RDW

Restaurarea și conversia patrimoniului industrial. Studii de caz din România și Valonia (Belgia)

Restaurarea și conversia patrimoniului industrial.
Studii de caz din România și Valonia (Belgia)

Conferinţă comună Irina Iamandescu, Vanessa Krins
23 ianuarie 2018, Bucureşti

Text: Maria MĂNESCU

             Întâlnirea organizată de Delegația Valonia-Bruxelles în asociere cu Institutul Naţional al Patrimoniului (23 ianuarie, Sala Mater, Bucureşti) a avut ca subiect o dezbatere deschisă pe tema restaurării și conversiei patrimoniului industrial din România și Valonia (Belgia).
Evenimentul moderat de Ştefan Bâlici, manager al Institului Naţional al Patrimoniului, a avut ca pretext de discuţie expunerile susţinute de Irina Iamandescu, arhitect, lector la UAUIM – Departamentul de Istoria, Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului „Sanda Voiculescu”, director al Direcției Patrimoniu Imobil a Institutului Național al Patrimoniului, președinte al ICOMOS România, membru al boardului TICCIH (Comitetul Internaţional pentru Conservarea Patrimoniului Industrial) şi Vanessa Krins, istoric de artă, responsabil cu proiecte de restaurare, conversie şi valorizare a unor monumente cu tipologie diversă, în cadrul Agence Wallonne du Patrimoine din Belgia.
În prima parte a evenimentului, Irina Iamandescu, implicată în ultimii 15 ani în diverse proiecte privind conștientizarea valorii patrimoniului industrial și recuperarea acestuia în București, Anina, Petrila, Cluj, Sibiu, a făcut o introducere în tema revitalizării arhitecturii industriale din România, aducând în discuţie dificultăţile cu care se confruntă în ţara noastră iniţiativele de recuperare, protecţie, conversie a patrimoniului arhitectural industrial (aceasta fiind şi tema tezei sale de doctorat susținută în 2015), dar şi o serie de reuşite în acest domeniu (Tipografia 30 Decembrie, astăzi centru comercial şi sediu de birouri, Nod Makerspace, primul centru comunitar creativ din România şi bibliotecă de materiale, amenajat în clădirea Industria Bumbacului, Palatul Universul – birouri, spaţii publice) şi alte demersuri încurajatoare pentru cei dedicaţi acestui enorm depozit de valori patrimoniale atât de puţin explorat la noi.

În a doua parte a dezbaterii, Vanessa Krins a exemplificat modul în care este abordat patrimoniul industrial în Valonia, insistând asupra unor studii de caz care ilustrează situații complexe ce pot interveni în cazul unui proiect concret, atunci când ideile filozofice se confruntă cu realitatea, obligând la schimbarea unor decizii prin adaptarea la condiţiile reale.

Ansamblul Grand-Hournu, înainte
și după restaurare

Studiile de caz prezentate au fost:
amenajarea Muzeului Ceramicii (Centrul Keramis) din La Louvière, care a integrat şi reabilitat un corp de clădire dezafectat din cadrul ansamblului Fabricii de porțelan Boch Keramis;
repunerea în funcţiune a megastructurii ascensorului pentru ambarcaţiuni Strépy-Thieu de pe Canalul du Centre (provincia Hainaut), înscris pe lista Patrimoniului mondial UNESCO;
amenajarea în cadrul sitului Grand-Hornu, clasat în Patrimoniul mondial al umanităţii UNESCO din iulie 2012, o bijuterie a patrimoniului industrial european de secol XIX, a unuia dintre cele mai active centre culturale de artă contemporană, inovaţie şi design din Belgia şi din Europa şi reabilitarea unei vechi stații de sortare și spălare a cărbunelui din Péronnes-lez-Binche, construită în anii ’50 prin Planul Marshall, închisă definitiv în 1969 şi lăsată în paragină până în 2001, când calităţile sale arhitecturale au atras atenţia autorităţilor locale. Reabilitarea acestui „pachebot din beton”, cu un interior labirintic care joacă jumătăţi şi sferturi de nivel, clasat ca monument istoric, a înghiţit multe fonduri private care nu au fost însă suficiente, făcându-se apel la bani publici. Pentru a debloca situaţia, interiorul clădirii este în curs de declasare, astfel încât să permită amenajarea unor spaţii flexibile, adaptate specificului activităţilor mai multor instituţii care intenţionează să se fixeze aici,prin intermediul unor investiţii private (Institutul de Ştiinţe Naturale – serviciile Geologie şi Paleontologie; Muzeele Regale de Artă şi Istorie, Muzeele Regale de Arte Frumoase şi Biblioteca Naţională).

Din analiza celor două prezentări, publicul a putut extrage o serie de informaţii ce merită aprofundate şi care au cristalizat ideea că, deşi domeniul protecţiei patrimoniului industrial este mult mai dezvoltat în Belgia decât în România, există şi acolo dificultăţi în ceea ce priveşte conştientizarea autorităţilor locale şi publicului privind necesitatea recuperării istorice a monumentelor industriale, proceduri greoaie de clasare şi declasare a monumentelor, care pot amâna deciziile, pot pune pe fugă investitorii grăbiţi să câştige mult şi repede şi angrenează fonduri publice care de multe ori depăşesc posibilităţile financiare locale.
Pentru arhitecţii români pasionaţi de acest domeniu, această dezbatere a deschis o cale de comunicare şi de schimb de experienţă interesantă şi incitantă.

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog