Eseu

Dincolo de „noua barbarie”, cum poate redeveni arhitectura un act de cultură

Antonela Marinescu

Beyond “the new barbarism”,

how architecture can become an act of culture again

În condițiile în care știința a luat o așa mare amploare, este motivată neliniștea lui Michel Henry potrivit căreia civilizația prezentului, tehnicistă și mediatică prin excelență, își anihilează valorile culturale și își compromite existența, fiind incapabilă de creație?

Articolul de față vehiculează teorii potrivit cărora, într‑o epocă prin excelență știintifică, în care arta nu mai reprezintă motorul principal de exprimare, mai putem (sau nu) fi capabili să proliferăm și să ne punem o semnătură culturală asupra vieții pe care o trăim.
Citiți textul integral în nr 5 / 2011 al Revistei Arhitectura.
In nowadays conditions where science has such increased imporantance Michel Henry’s concern is motivated: the actual civilisation drive foremost by technic and media, denies cultural values and compromises its existence, being unable to create.

The article adresses theories according to whom, in an era dominated by science, where art ceased to be the main expressive engine, we may (or not) be able to grow and to culturally endorse our life.
Read the full text in the print magazine.