Expozitia „Dincolo de arhitectura”

100 de lucrări de pictură, uleiuri, acuarelă, desene, grafică de carte, gravuri ale 52 de arhitecți alături de cele ale lui G. M. Cantacuzino, Paul Smărăndescu, Gheorghe Simotta, Horia Teodoru și Nicolae Cucu sunt expuse în Galeria Dialog a Primăriei Sectorului 2, în perioada 19 octombrie-18 no­iembrie 2011.

Expoziția „Dincolo de arhitectură” este organizată în colaborare cu Uniunea Arhitecților din România.

Curatorul este criticul de artă Ruxandra Garofeanu și arhitect Militza Sion, împreună cu Răzvan Luscov și cu Francisca Stoenescu, din partea UAR. Selecția tuturor lucrărilor expuse a fost făcută de criticul de artă Ruxandra Garofeanu, prof. dr. arh. Aurelian Trișcu și criticul de artă Pavel Șușară.

La vernisaj s-a dezbătut modul în care se transmite generațiilor următoare această parte a creației arhitecților. Curatorul Ruxandra Garofeanu a povestit despre surpriza unei persoane ce cumpărase un dulap în care, întâmplător, a găsit 800 de lucrări ale lui G. M. Cantacuzino. Universitatea Națională de Artă a pus la dispoziție tablouri ale lui Horia

Teodoru care provin dintr-un fond ce numără peste 100 de lucrări ale arhitectului. În timp ce exponatele semnate Paul Smărăndescu, Gheorghe Simotta, Nicolae Cucu sunt din arhiva Uniunii Arhitecților din România.

Arhitectul Șerban Sturdza i-a invitat pe arhitecți să ia în considerare repetarea unei astfel de acțiuni. „Expoziția folosește o resursă neglijată, partea personală a arhitecturii. Desenele sunt mărturia modului în care proiectul a apărut. Privim volumele pe stradă, dar nu ne gândim la complexitatea celui care stă în spatele lor. Este absolut necesară multiplicarea acestei expoziții. Uniunea Arhitecților are deja un fond important de schițe, desene, picturi, dar acesta poate fi îmbogățit. Ar trebui ca fiecare dintre noi să se gândească la cumularea acestui patrimoniu, risipit în birourile fiecăruia, într-un viitor Muzeu al Arhitecturii. Ar trebui să fim conștienți că, dispărând aceste lucruri, vom pierde și o latură a meseriei noastre.”

„Avem aici mărturia unei supape de alinare sufletească a arhitecților din timpul comunismului. Așa am făcut și eu începând din 1982. Am găsit în acuarelă o modalitate de a rezista indicațiilor, care veneau ca o lavă în Institutul Proiect București, unde am lucrat”, a adăugat arhitectul Gheorghe Leahu.