Articole tematice

Transparența: cameleonul arhitecturii

Transparency: the chameleon of architecture

Transparența este starea sau calitatea unor obiecte de a lăsa să treacă lumina prin ele, astfel încât obiectele din spatele lor pot fi văzute cu claritate. În afara semnificației literale, termenul este adesea asociat cu deschiderea, onestitatea, dematerializarea, integri­tatea, publicitatea și chiar democrația. Acest articol analizează originile transparenței în arhitectură, modificările suferite de această noțiune în secolul 20 și ce înseamnă ea astăzi în era digitală.În secolul 19, sticla, metalul și betonul armat erau noile materiale apărute în urma revoluției industriale. Un exemplu caracteristic al noii estetici este Palatul de Cristal al lui Joseph Paxton1, care a fost proiectat pentru Târgul Internațional de la Londra din 1851. Materialele folosite, respectiv sticla, metalul și lem­nul, permiteau pătrunderea luminii în interiorul clă­dirii, creând o atmosferă necunoscută până atunci, ceea ce a făcut ca palatul să devină ținta unor critici aspre.

Modernismul a preferat toate aceste materiale noi, în dorința de a se elibera de constrângerile morfologice ale trecutului. Utilizarea betonului armat, în special, a avut ca efect:

- deschideri mai mari

- vizibilitatea elementelor structurale ale clădirii

- plan liber (și flexibil)

- transparență

- mobilitatea fațadelor

În modernism, termenul „transparență” are mai multe sensuri. Arhitectura a preluat sensul literal, constând în utilizarea sticlei. Betonul, menționat mai sus, înlătură anumite constrângeri optice și con­duce la clădiri mult mai ușoare. Ca atare, în absența obstacolelor optice, transparența poate fi definită și ca sincronizare, constituindu-se simultan ca o pro­vocare la adresa intimității și ca o restabilire a relației dintre interior și exterior.

Citiți textul integral în nr 4 / 2011 al Revistei Arhitectura.
1 Joseph Paxton era grădinar. Pentru a proiecta Palatul de Cristal, el a imitat oarecum structura serelor. Acesta este motivul pentru care a ales sticla și fierul ca materiale de construcție a clădirii.
Transparency is the state or quality of allowing light to pass through so that the objects behind can be clearly seen. Apart from its literal meaning, this term is also associated with openness, honesty, dematerialization, integrity, publicity and even de­mocracy. This article examines the origins of transparency in the field of architecture, how its notion changed throughout the 20th century and what its meaning in today’s digital era is.During the 19th century, glass, metal and reinforced concrete were the new materials that derived from the industrial revolution. A characteristic example of this new aesthetic is Joseph Paxton’s1 Crystal Palace, which was designed for the International Fair of London in 1851. Using glass, metal and wood, it allowed the diffuse light in the interior of the building, creating a hitherto unknown atmosphere, which was the reason why this building gained dithyrambic critics.

Modernism nested all these new materials in or­der to liberate from the past’s morphological con­straints. In particular, the use of reinforced concrete resulted to:

- larger spans

- the structural elements of the building can be visible

- free (and flexible) plan

- transparency

- mobility of the facades

In Modernism, the term „transparency” has multiple meanings. The use of glass is perhaps the literal one in architecture. Concrete, as referred above, removes several optical constraints by making the constructions much more light. Therefore, in state of absence of optical obstacles, transparency can also be defined as synchronization, challenging at the same time the privacy and reestablishing the relationship between the interior and the exterior.

Read the full text in the print magazine.
1 Joseph Paxton was a gardener. In order to design the Crystal Palace, he imitated somehow the structure of greenhouses. This is the reason why he chose glass and iron in order to construct this building.

Dr. Eleni G. Gavra - arhitect, lec­tor universitar, Departamentul de Studii Balcanice, Universitatea Macedoniei de Vest, Grecia

Konstantina-Vasiliki Iakovou studentă, Departamentul de Arhi­tectură, Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia