Arhitecturi în creștere

Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”- București, Facultatea de Arhitectură, 6-7 iulie 2011

Se vorbește, tot mai mult, în ultima vreme, despre scăderea accelerată a nivelului de pregătire al elevilor, studenților, dar și al profesorilor, în învățământul românesc. Cu un număr atât de mare de facultăți private, care dau diplome pe bandă rulantă, recunoașterea pe plan internațional rămâne o chestiune foarte serioasă, pe care cei în drept ar trebui s-o trateze mai puțin superficial. Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu” are o tradiție care face onoare învățământului românesc, atât de contestat în acest moment. De mai bine de un deceniu, proiectele de diplomă ale studenților la Facultatea de Arhitectură sunt susținute într-o limbă străină, în fața unui juriu internațional, format din arhitecți și profesori de la instituții de prestigiu din Europa.

Iată, în cele ce urmează câteva interviuri luate membrilor juriului, nu înainte de a avea punctul de vedere al președintelui Senatului Universității de Arhitectură „Ion Mincu”, domnul prof. dr. arh. Emil Barbu Popescu:

Irina Irșai: De când aceste diplome ale Facultății de Arhitectură sunt recunoscute pe plan european, examenele se țin în limba engleză și nu numai. De când a început această recunoaștere internațională a Universității pe care o conduceți?

Emil Barbu Popescu: Cred că sunt 11 ani, dacă nu 12, de când am gândit o strategie pentru a ne impune în aria europeană, chiar înainte de a fi membri ai Comunității Europene. Cu alte cuvinte, am fost recunoscuți cu mult timp înainte, nu numai ca școală, ca prestigiu, dar și ca diplomă, pentru că noi făceam și facem, în continuare, două evaluări, din 5 în 5 ani, cu organisme internaționale de arhitectură. Este o evaluare extrem de corectă și, mai ales, se compară curentele și școlile pe care fiecare membru al acestei comisii le aduce cu el, împreună cu experiența și tradiția țării respective.

I.I: Știu că organizați, în calitate de profesori, fiecare dintre dv., așa-numitele excursii de studii în străinătate, în orașele în care arhitectura poate fi analizată pe epoci și discutată „in situ”. Acest lucru a contribuit și el, probabil, la această calitate a învățământului de astăzi și la racordarea lui cu tendințele occidentale.

E.B.P.: Lumea nu cunoaște un detaliu: organizăm excursii de studii din anul 1969. Este o posibilitate de a privi critic obiectul de arhitectură, de a-l cunoaște, de a-l desena, de a-ți însuși elementele de bază, de compoziție și astea sunt lucruri extrem de importante. De fapt, excursia de studii sau deplasarea de documentare face parte din procesul de formare a unui tânăr arhitect. Nu este întâmplător faptul că marii noștri arhitecți se bazau pe crochiurile și schițele pe care le făceau în tinerețe. Noi am preluat, cu mijloacele timpului, aceste lucruri. La ora actuală, în nici un an de studiu nu lipsește o astfel de excursie. Anul I, de obicei, merge în Grecia și Turcia, pentru că studiază arhitectura clasică. Anul II și III fac excursii pe teme diferite: Palladio sau „Pe urmele lui Le Corbusier”, urmând ca, pentru anul IV, școala să organizeze excursii în România. Este o tradiție ca, intrând în ciclul II de învățământ, să se vadă ce s-a realizat în țară. Avem, anual, peste 200 de studenți care fac, în străinătate, o practică de trei luni, înainte de a intra în partea finală, examenul de diplomă.

Arh. Keith Cole

Bezzina & Cole Architects & Engineers - Malta

Irina Irșai: Presupun că sunteți, pentru prima oară, în România și aș fi curioasă să știu cum apreciați nivelul studenților de aici.

Keith Cole: Nu mă interesează doar nivelul de pregătire în arhitectură al studenților, ci, mai ales, capacitatea lor de a comunica. Cei de aici sunt comunicatori foarte buni. Sunt impresionat că toți comunică în limba engleză. Li se deschide, astfel, oportunitatea de a comunica cu foarte multă lume. Este o mare deschidere și cred că ceea ce propune Universitatea „Ion Mincu” este foarte incitant.

I.I.: Arhitectura este, la urma urmei, și un act de comunicare.

K.C.: Evident, nu este vorba, însă, doar de comunicarea privind construcțiile, care este cea mai importantă, dar arhitectul trebuie să învețe să comunice personal cu clienții pentru a realiza un proiect ideal. Nu e vorba doar de costuri, ci și de funcțiuni, de ceea ce se întâmplă în interiorul cădirii, de realizarea unui proiect ideal, care să mulțumească pe toată lumea. Asta înseamnă să faci o arhitectură bună: să păstrezi, echilibrul dintre dorințele clientului, costuri și dorințele arhitectului. Cred că asta este cheia succesului.

Personajul-cheie, ca să spunem așa, al comisiilor de anul acesta este domnul profesor arhitect David Gloster, directorul Departamentului Educație al RIBA, Institutul Britanic Regal de Arhitectură. RIBA publică pe site-urile sale cel mai bun proiect de diplomă de la „Ion Mincu”, ceea ce, pentru autorul lui, este o reală șansă în carieră și de lansare pe piața internațională.

Prof. dr. arh. David Gloster

Director al Departamentului Educație RIBA - Marea Britanie

Irina Irșai: Reprezentați o instituție de prestigiu din Londra. Ce părere aveți, până în momentul de față, despre nivelul general al proiectelor? Aveți deja un posibil câștigător?

David Gloster: Ne dorim o lucrare care să exploreze felul în care inventivitatea, creativitatea, imaginația pot contribui la dezvoltarea proiectului de arhitectură și căuta căi, prin care, întreaga disciplină poate răspunde și reține atitudinile moderne, contemporane, față de subiectul ales.

I.I.: Care sunt calitățile pe care trebuie să le aibă proiectul câștigător?

D.G.: În opinia mea, trebuie să aibă calitățile unei arhitecturi cu „A mare”, ca să spun așa... O arhitectură cu adevărat importantă. Sunt multe clădiri, dar este, de multe ori, o „arhitectură mică”. Proiectul trebuie să aibă calități supreme, inventivitate, trebuie să fie folosibil, dar, înainte de toate, trebuie să fie conceput de un student care vrea să fie un arhitect adevărat, într-o epocă în care acest lucru este extrem de dificil. Profesiunea trece prin momente grele și trebuie să-i fii cu adevărat dedicat. Căutăm, deci, astfel de calități la un student și-i cerem să se manifeste în consecință.

I.I.: Ce se va întâmpla cu proiectul câștigător?

D.G.: Va fi publicat pe un site specializat - www.presidencemedals.com - care este, de fapt, o arhivă a diplomelor făcute de studenți, veche, deja, de mai bine de 15 ani, deci, avem enorm de multe lucrări din toată lumea. Studentul de la „Ion Mincu” care apare pe acest site va avea lucrările publicate pe internet mulți ani de acum încolo, ceea ce reprezintă o promovare extraordinară, atât pentru el, cât și pentru școala de arhitectură de aici.

Prof. dr. arh. Luis Conceicao

Decan Facultatea de Arhitectură, Universida de Lusofona de Humanidades Portugalia

Irina Irșai: Așa cum am aflat, ați mai fost deja de câteva ori în România și sunteți, pentru a treia oară, în comisiile de diplomă de la Universitatea „Ion Mincu”. S-au schimbat lucrurile anul acesta față de anii precedenți, pentru că aveți, deja, o experiență ca membru în aceste comisii?

Luis Conceicao: Aproape tot ce am văzut mi s-a părut profesional și există și lucrări la un nivel foarte ridicat. În general, nivelul e foarte bun și a fost așa întotdeauna. Nu-mi amintesc primele comisii din care am făcut parte, se întâmpla deja acum 6 sau 7 ani, dar, de la ultima comisie, de acum doi ani, nivelul a rămas același, adică european, fără să existe diferențe față de ceea ce se face în țara mea sau în alte țări europene.

Prof. dr. arh. Stefano Musso

Decan Facultatea de Arhitectură, Universitatea Genova – Italia, președinte EAAE

Irina Irșai: Așa cum mi-ați spus, sunteți pentru a treia oară într-o comisie de dimplome la Universitatea de Arhitectură din București. Ați remarcat diferențe majore sau, pot spune, mai degrabă, progrese majore față de dățile trecute?

Stefano Musso: Pot să spun, de la început, că am fost impresionat de calitatea proiectelor încă de prima și a doua oară când am fost aici. Calitatea este în continuare foarte bună, similară cu cea din alte părți ale Europei sau chiar din lume.

I.I.: Credeți că viitorii arhitecți din România s-ar putea integra în ceea ce se face în Europa, din toate punctele de vedere, mă gândesc la restaurare, de exemplu, la clădirile noi, dar și la integrarea unui obiect de arhitectură în peisaj?

S.M.: Cred că ei suferă, ca toți studenții la Arhitectură din Europa, din cauza confuziei culturale pe care o trăiește arhitectura contemporană, ceea ce e vizibil, de-altfel, în întreaga lume. Tocmai judecam o lucrare de restaurare; eu predau, de-altfel, restaurare și pot să vă asigur că, și în acest domeniu, lucrările sunt de bună calitate.

Arh. Călin Manoilescu – Franța

Irina Irșai: Care este părerea dv. generală despre examenul de anul acesta și dacă ați sesizat diferențe majore față de anii trecuți, când ați fost și atunci în comisiile de diplomă?

Călin Manoilescu: Dacă ar fi să vorbim de anul acesta și de anii trecuți, când am mai avut ocazia să vin, se pot caracteriza printr-o mare varietate de subiecte și, în același timp, o mare varietate în domeniul calitativ. Avem diplome care sunt foarte slăbuțe... câteva... și avem unele care sunt mult mai bune. Este pentru prima dată când am avut, acum, de exemplu, în comisia noastră, care este comisia a 8-a, tema locuințelor sociale. În România, după câte știu eu, nu s-a mai discutat de mult despre locuințele sociale și văd că este o temă care, astăzi, este de foarte mare actualitate în Franța, cum, de-altfel, începe să devină peste tot.

Arh. Philippe-Charles Dubois

Ecole Nationale Superieure d’ Architecture – Franța

Irina Irșai: Vă mărturisesc că sunt foarte legată de Paris și de arhitectura nouă de acolo. Am văzut cartierul ZAC Rive Gauche cu toate numele de mari arhitecți care au lucrat acolo, am văzut lucrările lui Jean Nouvel - Muzeul Quai Branly, am văzut și Ministerul Culturii, făcut de Francis Soler. Aveți nume importante în domeniu și dați direcții în arhitectura contemporană. Cum vi se par proiectele de arhitectură contemporană din România, pentru că mi s-a spus că suntem, totuși, racordați la ceea ce se întâmplă în străinătate. Așa este?

Philippe-Charles Dubois: Nu pot pretinde că sunt în temă foarte bine cu arhitectura contemporană românească, dar știu că există schimburi culturale foarte bogate, la nivel european, și cred că diferitele școli de arhitectură contemporană, între care, cea franceză, fac un schimb foarte bogat de idei și suntem într-un moment-cheie al gândirii arhitecturale, cu problematici noi, ca de exemplu cele legate de mediu, și cred că asta se reflectă, deja, în învățământ, iar, în câțiva ani, lucrurile vor evolua mult și fiecare va avea de învățat de la celălalt.

Prof. dr. arh. David Covo

Școala de Arhitectură, Universitatea Mc Gill - Canada

Irina Irșai: Știu că țara dumneavoastră este o prezență foarte importantă la Bienalele de Arhitectură de la Veneția, de exemplu. Este nivelul absolvenților noștri bine situat la nivel internațional?

David Covo: Am văzut proiecte foarte „puternice”, am văzut proiecte care se axează, mai mult, pe funcționalitate, pentru că studenții nu sunt probabil destul de siguri pe celelalte coordonate. Am văzut, pe de altă parte, proiecte care țin cont de sustenabilitate, de mediul înconjurător și proiecte care țin cont de integrarea clădirii în oraș, ceea ce reprezintă o preocupare foarte importantă, în momentul de față. Cred că studenții din România nu sunt foarte diferiți de cei din Canada sau din alte locuri. Studenții voștri călătoresc foarte mult și sunt foarte sofisticați. Este de înțeles de ce pot comunica în engleză. Este o situație foarte stresantă pentru studenți să negociezi cu profesori străini, într-o limbă străină, și cred că cei de aici sunt printre cei mai buni.

Arh. Dan Hanganu – Canada

Irina Irșai: Anul acesta, au existat, din câte auzisem, niște discuții și ați pus accentul pe noutatea tehnologiei unui proiect dincolo de respectarea evidentă a funcționalității sau a altor criterii.

Dan Hanganu: Tehnologia este din ce în ce mai importantă, nu numai în construcții, ci în toate domeniile. Dacă aș putea să fac o remarcă personală și în meseria noastră, tehnologia este din ce în ce mai predominantă. Aș putea spune că, într-un fel, construcția domină arhitectura, acesta devenind, dacă vreți, mai marginalizată. Există din ce în ce mai mult, în dicționarul promotorilor și în vocabularul celor care, de fapt, manipulează toată piața asta, o oarecare neîncredere la adresa arhitecturii, fie că este din cauza atitudinii pe care o avem noi, ca arhitecți, de a ști să ne impunem, fie că piața se îndreaptă, cu pași vertiginoși, către niște criterii foarte simple: termene, adică timp și profit. Și cu asta lucrurile se cam termină, în așa fel încât arhitectura este văzută, de fapt, dacă vreți, ca stratul de decorație pe care îl aplică barocul pe un schelet de construcție. Și e păcat! Eu, totuși, cred că arhitecții sunt oameni de viziune, oameni care pot să aibă un cuvânt de spus în societate, oameni care merg dincolo de o imagine, de un desen, de o manifestare a unui sentiment, foarte subiectivă. Ar trebui să fim mult mai prezenți în viața politică, mai prezenți la nivel de decizie, dar nu suntem pentru că nu vrem să participăm, și de-aici vine și frustrarea care se manifestă în rândul arhitecților, că nu suntem luați în considerare. Cred că este, într-un fel, vina noastră.

În sfârșit, proiectul considerat cel mai bun anul acesta și care urmează să fie promovat prin Institutul Britanic Regal de Arhitectură a fost „Muzeul Fierului de la Reșița”, al studentului-arhitect Dan Caracostea. Este o lucrare care abordează spectaculos tema reconvertirii vechii arhitecturi industriale, fără a fi însă doar ostentativ și încărcat de clișee la modă. Tânărul arhitect redă publicului niște hale industriale pe care le revitalizează și le transformă în muzeu. Având în vedere că este un pionierat de acest gen în România, cel puțin la asemenea proporții, ar fi de dorit ca această lucrare să se și concretizeze în spațiul celui mai vechi laminor din țară, despre care puțini știu că datează din secolul al XVIII-lea.

* Irina Irșai este videojurnalist și autor al emisiunii „Decor și stil”, difuzată de TVR Cultural. Licențiată a Facultății de Litere - Universitatea București, secția Română-Engleză.

Pâna în prezent, a realizat în jur de 200 de documentare și reportaje de istorie, artă, arhitectură și decorații interioare.