoarea afirmă cu sin­ceritate că textele sunt parțial greoaie, dar numai din dorința „de a transmite măcar o parte din atmosfera acelor timpuri, am folosit în text multe formulări caracteristice frazeologiei comuniste, cu absurdul, stângăcia și redundanțele lor inepui­za­bile”. Studiile și eseurile cuprinse în acest volum se bazează pe o cercetare laborioasă, dar „departe de a fi încheiată, și pe o emoție încă vie”.

Ana Maria Zahariade predă teoria arhitecturii la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, este puternic implicată în cercetări teoretice despre modernismul românesc și central-european, arhitectura românească sub comunism și după, locuirea și reabilitarea marilor ansambluri, precum și registrul estetic în teoria arhitecturii. Printre altele, autor a numeroase arti­cole în reviste de arhitectură și volume colective în România și în străinătate; volume de autor, în coautorat și în calitate de coordonator.

Ultimul titlu: Simptome de tranziție (bilingv, două volume, Arhitext Design, 2009, 2010), a pri­mit două premii naționale pentru publicații și activitate curatorială (UAR, 1998; Margareta Sterian, 1999) și Premiul Herder (2003, Alfred Toepfer Foundation și Universitatea din Viena) pentru activitate teoretică și activism cultural.

Arhitectura românească în proiectul comunist. România 1944-1989 / Architecture in the Commu­nist Project. Romania 1944-1989 a apărut cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România, din Timbrul Arhitecturii.