RDW

CENTRUL CULTURAL AL FUNDAŢIEI STAVROS NIARCHOS, ATENA

CENTRUL CULTURAL AL FUNDAŢIEI STAVROS NIARCHOS, ATENA

Renzo Piano Building Workshop

 

text: Maria MĂNESCU

„What I really do in life is sailing.”
(Renzo Piano)


Perspectivă amplasament

Cel mai nou complex cultural al lui Renzo Piano – Centrul Cultural al Fundației Stavros Niarchos din Atena – este o clădire care integrează sub același acoperiș două componente definitorii pentru viața culturală a unui mare oraș: Biblioteca Națională și Opera Națională.

Clădirea este amplasată în Kallithea, la 4 km sud de centrul Atenei, și valorifică terenul unei foste parcări, reminiscență a Jocurilor Olimpice organizate la Atena în 2004, folosite până nu de mult și pentru curse auto ilegale.

Deși ocupă o suprafață considerabilă, 170.000 mp, complexul cultural este discret integrat în țesutul urban care înconjoară Kallithea, unul dintre cele mai vechi porturi din Golful Faliro, încercând să refacă legăturile pierdute ale terenului cu oraşul şi cu marea.
Eleganţa pură a construcției este surprinzătoare. Conceptul are la bază îngroparea parțială a clădirii într-un deal artificial care preia declivitatea terenului ce coboară către port (capătul sudic al sitului) și interpunerea între oraș și clădire a unui mare parc în pantă ușoară, amenajat peisager à la française.

Elementul dominant al compoziției și al întregului sit, vizibil din toate unghiurile, la fel de prezent de la distanță și de aproape, este, fără îndoială, acoperișul alb „glossy”, plat și foarte subțire, de 100 x 100 m, care, pur și simplu, planează deasupra ansamblului, oferind vederi spectaculoase către mare.

Pe lângă faptul că oferă umbră vizitatorilor, esenţială în acest loc puternic însorit, acoperișul a fost prevăzut

cu 10.000 mp de panouri fotovoltaice care generează energia electrică necesară (1.5 megawaţi) bunei funcționări a operei și bibliotecii în orele în care acestea sunt accesibile publicului. Pe cât posibil, este folosită şi ventilaţia naturală.

Legăturile vizuale şi fizice ale sitului cu marea sunt susținute la nivelul parcului prin canalul orientat nord-sud, care bordează axa pietonală principală, Esplanada.

„Din primele noastre observaţii, s-a dezvoltat ideea că prin ridicarea solului – progresiv şi cu o pantă uşoară – am putea reface priveliştea frumoasă de la Kallithea. Astfel, fără să realizeze, vizitatorii, plimbându-se prin parc, se trezesc deodată la o înălţime de 30 de metri”, spunea Renzo Piano.
Arhitecții au speculat apetența publicului pentru descoperire, pentru surpriză. Așa că au organizat un traseu care ghidează vizitatorul către clădire, al cărei reper vizibil de departe este acoperișul spectaculos, piesă forte a proiectului. Astfel, după ce parcurgi aproape trei sferturi din distanţă pe lângă canalul amenajat, ți se dezvăluie gradual întreaga masă construită, drumul lung fiind pregătirea pentru contactul cu un loc spectaculos: aşa-numita Agora, o piață publică de 40 x 40 m în aer liber, dar acoperită, săpată în panta parcului, care aici atinge deja o înălţime impresionantă. Agora este inima complexului, care permite accesul la cele două componente majore: Opera și Biblioteca.

Opera House include două săli – una de 450 locuri, unde au loc spectacole de operă tradiţională şi balet, și una de 1.400 locuri, folosită pentru spectacole experimentale – și 5 săli de repetiţii/multifuncţionale.

Biblioteca – cu pereţi înalţi, blindați cu rafturi pe toată înălțimea, cu o capacitate de 2 milioane de volume și o colecţie ce include peste 5.000 de manuscrise, documente, registre şi gravuri datând chiar din secolul al IX-lea – se conformează principiilor educaționale, de informare și documentare moderne, fiind concepută ca o resursă publică indispensabilă, ca un loc viu al orașului, un spaţiu în care cultura devine cu adevărat accesibilă. Sala de lectură este complet vitrată și este amplasată la ultimul nivel al clădirii, chiar sub acoperişul vedetă: o cutie pătrată transparentă ce oferă privelişti de 360 grade către oraș şi către mare. Nu degeaba este numită cu dragoste, „Farul”!

Către Esplanadă, către canalul amenajat, coboară scări într-o singură rampă, spectaculoase prin tratarea lor masivă, în beton aparent, al căror contrast cu dantela metalică, pe care o creează elementele repetitive ale faţadei vitrate, este atent studiat.

Pentru cine reușește să îl descopere, Centrul Cultural al Fundației Stavros Niarchos din Atena este un loc reconfortant și surprinzător, în care filozofia lui Renzo Piano se face simțită prin fiecare por al clădirii: frumuseţea este intrinsec legată de înţelepciune şi cunoaştere.

Într-o Grecie asaltată de istoria recentă, vizibil de pe Acropolă, martor tăcut și răbdător al schimbărilor prin care trece oraşul de milenii, un acoperiș adună laolaltă, sub aripa lui de albatros uriaș, dorinţe, speranţe şi ambiţii, pentru a le proteja. Un proiect care incită la optimism.

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog