Conferințele FânFest

Anul acesta, FânFest a avut loc între 12 și 14 septembrie și a adus, la Roșia Montană, o serie de conferințe și dezbateri relevantă pentru ilustrarea situației în care se află loca­litatea după mai bine de un deceniu de conviețuire cu intenția exploatării miniere la o scară fără precedent aici. O altă trăsătură dominantă a prelegerilor a fost evidențierea disponibilităților pentru o dezvoltare sustenabliă a loca­lității.

Temele discutate au fost: Patrimoniu, resursă pentru dezvoltare. Cazul Roșia Montană (organizator asociația Arhitectură. Restaurare. Arheologie, arh. Ștefan Bâlici și arh. Virgil Apostol); Arheologia peisajului în Cadrilaterul aurifer al Transilvaniei: Roșia Montană - Bucium – Almașul Mare (arheolog Horia Ciugudean), Cazul Rimetea. Model de valorificare a patrimoniului cultural în dezvoltarea unei comunități rurale (arh. Eugen Pănescu), Cazul Roșia Montană în mass-media. Manipulare, presiuni economice, cenzură (jurnalist Mihai Goțiu), Rasism de mediu (Adrian Dohotaru, prof. dr. antrop. Eniko Vincze, soc. Cristina Raț), Viitorul agriculturii la Roșia Montană (Dan Cișmaș, Eugen David, Ramona Duminicioiu), Campania Salvați Roșia Montană – implicare și activism (jurist Ștefania Siminon, Eugen David, Sorana Olaru-Zăinescu) și Forum social (Adrian Dohotaru).

Prezentarea Asociației Arhitectură. Restaurare. Arheologie s-a referit la valorile de patrimoniu cultural ale sitului Roșia Montană, la acțiunile asociației pentru salvarea acestora și la modele de intervenții din alte comunități.

Asociația a organizat două școli de vară pentru docu­mentarea patrimoniului de la Roșia Montană (realizarea inclusiv de relevee), intervenții de urgență la oficiul parohial reformat (din păcate necontinuate ca urmare a dorinței proprietarului), intervenții de urgență și restaurarea casei parohiale unitariene, a realizat proiecte de restaurare pentru alte clădiri și a dezvoltat o rețea locală ce le-a permis accesul la materiale și meșteșuguri tradiționale. Toate acestea s-au făcut cu circa 30.000 de euro. Multiplicarea acestor acțiuni de către cei interesați ar duce, cu investiții punctuale relativ mici, la reabilitarea zonei. Cazul Viscri a fost amintit în cadrul prezentării pentru situația la care s-ar putea ajunge și la Roșia Montană în urma unor astfel de acțiuni punctuale concertate. Într-o așezare de cinci ori mai mică, urmare a acțiunilor ONG-urilor, în câțiva ani s-a dezvoltat turismul, ajungându-se în 2010 la 12.000 de turiști. Situl minier Blenavon, din Marea Britanie, a fost închis brusc și toată populația a trebuit să se reprofileze. În doar 10 ani, urmare a înscrierii în Lista Patrimoniului Mondial, 75% din centrul istoric a fost restaurat. S-a ajuns la 100.000 de turiști anual și s-au creat 100 de locuri de muncă în construcții. Situl UNESCO Las Médulas (Spania), de asemenea un sit minier, atrage 80.000 de vizitatori anual. Muzeul Aurul Apusenilor din Roșia Montană, potrivit datelor oficiale, a avut anul trecut, fără a se investi în dezvoltarea turismului, 10.000 de bilete vândute. În încheiere a fost adresată invitația către alte domenii științifice de a veni la Roșia Montană cu proiecte care să implice comunitatea locală și patrimoniul de aici, în vederea generării unei dezvoltări sustenabile.

Prezentarea domnului profesor arheolog Horia Ciugudean a trecut în revistă situația celorlalte situri arheologice din Cadrilaterul Aurifer peste care există proiecte de exploatare minieră aflate în diverse stadii de avizare și a punctat câ­teva din motivele pentru care cercetarea arheologică efec­tuată la Roșia Montană nu poate fi considerată ca fiind suficientă.

Arheologia peisajului este ignorată în descărcările de sar­cină arheologică din România. Se cercetează individual galeriile miniere și se consideră cercetarea încheiată. Formațiunea geologică generală și ansamblul format de aceasta cu galeriile respective nu este luat în considerare. La Roșia Montană probabil mai puțin de 10% din arheologia de peisaj a fost inventariată, nicidecum cercetată. Un alt aspect problematic în cazul cercetării din programul Alburnus Maior este faptul că vestigii ale altor epoci decât cea romană au fost sumar cercetate și nu au fost discutate în mediul profesional (de exemplu, tumulii din epoca bronzului). De ce se aflau aici cei înmormântați? De ce au apărut ei brusc în mileniul III î.H.? De ce au o cultură îndepărtată locului? Care este relația între mineritul din zăcămintele feroase (necesare pentru confecționarea uneltelor cu care se realiza exploatarea) și neferoase? Prezentarea s-a încheiat cu regretul dispariției la presiunea politicului și acceptul rușinos din partea unor oameni de știință în anii ’70 a Masivului Cetate, emblematic pentru peisajul cultural al Roșiei Montane. De menționat și că, în epocă, a existat intenția unor arheologi de a demara procedura de clasare a sitului în Lista UNESCO.

Arhitectul Eugen Pănescu a prezentat cazul reabilitării localității Rimetea, cu un important patrimoniu cultural, aflată la puțin peste o oră de mers cu mașina de Roșia Montană. Din punct de vedere istoric profilul principal al localității a fost prelucrarea minereului de fier, însă la mijlocul anilor 1990 majoritatea locuitorilor erau puși în situația de a practica agricultura de subzistență. Cu ajutorul unei finanțări relativ reduse, dar primită în mod constant de la Consiliului Local al Sectorului 5 Budapesta, beneficiind de un proiect al Transylvania Trust, în câțiva ani localitatea s-a transformat într-o importantă atracție pentru turiștii străini. Ajutorul a constat în sume de circa 50-100 USD de casă tradițională, bani suficienți la sfârșitul anilor 1990 pentru reabilitarea fațadei. Pentru casele ce necesitau intervenții mai mari, anual, prin concurs, se acordau 10 finanțări de circa 300 USD. În schimbul acestor fonduri nerambursabile se încheia un contract cu un număr restrâns de obligații din partea beneficiarului: permierea accesului pentru cercetare, păstrarea și refa­cerea elementelor identificate ca valoroase, folosirea forței de muncă locale pentru realizarea intervențiilor, întreținerea clădirilor. În timp, programul a căpătat linii de finanțare specializată (reabilitarea ferestrelor, a porților) și, în spiritul protejării caracterului istoric al localității, au fost sprijinite intervențiile pe clădiri recente dacă se foloseau materiale tradiționale. S-a investit și în instruirea meșterilor locali. Prin acordarea unor sume mici s-a evitat generarea unei dependențe a locuitorilor față de fondurile externe și disensiunile în interiorul comunității. Modul de acordare al banilor a urmărit încurajarea interesului pentru patrimoniu.

În urma intervenției, în sat au rămas aceiași locuitori, a rezultat o comunitate mai închegată, a fost sprijinită dez­voltarea investițiilor private, au fost revitalizate mește­șuguri tradiționale, iar profilul economic al așezării a deve­nit unul majoritar turistic (50 de pensiuni în 2010). În 15 ani s-au investit 300.000 euro, de care au beneficiat 140 de imobile. Din păcate, nu s-a reușit atragerea de fonduri publice românești în proiect.

Prezentarea realizată de jurnalistul Mihai Goțiu, Ca­zul Roșia Montană în mass-media. Manipulare, presi­uni economice, cenzură, a început cu demontarea unor fraze‑cheie promovate în mass-media favorabilă proiectului RMGC. Redăm mai jos doar câteva din acestea.

La nivel mondial, continuarea exploatării aurului este necesară. La ora actuală necesarul de aur de care industria are nevoie poate fi acoperit din reciclare, continuarea exploatării se face doar din rațiuni speculative și pentru realizarea de obiecte de lux.

RMGC protejează patrimoniul de la Roșia Montană. Multe din casele deținute de compania minieră în zona protejată, în special cele care nu sunt pe drumul principal, se află într-o stare foarte proastă. Ca exemplu al îngrijirii acordate caselor de către companie a fost dat cazul celei de la nr. 393, datată la 1819 monument istoric, din care se mai păstrează doar temelia.

Patrimoniul construit din Roșia Montană este distrus, iar RMGC este salvarea pentru restaurarea acestuia. Nece­sitatea reabilitării clădirilor a apărut mai cu seamă după achiziția acestora de către companie, în urma nefolosirii lor. Și înainte de apariția companiei erau probleme legate de conservarea patrimoniului, dar acestea nu aveau extinderea de după și nu se agravau în mod accelerat ca în momentul de față.

RMGC a investit în cercetări arheologice care au scos la iveală artefacte extraordinare, cercetări pentru care statul român nu ar fi avut bani niciodată. Investițiile făcute de companie nu au fost un act caritabil, ci, pentru a obține avizele necesare proiectului, compania era obligată de lege să întreprindă respectivele cercetări.

Mihai Goțiu a mai arătat că a găsit o parte din artefacte aflate în grija companiei în condiții fizice și morale degra­dante.

Susținerea proiectului RMGC prin referiri la instanțe ce apar în contexte echivoce ca fiind cu mult superioare. A se vedea în acest sens referirea la specialiștii Oxford Policy Management, fără precizări suplimentare. Nu este vorba de un departament al Universității Oxford, cum ar putea fi cineva tentat, ci de o firmă de Public Relations. Și „raportul expertului UNESCO” Dennis Rodwell intens mediatizat a creat câteva neînțelegeri. Nu este vorba de un raport, ci de niște „considerații” (titlul în original: A Reflection on the Relevance and the Suitability of Roșia Montană as a UNESCO Word Heritage Site), relația corectă dintre Dennis Rodwell nu trebuie făcută cu UNESCO, ci cu ICOMOS, organizație care însă nu atestează experți. Dennis Rodwell într-adevăr a colaborat cu ICOMOS în alte situații. Trist este că aceste confuzii sunt propagate de majoritatea publicațiilor centrale și locale care arată un interes suspect pentru unele știri în detrimentul altora. În același timp cu publicarea „raportului expertului UNESCO”, intens mediatizat, avea loc la Bruxelles dezbaterea Roșia Montană in peril, organizată de Europa Nostra, Pro Patri­monio și de europarlamentarul Daciana Sârbu, unde, mai mulți specialiști prezentau situația localității și susțineau clasarea sitului în Lista UNESCO. Mai mult, la aceeași dezbatere, unul din vicepreședinții ICOMOS a arătat că „raportul expertului UNESCO” nu reprezintă poziția organizației, la puțin timp și ICOMOS România s-a disociat de „raport”. Știrea a fost trecută cu vederea de publicațiile care mediatizau amintitul „raport”.

O altă ipostază expusă în prezentare, ce ridică semne de întrebare privind corectitudinea presei, a fost cenzurarea unor materiale contrare proiectului RMGC (dispăriția de pe pagina web la scurt timp de la publicare).

Trecând peste întrebările deontologice ce țin de accep­tarea ei, excursia de informare organizată de RMGC pentru jurnaliștii români în Noua Zeelandă a avut o urmare sem­nificativă, la întoarcere au fost realizate materiale care prezentau doar pozitiv exploatarea și relația acesteia cu comunitatea. Cu doar o lună înaintea vizitei, guvernul, urmare a protestelor, decisese să nu prelungească licența de exploatare și astfel să lase în subsol zăcăminte de peste 60 mld. USD. Neobservate de jurnaliștii români au fost și datele statistice ce arată în zona exploatării, față de media regiunii, o populație mai îmbătrânită, cu un număr mai mare de indivizi cu probleme mintale, cu o educație mai scăzută etc.

Referitor la relația RMGC cu presa, Mihai Goțiu a arătat că sumele investite de companie sunt imense, atât luate în modul, cât și raportat la situația actuală a presei românești.

Rasism de mediu a prezentat cazul evacuării a 60 de familii, majoritatea de rromi, din centrul orașului Cluj-Napoca, la - 4oC, cu o săptămână înainte de Crăciun. Familiile au fost strămutate în locuințe sociale ale primăriei aflate lângă groapa de gunoi, la 4 km de oraș. Locuințele sociale nu îndeplineau cerințele unui trai decent (nebranșate la utilități, neizolate corespunzător, cu un partiu lipsit de intimitate etc.). Rasismul de mediu este cunoscut în literatura de specialitate ca acțiunea de a adopta politici sau reglementări care afectează în mod negativ condițiile de viață ale comunităților cu venituri reduse sau minoritare într-un mod disproporționat față de restul populației.

Viitorul agriculturii la Roșia Montană a prezentat, prin exemple concrete, o alternativă la profilul industrial al zonei, cea legată, în principal, de creșterea animalelor. Această ramură a agriculturii este prezentă la Roșia Montană în mod istoric (în special în satul Țarina).

Campania Salvați Roșia Montană – implicare și activism a constat în prezentarea situației juridice existente și a celor mai recente acțiuni ale companiei miniere. S-au arătat implicațiile legislative ridicate de proiectul de modificare a Legii Minelor, inițiat de senatorii Toni Greblă și Ion Rușeț (în fapt, o suită de prevederi derogative de la legislația de mediu, urbanism, din construcții și privind protecția patrimoniului cultural, care duc la arderea etapelor în demararea exploatărilor miniere). Proiectul se află în Camera Deputaților, Cameră decizională pe acest proiect.

S-a vorbit de contractul dintre Institutul Național al Patrimoniului, aflat în subordinea Ministerului Culturii, și RMGC.

Au fost prezentate petițiile adresate Ministerului Mediului, pentru neacordarea avizului proiectului de exploatare realizat de Roșia Montană Gold Corporation, Ministerului Culturii, pentru retragerea descărcării de sarcină arheolo­gică a Masivului Cârnic, și Camerei Deputaților, pentru respingerea proiectului de modificare a Legii Minelor.

În cadrul întâlnirii Forum social, Adrian Dohotaru a prezentat inițiativa Critic Atac, care vizează realizarea unei rețele de ONG-uri și persoane care să poată propune politicienilor teme de reflexie. S-a vorbit despre implicarea cetățenilor și sprijinirea creării unor organizații locale pentru a transmite administrației problemele comunității.

Festivalul Fânului, FânFest, este o manifestare culturală de amploare în cadrul căreia au loc: concerte de muzică live, spectacole de teatru, proiecții de film, conferințe, târguri tradiționale și home-made, ghidaje turistice, activități tip adventure park etc. FânFest are loc la Roșia Montană și a pornit ca formă de protest față de proiectul minier propus de RMGC. În cadrul FânFest sunt promovate alternative de dezvoltare locală.