MARIANA GHEORGHIU

Mărturisire

Au spus-o mulți înaintea mea: arta este o continuă mărturisire a artistului, despre cine suntem, de unde venim, cărei familii de spirite îi aparținem.

Pe măsură ce trec anii, mă gândesc tot mai intens la obârșii, ale artei, ale omenirii, ale mele.

Îmi amintesc de anii copilăriei mele moldave peste care se suprapune mai târziu o zestre tran­silvană. Acea privire ce vine din copilăria mea filtrează lumea, obiectele și relația cu natura în­conjurătoare. Mă ajută să descopăr mistere, îmi păstrează nealterată, sper, starea de uimire.

Ea îmi stârnește în continuare curiozitatea, do­rin­ța, chiar ghidușă uneori, de a dezvălui o lume ascunsă, de a pătrunde în una secretă, mă deter­mină să calc pe granița unor teritorii interzise, mă face să cos și să descos efemerul, să construiesc „castele” (numite azi instalații), să retrăiesc și să compun acele prime senzații și contacte cu forme generoase, cu senzualitatea rotunjimilor.

Astfel descopăr un Paradis hașurat cu sute de kilometri de fire și fibre textile, descopăr aurul în pulberea ierburilor fânate. Simt acest imbold de a dărui celorlalți bogăția pe care o văd dincolo de vălul lucrurilor și materiilor umile.

Amintirile și trecutul, tradiția, îmi vorbesc, iar lu­mea vegetalelor se animă prin ele, se decupează și se reordonează după alte criterii.

În lucrări sunt depănate povestiri despre credințe și ritualuri românești, despre arhetipuri ce ne gu­vernează.

Semințe hipertrofiate și elemente ale naturalului și organicului se multiplică și generează o lume nouă, de început, de noi rodiri.

Confession

Many have said it before me: architecture is a con­tinuous confession of the artist regarding who we are, where we come from, and to what spiritual family we belong.

As years go by, I think more and more intensely about origins: the origins of art, of humanity, my own.

I recall the years of my Moldavian childhood, later completed by the richness of Transylvanian expe­rience. That look which comes from my childhood filters the world, the objects and the relationship with surrounding nature. It helps me uncover mys­teries, it preserves unaltered, hopefully, my state of amazement.

It still arouses my curiosity, the desire, sometimes naughty, to reveal a concealed world, to penetrate in a secret one; it causes me to tread on the border with forbidden territories, makes me weave and unravel the ephemeral, build „castles” (nowadays referred to as installations), relive and compose those first sensations and contacts with generous forms, with the sensuality of roundness.

Thus I discover a Paradise hatched with hundreds of kilometers of threads and textile fibers, I discover the gold in the hay dust. I feel this urge to bestow upon other the richness I discern beyond the veil of humble things and materials.

The memories, the past, the tradition, they speak to me, and the vegetal world is enlivened through them, is cut out and re-ordered according to diffe­rent criteria.

The works tell stories about Romanian beliefs and rituals, about the archetypes which go­vern us.

Hypertrophic seeds and elements of the natural and the organic multiply and generate a new world, an incipient world which will bear new fruit.